Primul meci din istorie dintre România și Belgia

Pe 11 iunie, 1937, echipa națională a României juca pentru prima dată în istorie împotriva reprezentativei Belgiei. Partida a fost una amicală și s-a disputat în fața a peste 30.000 de spectatori pe stadionului Regelui Carol Al II-lea (numele arenei O.N.E.F. de la acea vreme).

Golurile noastre au fost marcate de atacantul echipei Rapid București, Iuliu Baratky în minutele 33 și 67. Oaspeții au redus din diferență în minutul 87 prin jucătorul echipei Lierse S.K., Bernard Voorhoof.

Primul meci din istorie dintre România și Belgia

Cronica meciului din ziarul Adevěrul (Adevărul)
12 iunie, 1937 (pagina 6)

Sărbătorirea „Restauraţiei“ din acest an, a avut o amploare mai mare ca oricând, nu numai pe tărâmul pur politic, ci chiar în cadrul sportiv. Din primul punct de vedere, sărbătorirea celui de al şaptelea an de domnie a Suveranului, a fost caracterizată de vizita preşedintelui Poloniei Moscicky care a avut darul să concretizeze fidel importanţa acordată de poporul român acestei mari sărbători. Sub raportul sportiv, ziua de 8 iunie a fost încadrată într-o săptămână de importanţă capitală pentru sportul românesc în general şi pentru foot-ball in special. Au avut loc în această săptămână mari manifestaţii în toate ramurile sportive, detaşându-se insă peste celelalte cursa ciclistă a Restauraţiei, dar mai cu seamă foot-ball-ul. Săptămâna aceasta, Înseamnă o epocă importantă pentru sportul cu balonul rotund. S’a jucat un match internaţional, ceea ce nu se întâmplă de prea multe ori pe an la noi In ţară, iar Duminica ce vine, este programată ciocnirea dintre Venus şi Ujpest, contând pentru Cupa Europei Centrale. Sunt două matchurri cari trec peste cadrul unor simple întâlniri, fie ele chiar internaţionale, ci înseamnă tot atâtea examene dificile ale foot-ball-ului indigen. In ambele matchuri, prestigiul nostru este angajat cu o identică valoare, căci la Venus-Ujpest nu e vorba de o comportare a campionului nostru, ci de jocul pe care îl vor furniza negrii, depinde întreaga noastră situaţie în Mitropacul. După cum se constată, anul acesta Restauraţia coincide deci cu două examene de extremă importanţă pentru foot-ball-ul nostru.

UN REZULTAT SEMNIFICATIV

Din primul, românii au ieşit cu faţa curată, învingând cu 2-1 un adversar cu o importanţă destul de mare. Desigur formaţia lui Drame nu are o carte de vizită ca a Cehoslovaciei, adversarul nostru de la 18 Aprilie, dar această formaţie a terminat Duminică la egalitate cu Iugoslavia, ceea ce trebuie să mărturisim, nu este puţin. Nu vrem să adăugăm împrejurările în care oaspeţii noştri au obţinut drawul, căci rezultatul tehnic nu este îndeajuns pentru a ilustra situaţia. In străinătate, sârbii sunt mai bine cotaţi ca noi, aceasta fiind rezultatul direct al comportărilor echipelor de club, iar faptul că în faţa aceluiaş adversar, naţionala noastră a scos un rezultat mai bun, nu poate decât să ne mulţumească. S’ar putea lesne trage concluziile de rigoare. Nu le facem dintr-un motiv simplu. Un rezultat nu poate fi pentru acela care judecă obiectiv un punct de criteriu, ci doar unul din elementele care să constituie în viitor izvorul probabilelor concluzii. Nu vrem să scădem din meritele echipei române care și-a făcut datoria, dar scorul obţinut de gazde nu indică fidel diferenţa dintre foot-ball-ul belgian şi cel românesc.

CONDIȚII VITREGE

După partida de eri, se pot trage unele concluzii de valoare, dar cari nu fac decât să arate victoria acum într’o realitate mai bună decât ar trebui să fie. Naţionala Belgiei a fost văzuta pentru prima oară, astfel că nu ne putem pronunţa dacă partida de ori a oaspeţilor este comportarea lor generală, sau o excepţie. In schimb, putem judeca asupra naţionalei noastre, care a învins ori cu 2-1 după un match în care se putea obţine mai mult. Mai intâiu, am invins în condiţii nu prea fericite pentru noi, căci am prezentat o formaţie văduvită de extreme in special şi de slaba formă a câtorva dintre ceilalţi jucători. Relativ la comportarea celor două extreme, Beke şi Gică Popescu, se poate spune că au întărit credinţa valorii incontestabile ale lui Bindea şi Dobay.

BEKE NU E ARIPĂ

Formula cu ripensistul Beke pe aripa dreaptă, a fost încercată şi definitivată de la Balcaniada anului trecut, când indisponobilitatea lui Bindea, a pus problema serioasă a Înlocuirii acestuia. In matcriul cu Iugoslavia am avut pe dreapta, aripa Bodola-Beke, formulă ce a dat roade în oarecare măsură şi a fost continuată şi în cadrul turneului balcanic de la Bucureşti. In preajma matchului cu Cehoslovacia, Bindea a devenit din nou indisponibil, iar selecţionerii l-au găsit din nou pe Beke, de data aceasta, fiind alături de Covaci. Ripensistul nu a corespuns, ceea ce era şi normal. Beke pe lângă faptul că nu este extremă, nu se înţelege cu Covaci In modul cum s’a înţeles cu Bodola. Acest fapt nu prea a fost luat in consideraţie de comisia de selecţie, care l-a introdus din nou pe Beke în echipă. Eri, faptul s-a repetat, sau mai bine spus, Beke nu a corespuns din nou. A muncit mult, dar i-a lipsit tot timpul intuiţia jocului de aripă. Nu este jucătorul care să pornească cu balonul singur şi să demareze, pentru ca astfel să-şi atragă asupra sa atenţia adversarilor şi să-şi demarcheze colegii de linie. Aceasta nu s’a văzut nici un moment la Beke, ceea ce e şi firesc. Beke a făcut un joc simplu, dând drumul în momentul în care primea balonul, înspre Baratchy sau Covaci. Este o tactică care foloseşte în unele ocazii, dar în care nu trebuie să se exagereze. Posibilităţile de pătrundere a formaţiei noastre, au fost ori foarte scăzute şi vom vedea mai jos de ce. Dacă şi Beke a contribuit la ea, nereuşind să aducă un aport echipei, adică să înainteze şi să câştige teren, se înţelege că jocul său nu poate să ne mulţumească. Comportarea lui Beke, nu este, am spus şi repetăm, o greşeală a jucătorului, ci a comisiei de selecţie care cere deja un inter efecte de aripă internaţională. Desigur, ne este uşor să afirmăm aceasta, acum după întâlnire şi s’ar părea că învinovăţim în mod nereal comisia sus numită, dat fiind că nu are scuze atenuante, dar nereuşita formulei cu Beke a fost prevăzută de mai mult timp în coloanele noastre. Nu am repetat-o însă şi înainte de acest match, din cauza dezideratului pe care îl urmărim cu sfinţenie, să nu descurajăm jucătorii prin critici înaintea întâlnirilor internaţionale. Pentru înlocuirea lui Bindea, nu trebuia să apeleze la aripe de circumstanţă, cum s-a încercat prin metamorfozarea lui Prassler din inter stânga în aripă pe dreapta, ci se cuvenea să-l avem ca extremă pe un jucător ca Moldoveanu sau Georgescu. Sperăm că,pe viitor, nu vom mai avea ocazia să semnalăm un astfel de caz.

ÎNTRE GICĂ POPESCU ȘI DOBAY

Primul, Popescu, din echipa naţională, jucătorul de 17 ani, l-a înlocuit Eri pe Dobay. Trebuie să mărturisim că sarcina lui Gică nu a fost de loc uşoară. Nu este oricine in stare să-l înlocuiască pe un Dobay a cărui faimă a trecut de mult graniţele ţării. Jocul lui Popescu va provoca multe discuţii şi va fi desigur analizat cu mult interes. Faptul ce trebuie luat în seamă este că Popescu a jucat bine în prima parte a jocului, adică, atât timp că a fost servit, iar în cea de a doua nu a putut arăta nimic din cauză că nu s’a activat pe partea sa. A jucat bine in prima parte a jocului, adică a centrat prompt orice balon îi ajungea, dar a fost lipsit de pătrundere personală, de acţiuni pe cont propriu, care ar fi putut da un randament mai mare. Această greşeală de tactică, desigur nu este decât urmarea sfatului pe care-l permit şi pe care nu îl găsim cu nimic justificat Aripa studenţilor este dotată cu un dribling şi un shot la poartă remarcabil, fapt ce nu trebuia desconsiderat. înţelegem grija celui care i-a servit de mentor, adică neîncrederea sa în vârsta ce numără 17 primăveri, dar s’a făcut o mare greșeală. Gică Popescu a avut câteva ocazii clare, dar ar fi putut fi concretizate prin puncte, dacă nu ar fi fost pătruns de sfatul acelui mentor susnumit, de a centra orice minge lui Baratchy sau Bodola. Din această cauză, s’a lăsat lesne observată lipsa lui Dobay care nu ar fi primit desigur aceleaşi sfaturi şi ar fi putut juca cu iniţiativă proprie, fără a fi strâns în corset.

UN SINGUR PĂTRUNZĂTOR: BARATKY

Am spus mai sus că puterea de pătrundere în careul advers al fornaţiei noastre, a fost mult micşoratăprin lipsa lui Bindea Şi a lui Bopay. In aceste împrejurări, ofensura noastră ar fi fost nulă şi nu ar fi atins careul advers dacă nu ar fi existat Baratchy. însufleţit de voinţă, vedeta blondă a făcut erimea şi n celelalte trei partide precedente, un match excelent, fiind de altfel singurul om care a tras la poartă. Toate acţiunile, orice balon al unui echipier al nostru ţinteau să ajungă numai la singurul om capabil să le folosească bine, şi acesta a fost Baratchy. Nu a marcat două puncte, singurele reuşite, ci a fost încontinuu un şir precis, dar mai cu seamă pericuos. Jocul exferoviarului a adus un sport mare echipei naţionale, iar Victoria reuşită, se datoreşte in cea mai mare măsură lui. Deoarece a fost destul de învinovăţit în ultimul timp, este păcat să-i refuzăm acum sincere noastre felicitări. Ceilalţi doi înaintaşi, Covaci şi Todola nu au mulţumit,in măsura comportărilor precedente. Şi-au folit rolul, dar de la echipieri ca aceştia doi, cerem să se ilustreze şi nicidecum să nu iasă din mediocru.

DIN NOU BURGER

Apărarea nu a făcut jocul cu Cehoslovacia. A avut în David un jucător care s’a achitat de misiunea sa şi nu a omis spectaculozitatea, în Alba un jucător în formă slabă şi care a comis multe greşeli, iar în Burger un stâlp al întregei echipe. Ripensistul a repetat isprava din faţa slovacilor şi a făcut un match care ne-a salvat deja multe încurcături. A făcut de asemenea câteva greşeli prin lumânări ce cam s’au repetat, dar car nu pot întuneca o comportare excelentă.

IUHASZ E ACELAȘI HALF CENTRU

Linia noastră intermediară a fost şi ea mai slabă ca în ultimul match. Toţi cei trei jucători au muncit mult, dar nu au reuşit aceleaşi lucruri. Cel mai bun din trei a fost Iuhasz. Masiv, atent şi simplu, a distrus multe din atacurile tripletei adverse şi a servit bine pe Covaci sau Bodola. In schimb Vintilă Raffinsky nu au fost ca deobiceiu. Primul a plăcut şi eli prin marea sa mobilitate, dar nu a atins valoarea sa precedentă. Raffinsky a fost şi mai slab ca primul. A avut un început bun, dar a slăbit, ca până la urmă aripa de pe partea sa să se plimbe in voie Cumeri şi Albu a fost slab, nemarcarea extremei a avut destule urmări.

LA BELGIENI

Învinşii au prezentat o formaţie care nu a reuşit să placă în măsura aşteptărilor. A avut momente de dominare, dar nu a putut marca decât un punct din cauza liniei atacante, care nu a reuşit combinaţii utile şi în care coeziunea să-şi spună cuvântul. A fost un singur jucător care a plăcut şi care a impresionat prin pătrunderea şi voinţa pe care a arătat-o. Este vorba de Voorhof care a fost singurul dintre cei cinci atacanţi care a muncit intr’adevăr, dar după cum cu o singură rândunică nu se face primăvară, tot astfel cu Voorhof nu se poate câştiga un match. Vedeta Van Den Eynde a deziluzionat complect, iar Braine nu s’a relevat. Dintre ceilalţi jucători remarcăm goal keeperul Badjon care a fost cu totul revelatoriu, fundaşul stânga Ioachim, masiv şi agresiv şi halful dreapta Daleni. A condus corect d. Crist formaţiile:
ROMANIA: David, Burger, Albu, Vintilă Iuhasz, Raffinsky, Beke, Covaci, Baratky, Bodola, Gică Popescu.
BELGIA: Badjon, Paverick, loachim, Dalem, Stynen, De Winter, Buyle, Voorhof, Capelle, Braine, Van Den Eynde.
Au marcat: Baratky (min 33), Baratky (min. 67) si Voorhof (min. 87).

Em. Raicu, declaraţii după matchul  de eri

D. Liviu Juga, preşedintele comisiei de selecţie: E rezultat perfect meritat de noi, mai ales că am fost nevoiţi să aruncăm în luptă o echipă cu două rezerve. Belgienii au jurat mai bine în repriza secundă când noi ne-am lăsat dominaţi din cauza durităţilor adversarului.

Dr. Teofil Moraru: In prima repriză noi am fost mai buni, iar îndoua belgienii. Am fi fericiţi dacă in matchurile pe cari le vom juca in străinătate să prezentăm şi noi o echipă atât de completă ca a Belgienilor. Din echipa noastră mi-a plăcut Baratki şi Burger. D. dr. Huza: Jocul din prima repriză făcut de echipa noastră a fost îxcelent. încă de atunci trebuia să câştigăm cu trei goaluri diferenţă, jocul slab din repriza secundă cred că a fost din cauza căldurii. Dintre jucătorii noştri mi-a plăcut mai mult: Baratki, Burger, Covaci şi Gică Popescu. Arbitrul a fost bun.

D. Costel Radulescu, managerul echipei: Echipa noastră naţională aşa cum a fost alcătuită trebuia să învingă la două puncte diferenţă După rezultatul nul cu Iugoslavia, victoria noastră asupra Belgienilor este excelentă. Arbitrajul bun,

D. Bucur Bârsu: În prima repriză am jucat mult mai bine ca Belgienii. Adversarii noştri au avut o condiţie fizică excelentă. Interii au fost cei mai buni din echipa gazdelor De la noi mi-a plăcut Baratki, Burger şi Vintilă. Feroviarul deţine actualmente o formă excelentă. Să nu se uite că în ultimele partide internaţionale a avut misiuni din cele mai grele. In matchul cu Ungaria a avut pe partea sa aripa Toldi-Titkos, în matchul cu Cehoslovacia Puc-Kopeki, iar in matchul de azi Braine Van den Eynde selecţionata în echipa Europei de Vest.

CE DECLARĂ JCĂTORII

David: Sunt mulţumit de rezultat. Dacă nu eram jenat de apărare, puteam respinge shotul belgianului. Adversarii noştri au jucat foarte dur. Burger: Sunt bucuros că echipa României a obţinut încă un rezultat excelent. Fără ghinion marcam mai mult.

Albu: Trebuia să învingem la câteva puncte diferenţă dacă Belgienii jucau ceva mai cavalereşte.

Vintilă: Din cauza ghinionului şi a brutalităţilor adversarului nu am putut învinge la scor. E un rezultat perfect meritat.

Juhasz: România a câştigat un joc pe merit. Belgienii dacă nu abuzau de brutalităţi sufereau o înfrângere la scor.

Raffinski: Am o mare bucurie că jucând în echipa naţională ţara mea obţine un al doilea strălucit succes. Arbitrul a fost bun.

Beke: România a câştigat pe merit. Nici eu nu-mi explic de ce am jucat atât de slab. Poate lipsa de condiţie fizică.

Covaci: România merita să câştige cu 5-2. Duritatea Belgienilor era cât pe-aci să ne coste un rezultat în defavoara noastră.

BaratkY: Am avut ghinion. Nu sunt mulţumit cum am jucat. Dacă nu eram rănit la glesne, jucam mult mai bine. Am mai susţinut mathuri contra Belgienilor, dar nu-i ştiam să joace atât de brutal.

Bodola: Sunt bucuros că România a câştigat în condiţiuni vitrege pentru formaţie.

Popescu: Sunt mulţumit de rezultat. Trebuia să câştigăm la două puncte diferenţă.

CE DECLARĂ BRAINE

Capitanul echipei oaspe, întâlnit la un etaj mai jos de echipa României, ne declară următoarele: „Sunt surprins de valoarea jucătorilor români. De altfel parte din ei îi cunoşteam şi mai înainte. BaratkY poate cu drept figura în orice mare echipă europeană. „In prima repriză ne-a supărat mult căldura. Echipa d-voastră a meritat victoria. Arbitrul bun“.

CE DECLARĂ ARBITRUL

D. Christ (Cehoslovacia) arbitrul matchului ne-a declarat următoarele: „Eu cunosc jucătorii d-voastrâ, de aceia când am văzut actuala formaţie am şi pronosticat un rezultat in favoarea ei”.

T. Ștef.