Deși ambele au o tradiție în fotbal prin existența unor cluburi care nu au ieșit dintr-o monotonie a propriei situație – fie ligi inferioare, fie mijlocul clasamentului, atât Covasna, cât și Iași ar da în premieră o finalistă în cea mai importantă competiție eliminatoriu din fotbalul românesc.
Ardelenii sunt la cea mai bună performanță din istoria clubului în ceea ce privește Cupa României, depășind borna din sezonul precedent când au atins sferturile de finală – eliminați fiind de CFR Cluj după un meci strâns, terminat cu 0-1.
De remarcat că după promovarea în prima ligă, în ultimele două sezoane, clubul din Covasna a fost eliminat de o echipă care a câștigat un trofeu la finalul sezonului intern (2018 – U Craiova – Cupa României și 2019 – CFR Cluj – campionatul Ligii 1).
Ținând cont că Politehnica Iași nu este implicată în lupta pentru campionat și Mircea Rednic are aproape 20 de ani de experiență – cu trofee câștigate – o variantă posibilă în cazul în care Sepsi nu merge mai departe ar aduce o surpriză și mai mare.
Moldovenii nu sunt la primul rodeu în careul de ași, ei reușind această bornă la trei ani după înființarea clubului original (nu cel din 2010 care a preluat palmaresul Politehnicii desființate în perioada de datorii și faliment recent).
Pe 8 august 1948, Poli Iași a jucat pe teren propriu un meci spectaculos cu CFR Timișoara, pe care a condus-o la pauză cu 2-0, a fost egalată la finalul celor 90 de minute la 2 goluri (2-2), ca după prelungiri, bănățenii să se califice pentru prima și singura finală din istoria lor în Cupa României.
A doua oară s-a întâmplat în circumstanțe similare. Tot în toiul verii, pe 10 iulie 1963, la Ploiești pe teren neutru au jucat Siderurgistul Galați și CSMS Iași un meci strâns, care s-a terminat 3-3 după prelungiri (2-2 la pauză și 3-3 la finalul primelor 30 de minute).
O zi mai târziu s-a disputat rejucarea, gălățenii având câștig de cauză cu un categoric 5-1. La fel ca și în cazul Timișoarei din 1948, Galațiul a fost la prima și singura finală de Cupă cu această echipă muncitorească, chiar în fața clubului din orașul unde s-a calificat din semifinale – Ploieștiul.
La mai bine de zece ani după acel moment, Iașiul a mai avut ocazia în două rânduri să se califice în finală și de fiecare dată a pierdut în fața aceluiași adversar – Universitatea Craiova, prima dată la finalul anilor 70 și apoi la mijlocul anilor 80 – în fiecare din caz cu o finalitate diferită pentru olteni în ultimul act.
Prima dată s-a întâmplat pe 18 iunie 1978, pe teren neutru, la București, unde Universitatea Craiova a învins cu 2-0 pe Poli Iași, jucând finala și câștigând-o, iar șapte ani mai târziu pe 12 iunie 1985, tot pe teren neutru, la Ploiești, oltenii au învins cu același scor, 2-0, s-au calificat în finală și au pierdut-o în fața Stelei (antrenate de Ienei – cu un an înainte de momtentul Sevilla).
Cu o istorie complicată, Politehnica Iași are avantajul istoriei cu peste 75 de ani de existență (din care 65 ca Politehnica Iași originală și 10 ca noul-format ACSMU-CSMS Iași transformat printr-o mutare și redenumire a unei echipe locale din Copou). Sfântu-Gheorghe e relativ tânără, cu 9 ani de existență, începută din cel mai jos eșalon – liga a cincea de unde a urcat treptat prin promovare sportivă.
Actualul antrenor al ardelenilor – Leontin Grozavu – a avut o experiență relativ recentă la Iași – unde a fost manager general în a doua jumătate a anului 2011 – perioadă în care a adus doi antrenori – Marius Baciu și Ionuț Popa, fiind pus pe liber în decembrie, chiar înainte de Sărbători.
La finalul sezonului, echipa din Iași a promovat de pe primul loc la egalitate de puncte cu Viitorul – 61. Pe lângă suceveanul cu renume dinamovist, mai avem două exemple recente – Marin Barbu și Eugen Neagoe.
Geană a petrecut cel mai mult timp la cele două cluburi, fiind aproape 3 ani consecutiv în mijlocul fotbalului intern cu echipele sale – Poli Iași și Sepsi Sfântu-Gheorghe, cu care a reușit să se salveze de la retrogradare. Prima experiență a fost în Moldova și a ținut aproape un sezon, începând în octombrie 2016 și încheiându-se în iunie 2017, perioadă în care a terminat pe locul 7 după play-out.
Cu o salvare de la retrogradare la rever, a venit oportunitatea ca în sezonul următor să preia tot în timpul sezonului o nouă echipă cu pretenții relativ mici și minore pentru statutul și vârsta de la momentul respectiv – Sepsi. Din noiembrie 2017 până în mai 2019, Neagoe a reușit să ducă o echipă condamnată deja la un retur pentru acumularea punctelor de barem la o echipă de temut.
În primul sezon, echipa s-a salvat după un loc 9 obținut în play-out și în al doilea a prins play-off-ul fiind într-o galerie selectă alături de FCSB, CFR, Craiova, Astra sau Viitorul, plus sferturile de finală ale Cupei României, unde au fost eliminați de campioana en-titre din Ardeal. Pe final, a fost înlocuit de Marin Barbu și echipa s-a clasat pe locul 6 – cel mai bun din istoria clubului.
Magiun a antrenat la Iași în sezonul 2002-2003, când echipa juca în liga secundă – dar când a a atins după o perioadă de pauză lungă sferturile de finală ale Cupei – o dublă cu Astra Ploiești, pierdută în ambele meciuri – 1-2 și 0-1. La Sfântu-Gheorghe a venit ca interimar la finalul campionatului – ediția 2018-2019, după ce echipa ratase calificarea în cupele europene sau semifinalele Cupei.
Cu Grozavu la prima prezență în semifinalele Cupei României ca și antrenor (având totuși două experiențe similare ca și jucător – ambele la Dinamo, ambele pierdute în față unor rivale bucureștene – FC Național în 1997 și Rapid în 1998), Rednic are în spate un bagaj de memorii și performanțe care eclipsează orice antrenor tânăr – inclusiv cei doi implicați în derbiul dintre Dinamo și FCSB.
Ca jucător, Rednic are un istoric relativ bogat în ceea ce privește Cupa României, bifând prima sa semifinală în calitate de jucător al Corvinului în sezonul 1982-1983, când a disputat la Arad un meci eliminatoriu împotriva Politehnicii Timișoara. Un alt meci strâns, disputat, terminat 0-0 la pauză, 1-1 la finalul minutelor regulamentare și apoi cele de prelungire, decis de bănățeni la loviturile de departajare, unde aceștia au avut câștig de cauză cu 9-8.
De atunci, Puriul a fost prezent aproximativ în fiecare sezon pe care l-a jucat în România în semifinale, bifând numai puțin de șase finale cu Dinamo (plus o semifinală) și două finale cu Rapid (plus o semifinală). Din cele opt finale ca jucător, Rednic a câștigat doar trei (două cu Dinamo și unul cu Rapid), fiind integralist în toate situațiile (indiferent dacă era un tânăr jucător sau un veteran).
Ca antrenor, prima și singura reușită a venit chiar în debutul carierei sale, în sezonul 2001-2002, cu Rapid, pe care a dus-o până într-o finală cu Dinamo, câștigată cu 2-1 în fața 40.000 de oameni. De atunci, a mai prins o semifinală (2009) și o finală (2016) cu Dinamo București, ambele pierdute în fața unor rivale vestice din provincie (Timișoara – 2009 și CFR Cluj – 2016).
