“Viața mea ar fi fost diferită dacă m-aș fi născut în vremuri de pace, însă copilăria mea a fost însoțită de grenade și rachete. Exploziile scuturau zilnic orașul și o zi eram prinși printre ruși, o zi printre rebelii mujahedini. Piețe, școli, magazine. Nu exista loc sigur pentru copii”.
Khalil, prietenul său cel mai bun, i-a murit în brațe. A fost lovit de suflul unei bombe în timp ce se ducea să își cumpere o înghețată, deoarece pe prima pe care o cumpărase o scăpase în praful străzii.
La vârsta de nouă ani, reușește să scape împreună cu familia, părinții și trei frați, din infernul afgan și ajunge în alt infern, cel al cartierului St. Georg din Hamburg, cartier pe care îl descrie simplu, în doar trei cuvinte ”prostituate, droguri, drogați”. A început să se bată prin curțile școlilor pentru a își câștiga respectul și pe măsură ce creșea în vârstă s-a transformat în persoana de care acum se leapădă. Începe să fie temut în ghetourile Hamburgului și banii câștigați ușor din vânzarea de droguri îl atrag într-o spirală a violenței și exceselor.
La 19 ani, viața îi arată cât de jos a ajuns. Unul dintre cei care îl acompaniau pe ruta prafurilor albe intră în casă peste el în timp ce doarme pentru a își regla conturile. El este bătut, iar prietena lui este violată. Cu onoarea distrusă, își caută rivalul acasă și îl împușcă de cinci ori în abdomen, norocul lui fiind că pistolul s-a blocat și din el a plecat doar un cartuș, iar victima a supraviețuit. A primit o condamnare de doar trei ani de închisoare, iar gratiile celulei l-au călăuzit spre ceea ce avea să fie noul său destin. ”Îmi aduc aminte că am văzut pe micul televizor din închisoare meciul pentru titlul mondial în care a luptat Dariusz Michalczewski. El e cel care m-a făcut să îi dau un alt curs vieții mele. Atunci am decis să mă fac boxeur.”
A început să se antreneze ridicând găleți pline cu apă pe bățul mopului cu care spăla celula, iar din colile de hârtie pentru scrisori a făcut o coardă peste care să sară. În lunile geroase ale iernii îi enerva pe paznici stând toate cele 60 de minute alte timpului liber în curtea închisorii pentru a alerga.
După șapte luni de detenție, datorită propriei conduite și a unui avocat bun, i s-a permis să iasă din închisoare pentru bună purtare. A profitat de ocazie și a apelat la Ahmed Öner, un controversat promotor din Hamburg, care l-a ajutat să intre în lumea boxului. Însă Öner i-a pus o condiție la primul său meci în boxul profesionist : să garanteze că în sală vor fi cel puțin 500 de spectatori. A adunat 750 în Sporthalle Alsterdorf și a câștigat meciul, învingându-l pe slovacul Slavomir Merva. Era data de 10 noiembrie 2006. Au urmat pentru el alte 20 de meciuri pentru el ( dintre care a pierdut doar unul ), însă ultimul a fost și cel mai special.
Deși a trăit doar moarte și frică acolo, s-a întors în Afganistan pentru a disputa pe 30 octombrie 2012 primul meci de box profesionist din istoria acestei țări, disputând titlul mondial WBU în fața tanzanianului Said Mbelwa. Șapte runde a durat meciul ce a avut pe Kabul Stadium în fața a peste 4500 de afgani de toate religiile și a unui puternic dispozitiv de securitate, iar Mbelwa a trebuit să renunțe din cauza unei accidentări la umăr. A fost ultimul meci disputat de Hamid Rahimi până în acest moment, însă lupta lui în Afganistan abia a început. A pus bazele unei academii de jurnalism și a primit cea mai mare distincție de stat din partea președintelui Hamid Karzai.
”Mi-au propus să intru în politică, însă eu nu vreau asta. Vreau doar să îmi ajut poporul. Știți că în ziua meciului meu la Kabul toate magazinele au închis pentru a mă putea vedea? E o onoare pentru mine. Am reușit să îi unim chiar și pentru puțin timp pe afgani, i-am făcut să zâmbească. Iar asta înseamnă mult pentru mine. Am trăit în mijlocul războiului timp de nouă ani. Dacă arunc prosopul acum, pacea nu se va întoarce niciodată în această țară. Știu că în timp de război e nevoie de ajutor. Dacă nu te ajută nimeni, ești pierdut. ” spune Hamid într-un interviu acordat celor de la euronews.
Hamid Rahimi, omul care a reușit să iasă viu din două inferne, unul al armelor, altul al drogurilor, și să ajungă campion mondial. În doar 30 de ani, vârstă pe care o împlinește mâine. El spune că povestea lui abia acum începe.
