30 iulie 1922. Partida de fotbal in prima liga de fotbal argentiniana intre San Lorenzo si Estudiantes. Minutul zece al reprizei secunde. Undeva la centrul terenului are loc un duel pentru balon din care cel mai sifonat iese un jucator al celor de la San Lorenzo. Intrase la minge asa cum o facuse mereu: la sacrificiu. Socul fusese brutal. S-a ridicat de pe gazon palpându-și abdomenul și scuipând sânge. Iși fracturase doua coaste.

museodefutbol.com

Se indrepta spre colegii sai de pe margine care nu jucau (inca nu se faceau schimbari in acele vremuri, drept urmare neexistand banca de rezerve) pentru a le cere apa. Antrenorul ii ceru sa abandoneze terenul vazandu-l in ce situatie se afla. Jucatorul reactiona de parca ar fi fost jignit si ceru un prosop pe care sa il stranga in dinti pentru suportarea durerii.

Cu un sfert de ora inainte de sfarsitul partidei, la scorul de 0-0, cu prosopul insangerat intre dinti, cu ultimele puteri, ajunse la capatul unei centrari pe care avea sa o transforme in golul victoriei. Nu ii mai ramasese insa puteri pentru a se mai bucura. Lesinase. Una dintre coaste ii perforase rinichiul. A fost transportat la spitalul Ramos Mejia din Buenos Aires, acolo unde a fost vegheat de catre multimea care idolatriza din tribune.

museodefutbol.com

Dupa doua operatii la care a fost supus si dupa sapte zile de agonie avea sa se stinga pe data de 6 august 1922.

Povestea de mai sus este povestea lui Jacobo Urso, jucator al celor de la San Lorenzo in perioada 1914 – 1922. Este o poveste dedicata acelor jucatori pe care ii intereseaza mai mult banii din cont si frizura care le va fi captata de catre camerele de telviziune.

Articolul precedentRomânul care a antrenat-o pe Benfica
Articolul următor#PronoLiga1. Liderul mai are doar 2 puncte avans. Urmează etapa a 27-a

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here