Se juca cel mai important meci al sezonului. Derby-ul derby-urilor. Partida pentru care suporterii, patronii de club, țigăncile cu semințe, tonetarii, bișnițarii, primarul, jandarmii, gazetarii, politicienii și tot ce mai rămânea, se pregătiseră de săptămâni bune de zile.
Meciul avea să fie însă atât de slab, însă atât de slab și de plictisitor, încât la un moment dat spectatorii s-au refugiat spre partea superioară a tribunei pentru a spiona de acolo meciul pe care îl încinseseră niște puștani pe un teren viran alăturat. Președintele țării, aflat și el pe stadion, a fost înștiințat de cele ce se petreceau și luă imediat o măsură demagogică, din acelea cu care obișnuise populația: a dat ordin să fie aduși copii pe Marele Stadion, iar jucătorii profesioniști să fie trimiși pe câmpul din spate.
Poporul a primit cu entuziasm vestea iar atmosfera era iar demnă de un mare meci. Numai pentru vreo zece minute însă, pentru că începu să se întâmple același ciudat pelegrinaj spre partea superioară a tribunelor. Spectatorii priveau meciul, spectaculos și plin de goluri, pe care îl jucau profesioniștii pe câmpul din spate.
