Există numeroase legende despre apariția fotbalului în România. Una dintre ele este cea expusă de Mario Gebauer, personaj important în organizarea vieții fotbalistice românești. Gebauer susținea că sportul cu mingea rotundă a apărut în București în jurul anului 1899. Ceva mai aproape de adevăr este consemnarea unui alt „pionier” al fotbalului nostru, Lazăr Breyer, care, întors în țară după studiile făcute în Viena (unde se disputau deja meciuri de fotbal), notează în jurnalul său că în 1908 a văzut pentru prima dată în București, un joc de fotbal, practicat de străini pe terenul de la Capul Podului (în prezent Piața Victoriei). Unii cercetători sunt de părere că fotbalul ar fi fost adus în România de către membrii echipajelor navelor englezești care acostau în portul dunărean pentru a încărca cereale și cherestea. În timpul liber, aceștia băteau mingea pe un teren viran, pe care îl numeau no man’s land.
Prima dovadă scrisă care atestă apariția fotbalului în România se găsește în volumul „Fotbal de la A la Z” de Mihai Ionescu și Mircea Tudoran, apărut în Editura Sport-Turism din 1985. Potrivit publicației menționate mai sus, mișcarea fotbalistică românească își are originile în Transilvania sfârșitului de secol XI. Gheorge Nicolăiță și Ion Sârbuț scriu că prin 1888, un grup de tineri băteau mingea pe terenurile virane din împrejurimile Aradului. Tot în orșul de pe Mureș își face apariția o formație condusă de medicul stomatolog, Iuliu Weiner, întors în țară după studii făcute în Anglia. Se presupune că acesta ar fi adus și prima minge de fotbal în țara noastră. Primele regulamente au fost adoptate la București în 1893 și la Arad în 1898. În acele vremuri, fotbalul a fost interzis de administratorii unor școli și asociații sportive.
La Timișoara, primele meciuri au avut loc în 1897 între echipe de elevi. Tinerii timișoreni băteau mingea pe „Câmpul târgului” de pe Calea Aradului. Un ziar timișorean din 1899 își anunța cititorii că: „la 25 iunie, fotbalul va fi prezent pentru prima oară la Timișoara”, cu ocazia serbărilor școlare organizate de Liceul Piariștilor. În același an, 1899, se înființează Societatea de Fotbal din Arad, înlocuită ulterior de Clubul Atletic Arad. Pe 2 noiembrie 1899, echipa arădeană a disputat un meci cu puternică echipă maghiară Politehnica din Budapesta, în fața căreia a pierdut cu 0-10, 0-4 la pauză. În 1901, fotbalul apare și în alte centre transilvănene precum Oradea, Lugoj sau Baia Mare. Un an mai târziu ia ființă Fotbal Club Timișoara care susține primul meci intercluburi pe 20 august în compania echipei din Lugoj. Sub privirile celor 100 de spectatori, gazdele au pierdut cu 2-3. Partida a fost arbitrată de lugojanul Ernest Hoost. În 1902, echipa timișoreană susține două meciuri împotriva fotbaliștilor arădeni, pierzând însă ambele confruntări, 2-5 și 0-5. La Arad se organizează în 1902, un turneu la care au participat și câteva echipa din Budapesta. În 1903, la Lugoj se dispută un meci între echipa locală și formația din Vârșeț, încheiat cu victoria gazdelor, scor 4-1. În 1905, fotbaliștii orădeni primesc vizita echipei engleze, Bishop Auckland și a unor formații din Austro-Ungaria.
Un lucru destul de interesant se întâmpla la Budapesta, acolo unde exista un club sportiv format din români aflați la studii în capitala Ungariei, grupați în societatea „Petru Maior”. Echipa studenților români Virgil Silvan, Teofil Morariu și Adrian Suciu, în frunte cu inginerul Vlad Victor se antrena pe terenul B.A.C. din Budapesta și efectua numeroase deplasări în Transilvania, unde juca în compania formațiilor românești.
