Fondat in 1913, Maccabi Haifa a fost timp de mulți ani un club mediocru în Israel, mereu în umbra concitadinilor de la Hapoel Haifa, cea mai iubita echipa din oraș, asta și datorită susținerii pe care o avea din partea autorităților locale. Tot urcând și coborând dintr-o ligă în alta, așa s-a târât Maccabi Haifa prin istoria fotbalului israelian, ”reușind” ca până în anii 80 să câștige un singur titlu, în 1962, după ce a învins în finala Cupei cu 5-2 pe Maccabi Tel Aviv.
Decada anilor 80 avea să aducă însă o schimbare radicală în istoria clubului din nordul Israelului. Războiul din 1948 și atacurile organizatiei paramilitare sioniste Haganah au dus încet-încet la scăderea numărului de rezidenți arabi in Haifa, însă chiar și așa, relațiile dintre cele două comunități, arabi și evrei, erau cu totul diferite față de restul Israelului, iar exemplul cel mai viu este Maccabi.
Statisticile arată că 35% dintre arabii microbiști care locuiesc în Israel sunt suporteri Maccabi Haifa, procent relevant din moment ce alți 35% refuză categoric să susțină vreun club evreu. Explicația pentru care clubul din Haifa are atâți fani arabi stă și în faptul că au înțeles că fotbalul se bazează pe forța talentului și nu cea a războiului. Urmare a acestei strategii, la Maccabi Haifa a ajuns Zahi Armeli, un arab ce avea să schimbe istoria acestei echipe. Născut pe 25 octombrie 1957, in Shefa-‘Amr, un mic oraș din Galilea, lângă granița ce separă în nord Israelul de Liban, Zahi a ajuns la Maccabi Haifa în sezonul 1983-1984. Echipa nu ridica prea mari pretenții in campionatul israelian, însă Zahi a reușit, cu golurile sale, să schimbe cursul istoriei, ”The Greens” câștigând primul lor titlu la finalul acelui sezon, urmat de un al doilea în sezonul imediat următor. Zahi a devenit un idol pentru populația arabă, fiind ales cel mai bun jucător al campionatului și selecționat pentru a juca în naționala Israelului.
Maccabi Haifa, in ciuda faptului că devenea o echipă tot mai antipatizată în restul țării, în special în Tel Aviv și Ierusalim, a continuat să câștige titluri de campioni, ocupând în acest moment locul trei în respectiva ierarhie, după Maccabi Tel Aviv ( 19 ) și Hapoel Tel Aviv ( 13 ). Zahi avea să îmbrace tricoul Israelului în 23 de meciuri, jucând ultimul său meci pentru naționala statului evreu, pe 8 octombrie 1986, împotriva României.
Maccabi, Hapoel, Beitar
De ce o mare parte din cluburile israeliene poarta aceste nume?
Hapoel: Clasa muncitoare s-a indentificat mereu cu aceste cluburi, mereu sustinute de organizatiile sindicaliste , motiv pentru care sunt considerate a avea orientări politice de stânga iar pe stema celor 39 de astfel de entități răspândite prin toate eșaloanele fotbalului israelian pot fi regăsite mai mereu secera și ciocanul.
Maccabi: Sunt echipe asociate cu politica de centru din Israel, existând 15 astfel de cluburi în toate eșaloanele. Pe stema lor poate fi regăsită steaua ce simbolizează lupta macabeilor de sub dominația eleno-siriană.
Beitar: Sunt echipele cu cei mai radicali suporteri din Israel, cei de dreapta, iar pe stemele acestor cluburi ( 11 ) se regăsește mereu Menorah, un candelabru cu șapte brațe, unul dintre cele mai vechi simboluri ale poporului evreu. E de neconcepot ca un fotbalist de origine arabă să joace într-un astfel de club.
