Asa cum numai poveştile ştiu să păstreze peste ani şi ani de zile legendele vii, la fel s-a întâmplat şi cu Winston Coe. Pare minciună însă s-a întâmplat : echipa avea nevoie de un portar, s-a improvizat şi între buturi a fost trimis unul dintre jucătorii de câmp pentru a da o mână de ajutor. Mâna lui Dumnezeu.

Se întâmpla la începutul secolului XX în Argentina. 11 august 1906. Nu pe un stadion imens precum cele actuale, ci pe unul de pământ dintre sutele apărute după ce Argentina descoperise de la englezii care o eliberaseră de ocupaţia spaniolă un joc ciudat, amuzant însă în acelaşi timp extrem de atrăgător numit FOOT-BALL. Se înfruntau într-un meci contând pentru liga organizată de recent înfiinţată Argentine Football Association, Barracas Athletic şi Estudiantes Buenos Aires. Fără cartonaşe galbene sau roşii, aşa că a ajunge la poarta adversă semnifica o aventură în toată regula.

Mai este puţin timp până la startul partidei iar în tribunele improvizate erau strânse câteva sute de persoane. Echipele formate dintr-un amestec de aristocraţi englezi emigraţi şi argentinieni poartă echipamente considerate de ultimă oră la acea vreme. Cei de la Barracas au însă o problemă :nu au portar. Fusese tentat cu o sumă importantă de bani de către o echipă mult mai puternică , Alumni, aşa că jucătorii au convenit să apere buturile prin rotaţie. Nimeni nu dorea însă acel post, tentaţia libertăţii oferite de întregul câmp ce se aşternea în faţă fiind cu mult mai mare decât orice sentiment eroic de sacrificiu. “Ghinionul” a căzut peste Winston Coe, fiu de amiral irlandez sosit în Argentina în timpul războiului de independenţă de la sfârşitul secolului XIX. Meciul avea să se încheie cu scorul de 2-1 în favoarea celor de la Estudiantes însă cronicile acelor vremuri îl remarcau drept adevăratul protagonist al acelei partide pe Coe:

”Marea vedetă a fost Winston Coe. Modul său de a para mingea, siguranţa şi încrederea cu care stă între buturi sunt demne de toate elogiile” .

Era prima experienţă a tânărului Winston Coe pe postul de goalkeeper, pentru ca pe 26 august 1906 să dispute următorul său meci, de data aceasta recent transferat la o nouă echipă numită Reformer de Campana. Ironia sorţii îi scosese pe gazon chiar pe foştii colegi de la Barrancas. Nu ar fi însemnat asta o problemă pentru el dacă din echipa lui nu lipseau trei jucători de câmp. Ușor de dedus că şapte jucători de câmp plus portarul nu prea au şanse împotriva unei echipe complete de 11. Scorul a fost umilitor: 11-0 pentru Barrancas. Chiar şi aşa, marea figură a meciului avea să fie încă o dată acelaşi Winston Coe, cel care smulgea aplauzele întregului public, inclusiv ale jucătorilor rivali care asistau miraţi şi perplecşi, impresionaţi de paradele de felină ale jucătorului de câmp reprofilat portar fara de care proporțiile scorului ar fi fost abisale. Ziarele argentiniene aveau să titreze cu litere de o şchioapă titluri care descriau zborul fără motor de la o bară la alta al unui portar fără experienţă anterioară care uimea o ţară întreagă.

Winston Coe

Winston Coe declara presei: ”Am dat doar o mână de ajutor. Ştiţi doar că nu pot da două“. Winston Coe avea un braţ amputat ca urmare a unui nefericit accident. Istoria fotbalului, povesteşte că, acum un secol, cu mulţi ani înainte de apariţia unui anume Diego Armando Maradona, “Mâna lui Dumnezeu” deja existase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here