Povestile ascunse ale fotbalului: Istoria lui Jimmy Glass

Probabil că vă întrebați cine este Jimmy Glass. Mulți dintre voi ( aici mă includ și pe mine, care până acum ceva zile eram în aceeași situație ) nu ați auzit de el și asta pentru că nici nu ați avut motive.

Jimmy Glass nu este un fotbalist care să fi făcut furori acum 50-60 de ani și pe care să îl scoatem de prin arhive, nici măcar nu este un atacant care să fi prins o zi mare într-un meci cu o echipă de top. Se mai întâmplă și din astea.

Pentru a înțelege povestea lui Jimmy Glass trebuie să începem cu începutul. Citiți cu răbdare…

Jimmy Glass a fost
portar. S-a retras între timp, deși nici măcar nu a împlinit încă 40 de ani. Omul s-a născut în Londra în luna august a anului 1973. Nefiind un fotbalist căruia destinul să îi fi pregătit mierea și laptele elitei, Jimmy a rătăcit prin categoriile inferioare ale fotbalului englez, acolo unde a început să joace în primii ani ai decadei anilor 90, având durul și neplăcutul rol de rezervă. După ce făcut parte din loturile unor echipe precum Crystal Palace, Gillingham, Portsmouth sau Burnley, palmaresul său aduna doar trei meciuri jucate ca titular, și alea jucate la Pompey, echipă ce juca pe atunci în cea de-a doua divizie engleză . În timpul în care a făcut parte din lotul celor de la Crystal Palace, echipa a ajuns să joace și în Premier League, însă Jimmy a rămas cu cheful de a debuta în prima divizie. A fost acolo, ieșea în poster, pe abțipildurile celor de la Panini…era la număr… însă nu a ajuns să intre pe teren într-un meci oficial. Imaginați-vă ce frustrant…


Însă nu asta este povestea lui Jimmy Glass. Citiți cu răbdare…

Sătul de a nu fi apreciat la adevărata sa valoare, Jimmy a decis să plece la Bournemouth, in divizia a 3-a, iar acolo a atins apogeul carierei sale. A ajuns să adune 95 de jocuri în două sezoane ( pentru a vă face o idee asupra palamresului lui Jimmy, în restul întregii sale cariere a mai adunat doar 20 de meciuri ) iar cu el în poartă echipa s-a menținut în zona medie a clasamentului. Nu a avut probleme cu retrogradarea, însă nici la promovare nu s-au oțărât prea tare. În cel de-al doilea sezon la Bournemouth, Jimmy a ajuns în finala unei competiții, cea numită Football League Trophy, o competiție jucată de echipele din diviziile 3 și 4 engleze, însă ghnionul i-a mai jucat o farsă. Jimmy a fost nefericitul protagonist al meciului, înscriind autogolul ce ducea scorul la 2-1 în favoarea adversarilor. Cupa era pierdută și Jimmy dat afară de la echipă.


Însă nu asta este povestea lui Jimmy Glass. Citiți cu răbdare…

Plecat cu coada între picioare de la Bournemouth, Jimmy, cu noroc, urcă un eșalon și ajunge la Swindon Town, pe atunci în divizia a doua engleză ( am ales să le dau numere diviziilor engleze pentru a nu ne încurca în denumiri pompoase  gen premiership sau championship ). Lucrurile nu îi merg prea bine nici acolo, jucând doar 11 meciuri. Însă….

Dându-și seama că nu va face prea mulți pureci la Swindon, Jimmy cere să fie împrumutat în a patra divizie la Carlisle United, echipă ce în acel moment lupta cu disperare pentru evitarea retrogradării. Să redăm contextul:

Pe atunci, a patra divizie engleză era și ultima din categoria celor profesioniste, iar o retrogradare în categoriile de amatori ar fi fost echivalentul unui deces. Carlisle se afla pe ultimul loc în serie ( locul 24 din 24 ) cu 26 de puncte. Retrograda doar ultima clasată. Pe locul 23 se afla unica echipă ce mai putea fi ajunsă: Scarborugh cu 26 de puncte. Ultima etapă. Scarborugh juca acasă cu Peterborough United, tot pe teren propriu jucând și Carlisle United însă avându-i în față pe cei de la Plymouth Argyle. Deci Jimmyy și a sa Carlsile aveau nevoie de o victorie coroborată cu cel mult un rezultat de egal în meciul celor de la Scarborugh.

Astea fiind datele problemei, imaginați-vă atmosfera ce înconjura meciul. Cel de-al treilea pe care Jimmy îl juca pentru Carlisle United.

Deși meciurile ar fi trebuit să se joace simultan. cel de la Scarborough s-a încheiat cu zece minute mai devreme. Gazdele nu reușiseră decât un 1-1. La Carlisle, cu zece minute înainte de final, același rezultat. O victorie i-ar fi salvat pe Jimmy Glass și pe ai lui.

Aici începe momentul culminant al poveștii lui Jimmy Glass iar pentru asta vă recomand să urmăriți cu atenție clipul video de mai jos, pentru că în multe ocazii, o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte.

Arbitrul de rezervă arată patru minute de prelungire. Totul sau nimic.

Carlisle atacă, suporterii își împing favoriții de la spate știind că sunt ultimele speranțe, ca altfel echipa își va găsi sfârșitul prin diviziile de amatori.

Corner în favoarea gazdelor. Antrenorul își trimite toți jucătorii în careul advers. Îl trimite și pe Jimmy.

Se execută cornerul, un jucător de la Carlisle reușește să trimită cu capul spre poartă, se respinge, iar din fața porții, cine putea să înscrie dacă nu Jimmy Glass? Eroul nostru. Șapte mii de suflete explodează iar terenul este invadat în căutarea celui care a semnat scenele dramatice ce au salvat Carlsile de la retogradare.

Însă Jimmy nu avea să fie unicul ce primea dragostea  incontrolabilă suporterilor, arbitrul întâlnirii, în încercarea de a stopa cât de cât acțiunile entuziaste ce se petreceau pe teren fiind îmbrățișat violent de un microbist exagerat de prietenos, de care a reușit să scape pentru ca ulterior să fie tăvălit de altul. Cuvintele sunt incapabile să descrie cele petrecute în acele momente ( minutul 1:30 în video ). Carlisle reușea să se salveze, iar Jimmy Glass avea povestea lui proprie în istoria fotbalului.

Carlisle United reușit și anul următor să se salveze de la retrogradare, în momentul de față jucând în cea de-a treia divizie engleză ( League One )

Jimmy Glass: S-a întors la Swindon și la vechiul obicei de a fi rezervă. A mai jucat la Cambridge, Brentford și Oxford. A mai adunat doar trei meciuri. Sătul de a fi eternă rezervă, s-a retras la Klingstonian la vârsta de doar 27 de ani. A scris o carte, One Hit Wonder, în care își povestește cariera, iar în prezent este proprietarul unei companii de taxiuri. Dacă ajungeți prin Anglia poate veți avea ocazia să vă urcați într-unul dintre taxiurile celui care a fost o dată idolul a șapte mii de persoane. Jimmy Glass, unul dintre eroi necunoscuți ai fotbalului.