Povestea lui Manute Bol, un dinka în NBA. Gigantul cu suflet de copil

Dinka. Un trib african, nomad la origini, stabilit undeva prin secolul 10 în sudul Sudanului, pe ambele maluri ale Nilului. Cu peste un milion de persoane împărțite în vreo 20 de clanuri, Dinka este tribul majoritar din Sudanul de Sud, noua țară apărută pe harta Africii după unele dintre cele mai crunte războaie ale secolului XX, războaie în care și-au pierdut viața peste două milioane de persoane, fiind pe cale să izbucnească un al treilea. Religia, puterea, aurul, petrolul, teritorii; motive pentru ca guvernul Sudanului și triburile din sud să provoace măcel după măcel fără să conteze numărul victimelor, civile sau nu.

Victime în războaiele din Sudan
Primul război civil, 1955-1972: 500 000 morti
Al doilea război civil, 1998-2005: 2 milioane morti

Pentru a înțelege istoria acestui conflict e nevoie de multe ore și multă informație la îndemână, însă noi vom vorbi aici despre un om care a făcut tot posibilul să îi ajute pe cei afectați bazându-se doar pe talentul său sportiv și pe înalțimea sa: 2,31 metri.

Manute Bol s-a născut în sudul Sudanului, deși nu se știe cu exactitate locația, Gogrial sau Turalei, două orășele din această regiune. Fiu al unuia dintre șefii tribului Dinka, Manute urma să fie succesorul tatălui său, însă el s-a orientat spre sport, convins fiind că poate realiza mai multe așa decât plimbând vacile familiei de pe un câmp pe altul. Dacă e ceva ce caracterizează Dinka aceasta este înălțimea, fiind considerat tribul cu media înălțimii cea mai mare din lume. Tatăl său, Okwok, măsura 2,03m, mama, Madut, 2,08, sora 2,03, iar bunicul său 2,39. De aici până la baschet nu a mai fost decât un pas, un mic pas pentru gigantul Dinka.

”Viața într-un trib Dinka este foarte simplă, ca în orice sat african. Nu curge apă la robinete, nu există electricitate… Duc vacile din zonele uscate în cele cu vegetație pentru a le putea hrăni și le putea bea laptele. Bărbații le cântă taurilor, iar dacă aceste cântece sunt plăcute femeile îi aleg pentru a se căsători cu ei. La vârsta de patru-cinci ani băieților li se smulg dinții, asta însemnând că nu mai sunt copii, iar când împlinesc 11 ani li se desenează pe creștet mărci care certifică faptul că s-au transformat în bărbați adevărați”

Manute a încercat prima oară fotbalul, însă constituția fizică nu îi era de prea mare folos, picioarele subțiri ca două scobitori nerezistând loviturilor primite. A fost dus de un unchi al său să probeze baschetul, iar la prima sa încercare de săritură la coș și -a rupt patru dinți din partea de jos și doi din partea de sus. ”Nu îmi era deloc greu. Nu îmi era deloc greu pentru că trebuia doar să ridic mâinile și, dacă era bine poziționat, era imposibil ca rivalul să marcheze”

1982. Destinul l-a pus în calea lui Manute pe Don Feeley, antrenorul echipei de baschet al unei mici universități din New Jersey, care se afla în Khartoum ( capitala Sudanului ) ca parte a unui program de pregătire a naționalei de baschet a acestei țări. Trecuseră doar șase luni de când Manute se apucase de baschet și juca deja în națională. Pe una din puținele piste de ciment din Khartoum, Feeley urmărea zilnic jucători veniți știind că au în față probabil singura lor șansă de a scăpa de sărăcie: un antrenor de baschet venit din America. Lui Feeley, ajuns în Sudan fără prea mare tragere de inimă, convins doar pentru că acea experiență îi putea îmbogăți CV-ul, i-a atras atenția  acel vlăjgan, care juca baschet fără să își ridice dezlipească tălpile de pe sol, ridicând doar brațele. Încă îi mai lipseau dinții pierduți cu timp în urmă, iar degetele de la picioare erau strâmbe din cauză că nu reușise să găseacă încă o pereche de încălțăminte pe măsura lui.

23 mai 1983. Rămas între timp fără job, Feeley a văzut în Manute un diamant brut și s-a încăpățânat să îl ducă în SUA, bazându-se și pe cuvântul lui Kevin Mackey, antrenor la Cleveland State University și apropiat al său, care îi promisese postul de secund dacă îi aduce jucători de perspectivă. Feeley îi povestise acestuia de Manute, iar Mackey a fost de acord să îl primească la echipă. Pe 23 mai 1983, ateriza pe aeroportul din Boston cursa cu punct de plecare din Khartoum, iar din ea cobora Manute Bol, un gigant total analfabet, fără un ban în buzunar, a cărui soartă depinde de succesul mentorului său.

Însă lucrurile s-au complicat pentru Feeley și Manute, Mackey, chiar dacă era interesat de jucător, fiind reticent în a îi da postul de secund descoperitorului său, care simțindu-se înșelat, și-a luat perla și s-a dus la Jim Lynam, antrenor la San Diego Clippers. Drept urmare, Manute este ales de echipa din San Diego în cea de-a cincea rundă a draftului, în murmurul de surpriză a tuturor celor prezenți în sală. Puțin le-a durat bucuria lui Feeley și Manute, NBA declarând nulă acea alegere din motivând că jucătorul nu împlinise încă 21 de ani și nu se îndepliniseră condițiile de înscriere în draft. Lucrurile s-au complicat și mai mult când a fost solicitat pașaportul lui Manute, iar acolo apărea ca are o înălțime de 1,58m. Manute a explicat că oficialii din Sudan l-au măsurat în timp ce … stătea pe un scaun și, logic, NBA i-a anulat transferul de formă imediată. San Diego rămânea fără una dintre cele mai surprinzătoare alegeri din draftul NBA, iar Feeley fără slujbă la Clipper. Se pornea de la zero iar.

Au urmat luni de zile dificile pentru Manute, care a fost pe punctul a renunța la ”visul american” și de a se întoarce în satul natal pentru a își conduce tribul. În cele din urmă, Feeley și-a găsit un post de asistent la echipa universității Bridgeport din Washington, echipă ce juca în eșalonul secund al campionatului universitar nord-american. Chiar dacă Manute era analfabet, directorul universității a văzut ce potențial are și a realizat căt de importantă poate fi prezența lui în echipa de baschet, făcându-i o bursă care îi permitea să rămână acolo. A fost momentul în care povestea acestei ”pălugi” africane a explodat în mass-media din State. Manute nu mai era doar un anonim din Sudan, care dormea în casa protectorului său întins pe două paturi puse unul în prelungirea altuia, ci devenise un jucător de baschet cu posibil viitor în NBA. I s-a pus o dantură nouă, i s-a fabricat un pat pe măsură și i s-a pus ordine în actele de identitate. Era timpul ca Manute să fie preocupat doar de baschet.

Sala Harvey Hubell, cu o capacitate de 1800 de spectatori a devenit brusc neîncăpătoare la meciurile echipei Univeristății Bridgeport. La debut, Manute a reușit 20 de puncte, 20 de recuperări și 6 ”capace”. Prezența sa pe teren provoca uimire și teamă printre adversari, obligându-i să schimbe strategia ori de câte ori acesta le apărea în față. Nu se putea trece de el. Bloca tot. Termina acel sezon cu niște statistici spectaculoase: 22,5 puncte, 13,5 recuperări și 6 blocaje ca medie pe meci.

Acum avea și impresar, pe Frank Catapano, iar împreună au decis că e timpul să încerce iar pasul spre NBA, nu înainte de a juca opt meciuri pentru Rhode Island Gulls în recent creata United Stated Basketball League, o ligă profesională minoră apărută cu scopul de a roda jucători cu potențial pentru NBA. Acolo a făcut furori, având o medie de 13 blocaje pe meci, și i-a atras atenția lui Bob Ferry, director sportiv la Whashington Bullets.

1985. Manute Bol este ales de Bullets in a doua rundă a draftului și devine jucătorul echipei din capitala nord-american cu un contract pe sezoane și un salariu de 130 000 de dolari pentru fiecare dintre acestea. Visul american prindea contur.

”Am fost la un meci în Washington pentru a îl vedea jucând. Adevărul e ca atrăgea atenția. Bloca atâtea aruncări încât antrenamentele erau imposibile. Nu putea marca nimeni. I-au dat de toate. Litri de bere, toate felurile de mâncare, sala de forță. Abia lua kilograme.” Bob Ferry, director Washington Bullets.

Pe 9 octombrie 1985, ziua debutului cu Bullets, într-un meci amical cu Boston Celtics, Manute se îngrășase cinci kilograme, însă senzația vizuală de scobitoare rămânea. Jucătorii echipei din Boston au făcut un pariu în fața necunoscutului lungan: 600 de dolari pentru cine reușea un slam-dunk pe deasupra acelui gigant. Pariu rămas nul. Nici măcar unul dintre cei care pariaseră nu reușiseră să-l depășească pe Manute și începând cu acel meci nu îi vor mai uita numele. Unul dintre cei blocați de Manute atunci era Larry Bird.

Când în cele din urmă a debutat oficial în NBA, Manute Bol devenea cel mai înalt jucător din istoria NBA, cu cei 2,31 metri ai săi, record egalat ulterior de al nostru Ghiță Mureșan. Rudimentar pe faza ofensivă, Manute crea un impact devastator pe cea defensivă, brațele sale interminabile ( măsurau 1,20 m ) formând o barieră prin care era imposibil de strecurat balonul. Odată cu primul sezon au apărut și primele meciuri de excepție pentru african. 15 blocaje reușite în meciul cu Atlanta, 12 cu Cleveland, 18 puncte și 12 blocaje cu Milwaukee… sunt doar câteva din meciurile unui sezon în care a distrus recordul de blocaje reușite de un ”rookie” (debutant) în NBA, 387 la număr, cu o medie de 4,97 pe meci. Este protagonistul unei faze celebre într-un meci cu Orlando Magic, fază în care blochează de formă consecutivă patru jucători rivali în doar 10 secunde.

Chiar dacă în realitate vârsta reală lui Manute a rămas mereu o necunoscută, data nașterii acelui jucător de 80 kilograme întinse pe cei 2,31 metri a fost cea stabilită de cea trecută în pașaportul său: 16 octombrie 1962. Ajunsese în NBA având 23 de ani. Au urmat 10 sezoane în care a schimbat echipe, pe contracte tot mai mari din punct de vedere financiar, ajungând să câștige aproximativ 10 milioane de dolari. După Bullets, au urmat pentru el Golden State Warrios și Philadelphia 76ers, echipe la care și-a perfecționat aruncările triple. Miami Heat un sezon, după care reveniri la Bullets, 76eers si Warriors, însă Manute nu mai era același care făcea furori la debutul său în NBA. Poporul său suferea și odată cu el, suferea și Manute.

Războiul civil își făcea damblaua în Sudan. În numele religiei, triburile din sud erau măcelărite de guvernul musulman din nord, două milioane de civili sfârșind prin a fi asasinați și alte patru prin a termina ca refugiați.

”Vedeam știri la televizor în care apărea poporul meu decimat de guvern și am decis să fac ceva. Aveam mulți bani și era momentul de le dărui ceva celor care sufereau de pe urma războiului.” avea să povestească mai târziu Manute.

Nu era conferință de presă în care Manute să nu tragă semnale de alarmă asupra ceea ce se întâmpla în țara lui. In 1991 a vizitat taberele cu refugiați sudanezi din Etiopia, iar la două zile de la întoarcerea sa de acolo, avioanele ONU survolau zona aruncând ajutoare umanitare. Mulți dintre copii orfani ajunși în acele tabere consideră că sunt vii încă datorită lui. Pentru ei, Manute e un erou.

”Când vorbim de Manute pe pământ sudanez, ne gândim mai întâi la tot ce a făcut el pentru a ajuta oamenii de acolo și după aceea la el ca sportiv. A făcut lucruri pe care nu era obligat să le facă, însă nu era fericit dacă nu își ajuta poporul. Dacă Manute nu ar fi dăruit atât de mult poporului său, poate că eu nu aș fi fost azi aici. ” Luol Deng, jucător sudanez de baschet, zece sezoane la Chicago Bulls, din ianuarie 2014 la Cleveland Cavaliers. Manute a fost cel care l-a ajutat să ajungă în NBA.

După zece sezoane în NBA, genunchi îl lasă pe Manute, artrita fiindu-i un deșman necruțător. Se retrage, dedicându-și tot timpul și banii poporului său atât de greu încercat. Rămâne fără nici un ban, însă binele personal nu îl mai preocupă. ”Mor 10 000 de persoane în fiecare zi. Cineva trebuie să facă ceva.” 

Guvernul islamist de la Khartoum îl invită în nordului Sudan, motivând că vor ca el să participe niște presupuse negocieri de pace cu rebelii din sud. Când ajunge în capitală, Manute realizează ca planul guvernului era ca el îmbrățișeze islamul, iar pentru că neagă asta, este arestat la domiciliu timp de trei ani de zile. În urma presiunilor internationale, i se permite să se întoarcă in Statele Unite. Falit, Manute nu renunță la lupta sa . Joacă meciuri demonstrative de box sau hochei pe gheață, cu unicul scop de a strânge bani pentru cei care suferă de pe urma războiului civil din Sudan.

Iunie 2004, Connecticut, SUA. Manute este victima unui accident auto în care moare șoferul taxiului în care se afla. Suferă fracturi la brațe, picioare și gât, urmări ale accidentului după care nu își va mai reveni niciodată. În cele din urmă primește înapoi puțin din bunătatea umană pe care a risipit-o atâția ani. Foști coechipieri de la echipele la care a jucat organizeaza un meci caritabil în numele său, iar el, chiar și sănătatea șubredă se duce iar în Sudan pentru a își ajuta poporul. Acest ultim voiaj avea să îi fie fatal. Fără medicamentele potrivite, starea sa de sănătate se înrăutățește și se vede obligat să revină pe pământ american. Prea târziu însă. Moare pe 19 iunie 2010 într-un spital din Charlottesville ( North Virgina ) din cauza unei insuficiențe renale, fără să poată fi martor la proclamarea independeței Sudanului de Sud, fapt produs în mod oficial pe 7 iunie 2011.

Manute Bol. Primul african din NBA. Nu a fost nici cel mai talentat, nici cel mai bun, însă avea o inimă pe măsura înălțimii sale. Numele său, tradus din dialectul dinka, înseamnă ”trimisul special”.

surse documentare: sports ilustrated, bbc.co.uk, marca.com, wikipedia