Jean Lăpușneanu
Pe 8 decembrie 1908, în inima Bucureștiului, se năștea o legendă a fotbalului românesc – Ion “Jean” Lăpușneanu, un portar remarcabil care avea să devină figura emblematică a primei participări a României la Campionatul Mondial de fotbal din 1930, desfășurat în Uruguay.
Cariera sa în fotbalul de club a fost marcată de contribuții notabile la echipe precum Venus București, Banatul Timișoara, Sportul Studențesc București, Rapid București și Gloria CFR Galați. Cu o prezență impunătoare în poartă, Lăpușneanu a devenit repede un nume de referință în fotbalul românesc în anii 1930.
La nivel internațional, Jean Lăpușneanu a îmbrăcat tricoul naționalei de 10 ori, debutând sub comanda antrenorului Constantin Rădulescu într-un meci amical împotriva Bulgariei, câștigat cu scorul de 3–2, pe 15 septembrie 1929. A făcut parte din echipa de succes a Cupei Balcanice din 1929–31, precum și din celelalte competiții internaționale din perioada sa, inclusiv Cupa Balcanică din 1932 și Cupa Europei Centrale pentru Amatori din 1931–1934.
Momentul culminant al carierei sale a fost participarea la primul Campionat Mondial din istorie, în 1930, în Uruguay. Lăpușneanu a apărat poarta naționalei în ambele partide ale României din turneu, contribuind la victoria istorică cu 3–1 împotriva Peru și confruntându-se cu viitoarea campioană mondială, Uruguay, într-un meci încheiat cu scorul de 4–0.
Printre onorurile obținute se numără titlurile de campion cu Venus București în Divizia A (1931–32, 1933–34) și performanța de vicecampion cu Rapid București în Divizia A (1936–37), alături de câștigarea Cupei României în sezonul 1936–37. La nivel internațional, Lăpușneanu a contribuit la triumful în Cupa Balcanică (1929–31) și la succesul în Cupa Internațională a Europei Centrale (1931–34).
În 1942, la scurt timp după retragerea din activitatea de jucător, Lăpușneanu a preluat timona echipei naționale a României. O perioadă de provocări și schimbări, dar și de construire a unei viziuni pentru generațiile viitoare de fotbaliști. În această etapă, a avut ocazia de a se confrunta cu echipe de calibru și de a-și împărtăși cunoștințele și experiența acumulate pe parcursul carierei sale.
Următoarele destinații ale lui Lăpușneanu în cariera sa de antrenor au fost Politehnica Timișoara (1948–1949), Flacăra Petroșani (1951–1952) și FC Argeș, unde și-a pus amprenta pe parcursul a două mandate în 1953–1954, 1955–1956 și 1958–1959. În fiecare dintre aceste experiențe, și-a folosit priceperea și pasiunea pentru a îndruma jucătorii spre excelență și pentru a construi echipe competitive.
S-a stins din viață la vârsta de 85 de ani, pe 24 februarie 1994.
