Polonia – România 3-3, meci amical jucat pe 14 mai 1950

POLONIA – ROMÂNIA 3-3
Meci amical – 14 mai 1950

Pe data de 14 mai 1950, naționala României întâlnea reprezentativa Poloniei pentru a 13-a oară în istorie. Meciul a fost unul amical și s-a jucat la Wrocław pe un stadion Olimpijski arhiplin. Cronicile vremii estimau undeva la 60.000 de spectatori. 

Pentru noi era abia primul meci al acelui an. De altfel, în 1950, naționala României a jucat doar trei meciuri, acesta și încă două, unul cu Cehoslovacia pe 21 mai și altul cu Albania pe 8 octombrie. Pentru polonezi era primul meci după ce și-a recuperat toate teritoriile pierdute în cel de-Al Doilea Război Mondial iar entuziasmul pentru această întâlnire era una uriașă. Străzile erau pline de oameni care se îndreptau spre stadion. Tramvaiele erau atât de pline încât ușile au fost scoase iar oamenii se prindeau de ele precum ciorchinii. Atmosfera era una de sărbătoare iar spectatorii prezenți pe Stadionul Olimpic din Wrocław au avut ce vedea.

Cele două echipe au făcut pe plac ochiului și au marcat 6 goluri, câte 3 de fiecare. Noi am deschis scorul prin fotbalistul echipei Flamura Roșia Arad (UTA), Andrei Mercea în minutul 15. Pentru polonezi avea să strălucească un anume tânăr fotbalist pe nume Gerard Cieślik care avea să aducă în avantaj gazdele cu golurile sale din minutele 16 și 25. Noi am reușit egalarea în minutul 47 prin Gheorghe Váczi, probabil cel mai bun fotbalist pe care l-a dar Mediașul vreodată. intrat la pauză în locul lui Petre Moldoveanu, Gheorghe Bodo avea să ne aducă în avantaj în minutul 65. Eroul polonezilor, Cieślik, avea să stabilească scorul final în minutul 76, 3-3. 

Stadionul, splendid decorat cu steaguri și lozinci pentru pace, a vibrat la unison cu cei 60.000 de suporteri care umpluseră până la refuz fiecare colț de tribună. Dincolo de caracterul sportiv, întâlnirea s-a înscris sub semnul luptei pentru pace și prietenie între popoare, într-o Europă încă marcată de rănile războiului.

În ciuda gazonului ușor denivelat pe alocuri, partida s-a desfășurat în condiții favorabile, cu un arbitraj corect, deși nu lipsit de scăpări, semnat de Harangozó din Ungaria.

Selecționata României a început în forță, dând semne clare că nu se va lăsa intimidată de atmosfera din tribune. În minutul 15, atacul nostru și-a spus cuvântul: Moldoveanu a centrat în careul advers, provocând o învălmășeală din care Vaczi a pasat perfect către Mercea, care a finalizat cu sânge rece: 1-0 pentru România.

Bucuria nu a durat prea mult. Polonia a reacționat rapid și în minutul 18, Cieślik a profitat de pasivitatea defensivei noastre, șutând violent de la 20 de metri, fără șanse pentru portarul Marki: 1-1. Trei minute mai târziu, același Cieślik și-a demonstrat din nou clasa, trecând elegant de Pali și înscriind pentru 2-1, scor cu care s-a intrat la pauză.

Românii păreau descumpăniți pe finalul reprizei, dar câțiva jucători – în special Farmati, Zilahi și Băcuț – au ținut echipa în joc cu intervenții sigure.

Repriza a doua a adus o schimbare radicală în jocul românilor. Antrenorii au operat modificări inspirate – Mihăilescu a intrat în apărare, iar în ofensivă și-a făcut apariția Bodo, cel care avea să devină omul meciului. Încă de la începutul reprizei, România a pus stăpânire pe joc, construind acțiuni fluide și dominate de tehnică și viziune.

Egalarea a venit în minutul 47, într-o fază de manual. Iordache a demarat pe dreapta, pasând inteligent către Vaczi, care a trecut în viteză de doi apărători și a înscris elegant de la 8 metri: 2-2.

Momentul de maximă inspirație a românilor s-a produs în minutul 65. Bodo, revenit în sprijin defensiv, a recuperat o minge la 30 de metri de poartă, a pornit într-o cursă spectaculoasă, driblând adversari în viteză, și a finalizat cu un șut năpraznic de la 16 metri: 3-2 pentru România. Spectatorii polonezi, impresionați de execuție, au aplaudat frenetic.

Finalul meciului a fost pe muchie de cuțit. Polonezii, încurajați de tribune, au forțat egalarea și au reușit-o în minutul 76, prin același Cieślik, servit de Gracz. Faza a fost însă controversată – atacantul polonez părea aflat în poziție evidentă de offside, dar arbitrajul a lăsat jocul să continue, iar Cieślik a înscris cu ușurință din apropiere: 3-3.

Până la fluierul final, polonezii au rămas în ofensivă, dar apărarea română, bine organizată în jurul lui Apolzan și Farmati, a rezistat cu brio.

Meciul s-a încheiat cu un rezultat care reflectă fidel realitatea din teren. A fost o partidă în care ambele echipe au arătat momente de joc de calitate, cu un plus pentru România în repriza a doua. Statistic, scorul a fost 3-3, dar după aspectul jocului, se poate spune că România a fost echipa mai inspirată în plan tactic și tehnic.

Printre cei mai buni jucători români s-au remarcat Farmati – imperial la recuperare, Apolzan – sigur și calm ca stopper, Zilahi și Băcuț – mijlocași muncitori și creativi. În atac, Bodo a fost revelația meciului, iar Vaczi și-a revenit excelent în partea a doua.

Pentru Polonia, Cieślik a fost liderul necontestat al ofensivei, reușind un hattrick, iar Gracz, Suszczyk și Wieczorek s-au remarcat prin siguranță și dăruire.

La final, antrenorul polonez Konczewicz a recunoscut superioritatea parțială a României: „Cred că în prima repriză am fi putut câștiga meciul, dar în partea a doua, echipa română a fost mai bună. M-au impresionat Vaczi, Bodo și portarul Marki, care a avut o revenire excelentă.”