Spun cronicile vremii că Mondialul de Fotbal din 1966 i-a fost dat spre organizare Angliei ca o onoare ce li se datora celor care l-au inventat. Fotbalul împlinise 100 de ani în 1963, ocazie cu care avea să se joace un Anglia – Restul Lumii, însă omagiul just și necesar avea să fie completat o dată cu concesionarea turneului final din 1966. Așa s-a stabilit într-un congres ce a avut loc la Roma, printr-un vot în care lupta au dus-o Anglia și Germania. A câștigat Anglia cu 34 voturi la 27. Curios, aceste două țări au ajuns în finală, finală câștigată de Anglia.
Martie 1966. Înainte de a câștiga Cupa Mondială, Anglia a pierdut-o. Compania Stanley Gibbons, profilată pe comercializarea de timbre, a solicitat închirierea Cupei cu scopul de a o etala alături de o colecție de timbre rare organizată în Westminster Central Hall. Expoziția a fost inaugurată cu mare fast pe data de 19 martie, pentru ca pe 20 martie, Cupa să fie dată dispărută. Stupoare. Știrea dădea ocolul lumii. La sediul Scotland Yard ajunge o scrisoare în care se solicită 15 000 de libre în schimbul trofeului, toate în bilete uzate de una sau cinci lire. În timp ce polițiștii se gândeau ce să facă, sosește o altă scrisoare, de această dată semnată de un anumit Jackson, în care se cere ca biletele să fie de cinci și zece lire. Această scrisoare dă unele piste și este reținut un simplu muncitor de 47 de ani. Știrea produce entuziasm, însă se dovedește că acel Jackson este un neica-nimeni care nu știa absolut nimic de Cupă și care doar vroia să profite de pe urma situației pentru a scoate un bănuț.
Trec zilele fără a mai apărea știri despre trofeul dispărut. 29 martie 1966. David Corberr, un gentleman cu domiciliul în Beuhall Hill, undeva în sudul Londrei, își scoate câinele la plimbare. Pickles pe numele lui, un câine fără o rasă bine definită, păr alb cu pete negre, se întreține mai mult decât este cazul într-un boschet. Încapabil de a își scoate câinele de acolo, Corbett se apleacă și vede obiectul de trezise atât interes în mascota sa. Un pachet învelit în ziare. Îl deschide și acolo apare statuia de aur a lui Abel Lafleur, acea victorie înaripată purtând pe brațe un recipient ce a fost timp de atâți ani trofeul Cupei Mondiale. Corbett și câinele său Pickles se duc pentru a preda captura autorităților și în doar câteva ore se transformă în eroi naționali. Pickles apare pe prima pagină a tuturor ziarelor, furându-i notorietate colegei sale Laika ( cățelușa care ajunsese în spațiu ), este decorat de către Liga de Apărare a Animalelor, iar o marcă de mâncare pentru câini îi face cadou hrană până la sfârșitul zilelor sale.
Patru luni mai târziu, Bobby Moore ridica trofeul găsit de Pickles, arâtându-l unui Wembley în extaz. Anglia avea Cupa. Mulțumită lui Pickles.
