Paul Cazan, supranumit „Ață”, s-a născut pe 30 septembrie 1951 în București. Cariera sa sportivă nu a început pe terenul de fotbal, ci pe cel de baschet, însă destinul l-a dus către fotbal, sport în care avea să devină o figură emblematică. Drumul său în fotbal a debutat în 1967 la nivel de juniori, la echipa „23 August” București, iar în 1970 a făcut pasul către TUG București, continuându-și formarea ca jucător.
În sezonul 1970-1971, Paul Cazan a jucat pentru TM București în Divizia C, făcându-și astfel debutul la nivel de seniori. După o perioadă scurtă la Steaua București, fără să apuce să joace vreun meci oficial, a fost transferat la Chimia Râmnicu Vâlcea în Divizia B, unde a reușit să își aducă aportul în 8 meciuri, ajutând echipa să evite retrogradarea.
În decembrie 1972, Paul Cazan și-a făcut debutul în prima ligă a României, Divizia A, într-un meci împotriva echipei Jiul Petroșani, pe care Sportul Studențesc l-a pierdut cu 3-0. Acesta a fost începutul unei cariere remarcabile la clubul din Regie, unde avea să joace timp de 16 sezoane, devenind un simbol al echipei.
La Sportul Studențesc, Paul Cazan a reușit să devină unul dintre cei mai constanți și respectați jucători din istoria clubului. A evoluat în nu mai puțin de 465 de meciuri în Divizia A, dintre care 444 ca titular, stabilind un record de apariții pentru echipă. Pe parcursul carierei sale, Cazan a înscris 10 goluri și a format un cuplu solid în centrul apărării alături de Gino Iorgulescu, fiind și căpitan al echipei pentru o bună parte din cariera sa.
Sportul Studențesc era în acei ani o pepinieră de talente, printre coechipierii săi numărându-se jucători de talie internațională precum Gheorghe Hagi, Mircea Sandu, Marcel Coraș sau Aurel Rădulescu. Deși echipa nu a reușit să câștige campionatul, performanțele sale notabile includ un loc secund în sezonul 1985-1986 și atingerea finalei Cupei României în 1979, pierdută cu 3-0 în fața Stelei București.
Pe plan internațional, Paul Cazan a reprezentat Sportul în 13 meciuri din Cupa UEFA, inclusiv într-o victorie memorabilă cu 1-0 împotriva lui Inter Milano. În plus, a contribuit la câștigarea Cupei Balcanilor în sezonul 1979-1980 și a fost prezent în finala aceleiași competiții în 1976.
Pe plan internațional, Paul Cazan a fost parte a echipei de fotbal a studenților români care a câștigat medalia de aur la Universiada din 1974, desfășurată în Franța. Printre colegii săi de echipă se numărau nume mari ale fotbalului românesc, precum László Bölöni, Gheorghe Mulțescu și Dan Păltinișanu.
Deși a evoluat pentru echipa națională de tineret și pentru echipa olimpică a României, Paul Cazan nu a avut ocazia să joace pentru prima reprezentativă a României. Cu toate acestea, în 2020, Gazeta Sporturilor l-a inclus într-un top al celor mai buni jucători români care nu au apucat să îmbrace tricoul naționalei de seniori.
Unul dintre momentele sale de referință a avut loc în sezonul 1987-1988 al Cupei UEFA, când a fost atât jucător, cât și antrenor al echipei. După ce Sportul Studențesc a eliminat echipa poloneză GKS Katowice, Cazan a preluat postul de antrenor în dubla manșă împotriva echipei daneze Brøndby, unde evoluau vedete precum Peter Schmeichel și Brian Laudrup. După o înfrângere cu 3-0 în prima manșă, echipa sa a reușit să răstoarne scorul acasă, câștigând cu același scor și calificându-se dramatic în runda următoare după loviturile de departajare.
Sezonul 1987-1988 a fost ultimul său ca antrenor la Sportul Studențesc, echipa încheind campionatul pe locul 14, ceea ce a dus la încheierea carierei sale de antrenor. După retragerea din activitatea de pe teren, Paul Cazan a ocupat diverse funcții de conducere în fotbalul românesc, lucrând la cluburi precum Politehnica Timișoara, Rapid București, Universitatea Cluj și UTA Arad.
