Cu toate că a trecut pe la Juventus, Milan şi Napoli, Paolo Di Canio continuă să fie idolatrizat de către celebrii simpatizanţi ai fascismului din jurul echipei Lazio Roma: Irriducibili. Ba chiar se poate spune că Di Canio era reprezentantul din teren al grupării considerate a fi una dintre cele mai de temut din fenomenul ultras italian. În prezent, nu puţine sunt vocile care consideră că fostul manager al clubului Sunderland va rămâne consemnat în istoria fotbalului datorită episodului din 2006 al salutului nazist din timpul meciului cu Livorno.
Puţini sunt cei care ştiu că Paolo Di Canio a luptat şi în afara terenului pentru a onora blazonul grupării din care făcea parte. Jucătorul care a fascinat generaţii întregi de suporteri laziali a luat parte la deplasarea de la Padova a Irriducibililor (sezonul 1987-1988). La finalul meciului pierdut de Lazio, Di Canio a intrat într-o încăierare specifică acelor ani şi pe care a relatat-o în autobiografia publicată în anul 2000:
“I had to help my friends, fists were flying. I knocked the guy with the scarf to the ground, my friend was still pulling the other end.
Even lying there, he would not let go of his scarf, of his colours. That’s the spirit of the Ultra. I knew right away my mate wasn’t going to let go of the guy’s scarf, either. That too is the spirit of the Ultra. So I kicked the Padova fan while he was lying on the ground. Two or three times, I don’t remember how many. He cried out in pain and rolled over on his stomach, letting go of the scarf.”
Incidentele de la Padova au avut loc la puţin timp după promovarea lui Di Canio în prima echipă a lui Lazio. Viitorul erou al trupei din capitala Italiei ştia la ce riscuri se supune fiind membru al Irriducibili, însă nu a putut renunţa – sentiment mărturisit în cartea Paolo Di Canio: The Autobiography.
sursă foto: Revista Ultra’
