Originile fotbalului
Jocuri asemănătoare cu fotbalul se practicau încă din vremuri străvechi, în China sub domnia vechilor mandarini, în Egiptul faraonilor, în Creta și sub zidurile Colosseumului din Roma. Totuși, fotbalul contemporan rămâne o invenție englezească.
În primii ani ai existenței sale, fotbalul din Anglia prezenta un tablou extrem de divers. Fiecare oraș și sat avea propria variantă de joc, iar de multe ori acesta se împletea cu folclorul și obiceiurile locale. Cea mai răspândită formă a fotbalului medieval englez era așa-numitul „fotbal al mulțimilor”. Jocul se transforma adesea într-o încăierare generală, mai ales că străzile orașelor și satelor serveau drept teren de joc. Din acest motiv, autoritățile engleze l-au interzis de mai multe ori.
În 1314, regele Eduard al II-lea a emis un decret prin care interzicea fotbalul pe străzile Londrei: „Dat fiind faptul că în oraș se creează multe dezordini din cauza jocului cu mingea cea mare, în numele regelui dispunem și interzicem, sub pedeapsa cu închisoarea, să se joace fotbal.” Ulterior, în 1389, regele Richard al II-lea a reafirmat interdicția și a recomandat ca cetățenii să se dedice tragerii cu arcul în locul fotbalului. Cu toate acestea, nici decretele și nici interdicțiile nu i-au oprit pe englezi să joace fotbal.
Fotbalul medieval englez oferea un spectacol greu de imaginat astăzi. Uneori, la meciuri participau între 500 și 600 de oameni. Jocurile începeau de obicei într-o piață, pe la prânz, și se desfășurau până la apusul soarelui. Nu existau reguli clare și nici dimensiuni standard pentru teren. Când pe străzi răsuna cuvântul „match”, hangiii, îngroziți, trăgeau obloanele. Un cronicar al epocii descria astfel o astfel de întâlnire: „Marțea trecută, la Kingstown, două cluburi au jucat fotbal: «Clubul Tamisa» și «Clubul Orășenilor». Echipele au început să joace la ora 11 dimineața și au continuat până la ora 5 după-amiază. Regula era simplă: jucătorii trebuiau să conducă mingea prin tot orașul, iar echipa care o aducea cât mai aproape de locul stabilit câștiga întâlnirea. După meci, cele două echipe s-au cinstit cu whisky într-o ospătărie de pe malul Tamisei.” Originile fotbalului
În orașul Ashbourne, fotbalul avea reguli speciale. Un pârâu împărțea localitatea în două, astfel că echipele erau formate din locuitorii „orașului de sus” și „orașului de jos”. Porțile se aflau la o distanță de trei mile una de alta, iar în spațiul de joc, peste 500 de persoane loveau o minge confecționată din piele și umplută cu păr de la frizerii. Probabil existau mai multe porți, dar lipseau liniile de marcaj ale terenului. Durata jocului era nelimitată, la fel și numărul participanților. Originile fotbalului
La începutul secolului al XIX-lea, „fotbalul mulțimilor” (mob football in engleză) s-a divizat în două ramuri distincte: fotbalul propriu-zis și jocul de rugby, foarte apreciat în școlile engleze. Fiecare școală avea propriile reguli. La Harrow, jocul se desfășura exclusiv cu picioarele, în timp ce la Rugby, se foloseau mâinile. Aceste școli se aflau în dispută și în privința formei mingii: Harrow susținea utilizarea mingii rotunde, iar rugby pe cea ovală.
La 21 octombrie 1863, reprezentanții a 11 cluburi de fotbal s-au întâlnit la Taverna Freemasons din Londra pentru a pune bazele unei asociații și a separa fotbalul de rugby. O delimitare mai clară între cele două sporturi s-a făcut la 6 decembrie 1863, dată considerată ziua de naștere a fotbalului modern. Regulile stipulau că niciun jucător nu poate alerga cu mingea în brațe. Totuși, diferențele dintre fotbalul de atunci și cel modern erau considerabile: porțile nu aveau bară transversală și nu erau prevăzute cu plasă, iar numărul jucătorilor pe teren varia frecvent. Originile fotbalului
Fotbalul avea un caracter ofensiv, iar echipele se aliniau într-o formulă atipică: un portar, doi apărători și opt înaintași. Esența jocului era driblingul, iar cel mai valoros jucător era acela care reușea să controleze mingea și să evite cât mai mulți adversari. Acest stil de joc a dominat până în 1873, când două cluburi din Glasgow au introdus pasa ca element esențial al jocului de echipă. Tot în acel an a avut loc și prima întâlnire internațională de fotbal, între Anglia și Scoția, care s-a încheiat fără goluri.
Fotbalul a evoluat continuu. În 1891 a fost introdusă lovitura de pedeapsă (penalty-ul), executată de la 12 yarzi (aproximativ 10,97 metri). În 1903, suprafața care delimita zona de pedeapsă a fost standardizată în formă dreptunghiulară. Până la începutul secolului XX, englezii acumulaseră un avans considerabil față de restul lumii în ceea ce privește acest sport. La început, națiunile europene îi considerau pe englezi adevărați profesori ai fotbalului. În 1901, Germania a fost prima echipă continentală care a jucat împotriva Angliei, suferind înfrângeri drastice: 12-0 la Londra și 10-0 la Manchester. Originile fotbalului
Probabil prima mențiune despre fotbal în presa românească, ziarul Universul – 9 martie, 1890:
