Olanda – România 0-0 meci amical jucat pe 5 iunie 1974

OLANDA – ROMÂNIA 0-0
Meci amical – 5 iunie 1974

Pe 5 iunie 1974, echipa națională a României juca un meci amical cu Olanda pentru a 3-a oară în istorie. Precedentele întâlniri dintre cele două formații au avut loc pe 5 iunie 1968 (scor 0-0) și 2 decembrie 1970 (scor 2-0 pentru olandezi). Toate cele 3 întâlniri menționate au fost meciuri amicale. De altfel, primele 5 întâlniri româno-olandeze au fost amicale. În cele 13 meciuri cu olandezii au reușit doar o singură victorie (13 octombrie 2007, preliminarii EURO 2008, scor 1-0, gol Dorin Goian).

Doar de trei ori am terminat la egalitate cu Olanda și de fiecare dată scorul a fost același, 0-0. În meciul de la Rotterdam de pe 5 iunie 1974, selecționerul Valentin Stănescu, aflat pentru a 15-a oară pe banca naționalei nu a efectuat nicio schimbare în timp la gazde, Rinus Michels a înlocuit 4 jucători.

Din primul fluier, meciul a căpătat ritm, iar Olanda, lipsită totuși de Cruyff și Israel, a preluat inițiativa, impunând un joc combinativ în stilul său caracteristic. Însă tricolorii, departe de a se retrage pasiv, au răspuns cu organizare defensivă impecabilă și, pe alocuri, cu contraatacuri care au tăiat respirația tribunei olandeze.

În defensivă, portarul Răducanu a fost, fără îndoială, omul primei reprizei: intervențiile sale în minutele 39, 42 și 43 au fost salvatoare, având reflexe de mare portar la șuturi din apropiere care ar fi putut înclina decisiv balanța. Alături de el, fundașii Antonescu, Anghelini și debutantul Gabriel Sandu au compus o linie de rezistență greu de penetrat. Cheran, a adus echilibru și siguranță, completând un sistem defensiv reconfigurat cu inspirație.

În ciuda presiunii constante a gazdelor, România a fost la un pas să dea lovitura. În minutul 8, Dumitrache a ratat o centrare perfectă de la Lucescu. Apoi, în minutul 27, același Lucescu a pătruns curajos, dar șutul său a trecut peste. Trei minute mai târziu, Dinu, singur la punctul cu var, a tras slab, irosind o oportunitate importantă.

După pauză, ritmul s-a domolit. Poate și din cauza schimbărilor operate de Rinus Michels, care a rulat patru jucători din lotul pentru Campionatul Mondial. Sau poate pentru că România a simțit povara fizică a unui sezon lung și epuizant. Dincolo de cauze, repriza secundă a fost dominată teritorial de gazde, dar fără claritatea de dinainte.

Keizer a tras alături în minutul 50, iar Geels, cu o lovitură de cap periculoasă, l-a pus din nou la încercare pe Răducanu în minutul 62. Apărarea noastră n-a cedat. Cheran și-a trecut în cont o intervenție salvatoare în minutul 53, iar blocajele lui Antonescu și Sandu au fost decisive în păstrarea scorului alb.

România a terminat meciul mai retrasă, dar lucidă. Efortul fizic, accidentările mai vechi și lipsa de prospețime a unora dintre titulari și-au spus cuvântul. Totuși, tricolorii au închis bine culoarele, iar pressingul aplicat de mijlocași — în special Dumitru, Lupescu și Dinu — i-a încurcat pe creativii batavi. Van Hanegem, dirijorul Olandei, a fost bine blocat de Dumitru, într-un marcaj atent și eficient.

Dacă în prima repriză am fi fost mai preciși la finalizare, poate că meciul nu s-ar fi încheiat cu un simplu 0-0. Dar, chiar și așa, remiza obținută are valoarea unei victorii simbolice. Nu e puțin lucru să pleci neînvins de la Rotterdam, cu o națională aflată în plină reconstrucție, dar deja capabilă să țină piept unei formații de top mondial.

Remiza obținută nu a trecut neobservată. Președintele Federației Olandeze, U. Leamus, a lăudat echipa României pentru jocul său italian, prudent, dar periculos pe contraatac, și a evidențiat sportivitatea tricolorilor. De pe margine, chiar și Johan Cruyff a remarcat buna organizare a oaspeților și s-a declarat impresionat de câțiva jucători — în special de Dumitru, Lupescu și excepționalul Răducanu.

De partea noastră, selecționerul Valentin Stănescu a subliniat progresul echipei în ultimele luni și a evidențiat aportul celor nou-intrați, precum Gabriel Sandu și Cheran. Dinu și Antonescu au vorbit despre echilibru, ambiție și consolidarea unui stil de joc coerent, iar Gabriel Sandu, la debutul său, a mulțumit colegilor pentru sprijinul acordat.

Remiza cu Olanda este mai mult decât un scor egal. Este o demonstrație că România poate să reziste și să creeze pericol în fața unei echipe de calibru mondial. Este o dovadă că defensiva se poate construi pe jucători noi, dar hotărâți, și că există o bază pe care se poate clădi o națională competitivă.