Nu câștigă mereu cei buni, câștigă și cei care luptă – Diego Simeone

«¡Qué manera de sufrir, qué manera de palmar, qué manera de vencer, qué manera de vivir!»

Undeva spre finalul meciului cu Barcelona, unul dintre fotbaliștii de la Atletico pierde o minge la mijlocul terenului, iar din tribunele stadionului se aud murmure, mai mult de teamă, decât de nemulțumire. Cholo știe că nu e momentul pentru așa ceva, se întoarce spre suporteri, îi privește fix în ochi și îi somează, ridicând din brațe, să continue să fie cel mai valoros jucător de care dispune. Pentru moment, senzația a fost că cine se oprește din încurajat va fi trimis pe gazon să bage alunecări la Messi.

”Jucam la Velez. Aveam doar 19 ani când m-au chemat în biroul clubului pentru a îmi spune că au o ofertă pentru mine de la Pisa, însă trebuie să mă decid în 40 de minute. Impresarul meu era în Italia, părinții mei erau în vacanță, telefoane mobile nu erau pe atunci … însă fotbalul era viața mea”

Acel fotbalist rudimentar din punct de vedere tehnic, însă pe care l-ar vrea orice antrenor în teren pentru a le apăra spatele camarazilor, a ajuns cu Atletico Madrid în semifinalele Ligii Campionilor. Și nu oricum, ci lăsând pe drum nume grele precum AC Milan sau, ultima victimă, Barcelona. Asta pe lângă câștigarea Europa League sau a Cupei Spaniei. În urmă cu trei sezoane, Diego Simeone o antrena pe Catania.

Cu origini italiene, așa cum o spune și numele lui, Simeone a simțit mirosul fotbalului în cartierul Avellaneda din Buenos Aires, acolo unde a devenit fan declarat al celor de la Racing. Paradoxal, spre nemulțumirea tatălui său, Cholo a debutat în prima divizie argentiniană cu Velez Sarsfield. La Racing avea să se întoarcă pentru a se retrage ca jucător în 2006.

Când a plecat din Argentina spre continentul european, Cholo era deja un jucător care juca cu cuțitul în dinți și sabia în mână, însă din cauza accidentărilor, a ajuns în Spania, la Sevilla și ulterior la Atletico, mișcare pe care chiar el a forțat-o în momentul în care a auzit de ofertă ”Dacă nu mă lăsați să plec, voi mai juca doi ani cu Sevilla și tot plec, însă nu semnez un contract nou.” A fost la un pas de a ajunge la Real Madrid, însă Jorge Valdano a preferat să transfere un alt argentinian, pe Redondo, și Cholo a sfârșit prin a deveni idol pe Vincente Calderon.

Cholo Simeone, un maniac al superstițiilor. A fost ca jucător, este ca antrenor. ”Unii citesc Biblia, alții fac bancuri … eu îmi leg șireturile într-un anumit fel, intru pe teren cu un anumit picior” spunea. Acum are mania costumului negru, model al croitorilor italieni, pe care îl poartă încă de când antrena în ”cizmă” . Și o mai are pe cea de a le cere fotbaliștilor să dea totul pe gazon indiferent dacă joacă cu Barcelona, Real Madrid, Celta Vigo sau Rayo Vallecano.

”Tată, de ce ținem cu Atletico? -Pentru seri ca asta”

”Cei de la Atletico au vrut mereu să vadă jucători care să își dea sufletul pe teren și eu asta am făcut-o mereu. Talentul, tehnica, pot veni după aceea, poți avea meciuri mai bune sau mai proaste, însă fanii colchoneros citesc repede jucătorii care dau totul. O vedem și acum, încă o dată”.

Drumul Barcelonei în Liga Campionilor s-a terminat într-un mod lamentabil. I-a lipsit orgoliul, spiritul de echipă, ambiția, tot ce a lăsat Guardiola acolo și tot ce are acum Atletico cu Cholo Simeone pe banca tehnică. Pentru că Atletico Madrid, acest Atletico Madrid, înseamnă Cholo Simeone. Fără Diego Costa, fără Arda Turan, cel care a jurat că îi va da inima lui Cholo, Atletico a câștigat un meci în care și-a permis să trimită mingea de trei ori în bară în primele 18 minute ale meciului. Simeone a început cu o capcană, dând impresia că cedează posesia balonului Barcelonei, iar după câteva minute în care catalanii au prins încredere pentru a băga capul în laț, a început avalanșa ocaziilor la poarta lui Pinto. Mișcare genială a antrenorului argentinian care avea să decidă soarta meciului și a calificării.

Principiul e simplu pentru Simeone: Jucăm așa cum ne antrenăm, iar cei care vor să câștige, trebuie să muncească de două ori mai mult decât noi. Și noi muncim mult.

”Când am ajuns antrenor la Atletico, am ieșit cu jucătorii la primul meci pe Vincente Calderon și le-am spus – Priviți-i pe toți, au fost momente în care m-au fluierat și pe mine”.

Atletico Madrid atinge iar semifinalele acestei competiții după un 1-0 obținut în urma unui meci în care a arătat o voracitate ieșită din comun, indusă de antrenorul momentului în fotbalului european. Echipa madrilenă nu mai este o surpriză și apare în bolul cu bile din care se vor extrage cele două semifinale ca una dintre favoritele la titlu. O echipă pe care Diego Simeone a preluat-o într-un moment în care se afla la patru puncte distanță de un loc retrogradabil în Segunda Division și pe care a dus-o la trei meciuri distanță de câștigarea Ligii Campionilor.

”Ce manieră de a suferi, ce manieră de a pierde, ce manieră de a câștiga, ce manieră de a trăi” – Imn Atletico Madrid, Joaquin Sabina