Nicolae Ungureanu, fotbaliști de legendă

0
389

Nicolae Ungureanu, născut pe 11 octombrie 1956 la Craiova, este unul dintre fundașii emblematici ai fotbalului românesc, lăsând o amprentă de neșters asupra echipelor la care a evoluat dar și a echipei naționale. Pasionat și neobosit, Ungureanu a fost un adevărat simbol al dedicării și al spiritului de luptă în fotbal.

Nicolae Ungureanu
Nicolae Ungureanu

Nicolae Ungureanu a fost un fundaș versatil, capabil să joace atât pe postul de fundaș stânga, cât și ca fundaș central, un adevărat “plămân” al apărării. Era cunoscut pentru agresivitatea sa controlată, inteligența tactică și spiritul de sacrificiu, punând mereu echipa pe primul loc.

Ungureanu și-a început cariera la Electroputere Craiova, unde a făcut primii pași în fotbalul profesionist între 1975 și 1977. Cu toate acestea, adevărata sa consacrare a venit odată cu transferul la Universitatea Craiova, echipa care avea să intre în inimile microbiștilor pentru totdeauna după performanțele remarcabile din anii 1980. Parte a “Craiovei Maxima”, el a fost un pilon de bază în defensiva echipei alături de colegii săi Negrilă, Tilihoi și Ștefănescu. Această linie defensivă era atât de solidă încât devenise un vers recitat de fanii din tribune și chiar de copii: Negrilă – Tilihoi – Ștefănescu – Ungureanu.

Alături de Universitatea Craiova, Ungureanu a câștigat două titluri de campion (1979-1980, 1980-1981) și două Cupe ale României (1977-1978, 1982-1983), contribuind la parcursul european memorabil al echipei.

În 1987, Ungureanu a făcut un pas major în cariera sa, semnând cu Steaua București, care era la acea vreme una dintre cele mai puternice echipe nu doar din România dar și din Europa. Cu Steaua, el a câștigat alte două titluri de campion (1987-1988, 1988-1989) și două Cupe ale României (1988-1989, 1991-1992). Punctul culminant al carierei sale la Steaua a fost participarea în finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, când echipa bucureșteană a pierdut cu 0-4 în fața lui AC Milan, o echipă de legendă în acea perioadă.

În 1992, după cinci ani de succese cu Steaua, Ungureanu s-a transferat la Rapid București, unde și-a încheiat cariera în 1993, la vârsta de 37 de ani. A demonstrat că spiritul său de competiție era neobosit, chiar și la o vârstă la care mulți fotbaliști aleg retragerea.

Nicolae Ungureanu și-a făcut debutul la echipa națională pe 8 aprilie 1981, într-un meci împotriva Israelului. Sub comanda lui Mircea Lucescu, fundașul craiovean a devenit rapid un om de bază în echipa României, adunând un total de 57 de selecții.

Una dintre cele mai importante realizări internaționale a fost participarea la Campionatul European din 1984, unde România a făcut o figură frumoasă chiar dacă nu a ieșit din grupe. De-a lungul carierei, Ungureanu a fost cunoscut pentru marcajul său strict și pentru capacitatea de a neutraliza cei mai buni atacanți adversi. Chiar și marele Gheorghe Hagi, într-un interviu, a recunoscut cât de dificil era să joace împotriva lui Ungureanu: „Când eram marcat de Negrilă și Ungureanu, simțeam că nu am loc pe teren. Îmi spuneau să plec de lângă ei, dar oriunde mergeam, tot mă urmăreau.”

În 2008, ca recunoaștere a meritelor sale, Ungureanu a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, o onoare acordată pentru contribuțiile sale deosebite la sportul românesc.

Nicolae Ungureanu – Palmares

  • 4 titluri de campion al României: 2 cu Universitatea Craiova (1979-1980, 1980-1981), 2 cu Steaua (1987-1988, 1988-1989)
  • 4 Cupe ale României: 2 cu Universitatea Craiova (1977-1978, 1982-1983), 2 cu Steaua (1988-1989, 1991-1992)
  • Finalist al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua (1989)
  • 57 selecții la echipa națională
  • Participare la Campionatul European din 1984

Lasă un comentariu

Lasă comentariul tău
Introdu numele tău