NICOLAE NEGRILĂ
Fotbalistul care a scris istorie pentru
Universitatea Craiova
Nicolae Negrilă, poreclit “Negoro” este una dintre figurile emblematice ale fotbalului românesc și o legendă vie a Universității Craiova. Născut în micuța comună Gighera din județul Dolj pe 23 iulie 1954, acesta a devenit fundașul dreapta care a marcat istoria clubului din Bănie.
Nicolae Negrilă s-a născut într-o familie modestă din comuna Gighera, o localitate rural-agricolă din județul Dolj. Viitorul mare fotbalist a crescut într-un mediu simplu, specific satelor românești din perioada anilor ’50 și ’60, unde fotbalul se juca pe câmpuri cu porti improvizate și mingea era un lux pentru mulți copii.
Descoperirea talentului său fotbalistic s-a petrecut în mod întâmplător, într-un meci amical local. Un fost international, Vasile Alexandru, care juca la Universitatea Cluj și Dinamo și care fusese repartizat la Gighera ca medic stomatolog, l-a observat pe tânărul Negrilă într-o partidă între “old boys” și jucătorii mai tineri din comună. După meci, fostul international i-a spus direct tânărului: “Țărane, te duc la Craiova, ai talent de fotbalist!”. Această întâlnire aparent banală avea să schimbe destinul unui copil de la țară, transformându-l într-una dintre legendele fotbalului românesc.
În 1969, la doar 15 ani, Nicolae Negrilă a ajuns la Universitatea Craiova, fiind oprit imediat la Centrul de copii și juniori al Științei de antrenorii Gica Nutescu și Ștefan Coidum. A debutat în echipa de juniori a clubului craiovean, unde și-a început formarea sub îndrumarea unor specialiști care aveau să modeleze o generație întreagă de fotbaliști.
Primii ani la Craiova au fost marcați de adaptarea la viața urbană și de muncă intensă pentru a-și perfecționa abilitățile fotbalistice. A locuit o perioada la un unchi, departe de familia sa din Gighera, sacrificiu necesar pentru a-și urmări visul1. În această perioadă, tânărul Negrilă și-a dezvoltat caracteristicile care l-au făcut celebru: tehnica solidă, rezistența fizică și determinarea care l-au transformat într-unul dintre cei mai de încredere fundași din fotbalul românesc.
Pe 19 iunie 1974, într-o zi care avea să rămână pentru totdeauna în istoria fotbalului românesc, Nicolae Negrilă și-a făcut debutul în prima echipă a Universității Craiova în cel mai important meci posibil. La doar 19 ani și 11 luni, “Negoro” a fost aruncat în focul meciului decisiv pentru primul titlu al clubului, împotriva Petrolului Ploiești, într-o partidă care s-a încheiat 0-0.
Contextul acelui meci era dramatic. Universitatea avea nevoie doar de un punct pentru a deveni campioană, în timp ce rivala Dinamo București juca acasă cu FC Argeș și spera la un miracol. Dinamo și-a făcut “partea” câștigând incredibil cu 7-0, dar punctul obținut de olteni la Ploiești a fost suficient pentru cucerirea primului titlu. Negrilă a evoluat pe postul de fundaș dreapta în locul accidentatului Fonfo Niculescu și a primit nota maximă din partea ziarului “Sportul”.
“Da, în 1974 am debutat la Ploieşti. Sincer să fiu, am avut norocul că s-a accidentat Fonfo Niculescu, el era titular pe post, fundaş dreapta. Îmi aduc aminte, cum să nu, am luat notă mare în Sportul, 9 sau 10”, își amintea fundașul craiovean. Meciul s-a încheiat cu scene de bucurie incredibilă, iar echipa a fost primită în Craiova de zeci de mii de suporteri euforia care au făcut o oră și jumătate până în centrul orașului.
Prima echipă care a câștigat titlul în 1974 a rămas în istorie sub denumirea de “Campioana unei mari iubiri”, o expresie care reflecta legătura specială dintre echipă și suporterii ei. Lotul care a făcut această performanță includea: Oprea, Manta, Niculescu, Bădin, Deselnicu, Velea, Strâmbeanu, Ivan, Niță, Balaci, Berneanu, Țarălungă, Oblemenco, Bălan, Pană, Boc, Ștefănescu, Marcu, Stănescu, Kiss, Chivu, Negrilă și Constantinescu, fiind antrenată de Constantin Cernăianu și Constantin Oțet.
Pentru Nicolae Negrilă, acest debut a reprezentat începutul unei cariere strălucite la Universitatea Craiova, club la care avea să rămână fidel până în 1988. Fundașul dreapta a devenit rapid unul dintre pilonii echipei, contribuind la construirea unei ere de aur a fotbalului craiovean care avea să marcheze anii ’70 și ’80.
Nicolae Negrilă a fost unul dintre arhitecții celei mai glorioase perioade din istoria Universității Craiova, cunoscută sub denumirea de “Craiova Maxima”. Această generație extraordinară, care a dominat fotbalul românesc și european în prima jumătate a anilor ’80, a fost singura echipă cu “14 titulari”, așa cum era recunoscută pe atunci, datorită calității excepționale a întregului lot.
În această echipă legendară, Nicolae Negrilă și-a găsit locul în formula de bază pe postul de fundaș dreapta, alături de coechipieri care au devenit legende ale fotbalului românesc: Silviu Lung la poartă, Costică Ștefănescu, Nicolae Ungureanu și Mircea Tilihoi în apărare, Ilie Balaci, Costică Donose și Ion Geolgău la mijloc, și atacanții Rodion Cămătaru și Zoltan Crișan.
Calitățile care l-au făcut indispensabil în această echipă au fost consistența, fiabilitatea în duelurile unu-la-unu și capacitatea de a contribui la fazele ofensive. Cu o înălțime de 1,70 metri și o greutate de 69 de kilograme, Nicolae Negrilă compensa diferențele fizice prin inteligența tactică și o tehnică solidă care îi permitea să se descurce în fața celor mai periculoși atacanți europeni.
În palmaresul lui Nicolae Negrilă se află trei titluri de campion al României (1974, 1980, 1981) și patru Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983). Al doilea titlu, cucerit în 1980, a venit cu o echipă care includea: Boldici, Lung, Negrilă, Tilihoi, Bumbescu, Ștefănescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crișan, Donose, Cămătaru, Geolgău, Cârțu, Irimescu, Purima și Ciupitu, antrenată de Valentin Stănescu și Ion Oblemenco.
Titlul din 1981 a fost și mai spectaculos, Universitatea demonstrând o forță impresionantă pe toate planurile. Nicolae Negrilă era deja un fundaș matur, cu o experiență considerabilă în partidele decisive, și contribuia constant la stabilitatea defensivă a echipei. Fundașul dreapta își câștigase respectul coechipierilor și al adversarilor prin seriozitatea cu care aborda fiecare meci și prin fair-play-ul exemplar demonstrat pe teren.
Cea mai mare realizare individuală a lui Nicolae Negrilă, dar și una dintre cele mai importante momente din istoria fotbalului românesc, s-a petrecut pe 16 martie 1983, pe stadionul “Central” din Craiova. În sferturile de finală ale Cupei UEFA, Universitatea întâlnea puternica echipă vest-germană 1. FC Kaiserslautern, după ce pierduse meciul tur cu 2-3 în Germania.
Echipa antrenată de Constantin Oțet avea nevoie de o victorie cu cel puțin un gol diferență pentru calificare, datorită regulii golurilor marcate în deplasare. Stadionul era arhiplin, cu 50.000 de spectatori care veniseră să susțină echipa favorită. Atmosfera era electrizantă, iar presiunea enormă, știind că această partidă putea trece Universitatea în semifinalele unei cupe europene pentru prima dată în istoria fotbalului românesc.
Golul istoriei s-a născut în minutul 82, dintr-un corner executat de Sorin Cârțu. Inițial, Nicolae Negrilă nu avea de gând să urce la faza respectivă, însă Cârțu i-a strigat: “Du-te, bă, nu mai admira peisajul!”. Fundașul a ascultat sfatul colegului său și s-a poziționat în careul advers.
Mingea a ajuns la Negrilă într-o poziție favorabilă, iar acesta a avut inspirația să șuteze cu stângul, deși era un jucător cu piciorul drept de bază. “Ca să glumesc, n-am vrut să mai dau niciunul după aia, ca să-l țineți minte pe ăsta! Cât despre faptul că am șutat cu stângul, a fost o inspirație de moment. Dacă trăgeam cu dreptul, piciorul meu de bază, probabil că respingea fundașul care era lângă mine. Mi-a dat Dumnezeu gândul cel bun!”, explica mai târziu autorul golului.
Universitatea Craiova – FC Kaiserslautern 1-0 în sferturile Cupei UEFA, 16 martie 1983
Golul marcat de Nicolae Negrilă a avut o semnificație enormă pentru fotbalul românesc. Pentru prima dată în istorie, o echipă din România elimina o reprezentantă a fotbalului vest-german din cupele europene și, totodată, pentru prima dată o formație românească se califica în semifinalele unei competiții europene.
Reacția presei vest-germane a fost memorabilă. Comentatorii televiziunii germane au fost uimiți de eliminarea echipei lor: “Vest-germanii numesc Universitatea Craiova Uzina Krupp a Răsăritului (…) Crainicul lor (al televiziunii vest-germane) îl invocă pe Dumnezeu și anunță uimit: «Domnilor, noi știam că diavolul se numește Balaci, Cămătaru sau Țicleanu și, iată, apare sub numele său adevărat, se numește Negrilă…»”, scria maestrul Fănuș Neagu în martie 1983.
Kaiserslautern era o echipă extrem de puternică, cu jucători precum Briegel, Melzer, Brehme, Bongartz, Allofs și Nilsson. “Doamne, Dumnezeule, spumă de echipă, nu alta! Poate că acum, când auzim zece știri pe zi despre Messi, Neymar sau Cristiano Ronaldo, aceste nume nu spun mare lucru. Însă toți erau «zmei» atunci. Mai ales în comparație cu noi, românii”, își amintea Negrilă despre adversarii eliminați.
După eliminarea senzațională a lui Kaiserslautern, Universitatea Craiova s-a calificat în semifinalele Cupei UEFA, unde urma să întâlnească o altă forță a fotbalului european, Benfica Lisabona. Semifinala s-a disputat în două manșe: prima pe stadionul “Da Luz” din Lisabona, care s-a încheiat 0-0, și returul pe “Central” din Craiova, pe 20 aprilie 1983, meci care s-a terminat 1-1.
Din păcate pentru olteni, Benfica s-a calificat în finală datorită golului marcat în deplasare de Filipovic în minutul 53, după ce Balaci deschisese scorul pentru Craiova în minutul 17. Deși nu a reușit să joace în returul cu Benfica din cauza cartonașelor galbene acumulate, Negrilă rămânea în istorie ca omul care califcase prima echipă românească într-o semifinală europeană.
Ratarea calificării în finala Cupei UEFA a rămas unul dintre cele mai mari regrete ale acelei generații extraordinare. Rodion Cămătaru considera că oficialii Universității au greșit atunci când au decis să îi cheme în Bănie pe internaționalii echipei imediat după partida cu Italia (1-0), disputată pe stadionul “23 August” din București.
“Eram vreo 7-8 băieți de la Universitatea la națională, iar peste trei zile aveam meciul cu Benfica. Oficialii noștri ne-au pus la dispoziție un autobuz vai de mama lui și am făcut pană într-o pădure. Trebuia să ne lase să ne odihnim după meci la un hotel în București. Noi am făcut pană cu autobuzul ăla și am stat în drum până dimineața”, își amintea Cămătaru despre acea noapte care a influențat negativ prestația echipei în meciul decisiv.
Nicolae Negrilă și-a făcut debutul la echipa națională a României pe 27 august 1980, într-un meci câștigat cu 4-1 împotriva Iugoslaviei, în cadrul Cupei Balcanice. Avea 26 de ani și 1 lună când a primit prima convocare la “tricolori”, fiind deja un jucător consacrat la nivel de club.
De-a lungul carierei sale la echipa națională, Nicolae Negrilă a adunat 28 de selecții și a marcat un gol. Primul și singurul său gol pentru România a fost înscris pe 24 august 1983, la vârsta de 29 de ani și 1 lună, într-un meci amical. Performanța sa constantă la nivel de club și fiabilitatea arătată în meciurile importante l-au făcut să fie un titular constant în apărarea naționalei în perioada de vârf a carierei sale.
Unul dintre punctele culminante ale carierei lui Nicolae Negrilă la națională a fost participarea la turneul final al Campionatului European din 1984, desfășurat în Franța. România a fost eliminată în faza grupelor, iar Negrilă a jucat într-o partidă din această competiție prestigioasă.
Participarea la EURO 1984 a reprezentat recunoașterea calităților sale la cel mai înalt nivel, fiind selecționat într-un lot care includea cei mai buni jucători români ai momentului. Pentru această performanță și pentru întreaga activitate, Nicolae Negrilă a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a.
De-a lungul carierei la națională, Nicolae Negrilă a colaborat cu mai mulți selecționeri, având relații diferite cu aceștia. Despre Mircea Lucescu, cu care a lucrat după 1981, fundașul craiovean avea o părere echilibrată: “La finalul lui ’81, după ratarea calificării la Mondialul din Spania, s-a schimbat selecționerul. A venit Mircea Lucescu. Iar nea Mircea avea și el «copiii» lui de la Hunedoara. Gabor, Văetuș, Dubinciuc și care mai erau”.
Pe postul său de fundaș dreapta, Nicolae Negrilă se “lupta” pentru titularizare cu Mircea Rednic, existând chiar o vorbă în acei ani că Lucescu îl folosea pe Negrilă în partidele cu adversari foarte dificili și pe Rednic în meciurile mai ușoare. “Sincer, eu m-am bucurat că am fost pe teren de mai multe ori contra Angliei, și contra Portugaliei și contra Iugoslaviei sau mai știu eu împotriva cărei forțe”, declara fostul internațional.
Nicolae Negrilă a rămas fidel Universității Craiova până în 1988, jucând pentru club timp de 14 ani consecutivi. În divizia A a evoluat de 377 de ori și a marcat 15 goluri pentru alb-albaștri, fiind unul dintre jucătorii cu cele mai multe prezențe în istoria clubului. În cupele europene, “Negoro” a adunat 46 de apariții și a marcat acel gol de aur din meciul cu Kaiserslautern.
În ultimii ani la Craiova, fundașul era deja un veteran respectat, care transmitea experiența sa jucătorilor mai tineri. Deși vârsta începea să își spună cuvântul, Negrilă a reușit să se mențină la un nivel ridicat, fiind în continuare o prezență constantă în echipa de start a Universității.
În 1988, la vârsta de 34 de ani, Nicolae Negrilă a făcut o schimbare surprinzătoare, transferându-se la Jiul Petroșani. Această mutare a reprezentat sfârșitul unei ere la Craiova, dar și începutul unui nou capitol în cariera sa. La Jiul, “Negoro” a evoluat timp de două sezoane (1988-1990), adunând 24 de meciuri fără să marcheze vreun gol.
Ultimul său meci în Divizia A a fost disputat pe 5 iunie 1990, în partida Jiul Petroșani – FCM Brașov, încheiată cu scorul de 3-1. La vârsta de aproape 36 de ani, Nicolae Negrilă și-a încheiat cariera de jucător, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în fotbalul românesc.
Perioada petrecută la Jiul Petroșani, deși scurtă, a fost importantă pentru Negrilă, oferindu-i oportunitatea de a-și încheia cariera într-un mediu diferit și de a adăuga experiență valoroasă în perspectiva unei cariere de antrenor.
Imediat după încheierea carierei de jucător, Nicolae Negrilă a rămas în fotbal, începând o nouă etapă ca membru al staff-ului tehnic. Prima și cea mai importantă experiență în acest sens a fost la clubul care l-a consacrat, Universitatea Craiova, unde a îndeplinit funcția de antrenor secund în sezonul 1990-1991.
Această perioadă s-a dovedit a fi extrem de fructuoasă, deoarece Universitatea a reușit să câștige atât campionatul, cât și Cupa României în 1991, realizând eventul. Alături de Fane Cioacă, Negrilă a fost secundul lui Sorin Cârțu la echipa care a cucerit al patrulea și ultimul titlu din istoria clubului. Această performanță l-a făcut pe Negrilă să fie singurul om care a contribuit la toate cele patru titluri câștigate de Universitatea Craiova – ca jucător în 1974, 1980 și 1981, și ca antrenor secund în 1991.
După succesul din 1991, Nicolae Negrilă a început să activeze ca antrenor principal la diverse cluburi din eșaloanele inferioare ale fotbalului românesc. Prima sa experiență ca principal a fost la Constructorul Craiova în sezonul 1992-1993, unde a reușit să promoveze echipa în Divizia B.
De-a lungul anilor, “Negoro” a antrenat mai multe formații, printre care se numără FC Caracal (1995-1996 și 2005-2006), Gilortul Târgu Cărbunești (2002-2003), CSM Reșița (2003-2004) și Senaco Novaci (2004-2005). În 2006, a fost inițial asistentul lui Nicolae Ungureanu la FC Caracal, dar l-a înlocuit la conducerea tehnică după plecarea acestuia la Pandurii Târgu Jiu.
Experiența de antrenor a fost pentru Negrilă o modalitate de a rămâne conectat la fotbal și de a transmite cunoștințele acumulate în decursul unei cariere lungi și pline de succes. Deși nu a reușit să replice ca antrenor marile performanțe din perioada de jucător, a contribuit la formarea mai multor generații de fotbaliști și la dezvoltarea fotbalului în Oltenia.
Paralel cu activitatea fotbalistică, Nicolae Negrilă și-a construit o carieră solidă în domeniul tehnic. După retragerea definitivă din antrenorat, “Negoro” s-a orientat spre o profesie complet diferită, lucrând ca inginer la Secția de Termoficare din Craiova. Această schimbare dramatică de carieră demonstrează adaptabilitatea și seriozitatea cu care fostul mare fotbalist a abordat viața după fotbal.
“Acum sunt doar inginer”, declara Negrilă într-un interviu din 2006, subliniind că și-a găsit un echilibru în viața personală și profesională. Munca de inginer i-a oferit stabilitatea financiară necesară și satisfacția unei contribuții utile la comunitatea craiovană. În 2010, după o perioadă dificilă din punct de vedere medical, fundașul craiovean își relua activitatea la regia de termoficare.
În ciuda schimbării de carieră, Nicolae Negrilă nu s-a îndepărtat complet de fotbal. Acesta îndeplinește funcția de scouter la Universitatea Craiova, fiind responsabil cu observarea și evaluarea jucătorilor tineri sau a adversarilor echipei. Această activitate îi permite să își mențină legătura cu clubul care l-a consacrat și să contribuie în continuare la succesul echipei din Bănie.
Activitatea de scouter este perfect adaptată pentru cineva cu experiența și cunoștințele lui Negrilă. Fostul fundaș poate identifica cu ușurință calitățile și defectele jucătorilor, având ochiul format de decenii de fotbal la cel mai înalt nivel. Deși nu poate participa la toate deplasările din cauza distanțelor mari, “Negoro” își îndeplinește cu conștiinciozitate această funcție.
În mai 2010, Nicolae Negrilă a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere medical, fiind diagnosticat cu trombo embolism pulmonar și internat de urgență la Spitalul Județean Craiova. “A fost o cumpănă mare de tot! În luna mai, eram la un prieten la grătar. Stăteam pe scaun. Dintr-o dată mi s-a umflat piciorul stâng, nu-l mai puteam mișca, iar un cheag de sânge a ajuns la plămâni. Nu mai puteam să respir”, povestea fostul internațional despre acele momente critice.
Medicii i-au salvat viața, iar Negrilă a fost nevoit să urmeze un regim strict de viață timp de șase luni: fără țigări, alcool, fără efort fizic intens și cu plimbări scurte zilnice. Această experiență i-a schimbat perspectiva asupra vieții și l-a făcut să aprecieze și mai mult momentele simple petrecute alături de familie și prieteni.
Recuperarea completă a demonstrat încă o dată caracterul puternic al fostului fotbalist, care a reușit să depășească această cumpănă gravă și să își reia activitățile normale. Experiența medicală dificilă l-a făcut pe Negrilă să fie mai atent la sănătatea sa și să adopte un stil de viață mai echilibrat.
În 2003, Nicolae Negrilă a primit una dintre cele mai importante recunoașteri la nivel local, fiind numit cetățean de onoare al municipiului Craiova. Această distincție reflectă contribuția sa excepțională la promovarea imaginii orașului prin performanțele sportive și devotamentul demonstrat de-a lungul carierei pentru clubul local.
Lista cetățenilor de onoare ai Craiovei include nume prestigioase din diverse domenii – politică, cultură, știință și sport – iar prezența lui Negrilă în această listă confirmă statutul său de legendă locală. Alături de el, pe această listă de onoare se află și alți foști fotbaliști ai Universității, precum Nicolae Tilihoi, Adrian Popescu și Emil Săndoi, arătând impactul profund pe care generația sa l-a avut asupra comunității craiovene.
Una dintre cele mai importante recunoașteri oficiale primite de Nicolae Negrilă a fost decorația cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a, acordată în martie 2008 de președintele României, Traian Băsescu. Această decorație a fost acordată pentru participarea la Campionatul European din 1984 și pentru întreaga activitate sportivă.
Ceremonia de decorare a avut loc la Palatul Cotroceni și a inclus 16 foști jucători care au făcut cariera la Universitatea Craiova sau care au trecut pe la echipa din Bănie. Pe lista decoraților alături de Negrilă s-au regăsit: Ilie Balaci, Ion Geolgău, Costică Ștefănescu, Nicolae Ungureanu, Rodion Cămătaru, Gică Craioveanu, Silviu Lung, Corneliu Papură, Gică Popescu, Florin Prunea, Emil Săndoi, Ovidiu Stângă, Gabriel Boldici și Victor Pițurcă.
Această decorație reprezintă recunoașterea oficială a statului român pentru contribuția lui Nicolae Negrilă la prestigiul fotbalului românesc și la promovarea imaginii țării în competițiile internaționale. Distincția vine să confirme locul special pe care “Negoro” îl ocupă în istoria sportului românesc.
Nicolae Negrilă ocupă un loc special în istoria fotbalului românesc, fiind considerat unul dintre cei mai buni fundași dreapta ai generației sale. Comparațiile făcute de specialiști îl plasează în rândul marilor apărători români, alături de numele consacrate ale fotbalului național.
Gazetarul craiovean Ion Jianu considera că “la fel ca și Negrilă, Nicolae Ungureanu a fost un jucător-exemplu”, subliniind calitățile exemplare demonstrate de ambii fotbaliști pe și în afara terenului. Această apreciere vine să confirme respectul de care se bucură “Negoro” în mediul fotbalistic și importanța sa pentru dezvoltarea și promovarea fotbalului românesc.
Contribuția sa la performanțele Universității Craiova și ale echipei naționale, precum și comportamentul exemplar demonstrat de-a lungul carierei l-au transformat într-un model pentru generațiile următoare de fotbaliști. Negrilă reprezintă prototipul jucătorului dedicat, profesionist și loial, valori care par să fi devenit din ce în ce mai rare în fotbalul modern.
Nicolae Negrilă deține un record unic în istoria Universității Craiova: este singurul om care a contribuit la toate cele patru titluri câștigate de club. A fost jucător în primele trei campionate (1974, 1980, 1981) și antrenor secund la cel de-al patrulea (1991), o performanță care îl transformă într-o figură unică în istoria fotbalului craiovean.
În 1974, la debutul său în divizia A, Negrilă a fost component al “Campioanei unei mari iubiri”, echipa care a adus primul titlu în Bănie. La titlurile din 1980 și 1981, “Negoro” era deja un jucător de bază pe postul de fundaș dreapta, contributind decisiv la succesele echipei. În 1991, alături de Fane Cioacă, a fost secund al lui Sorin Cârțu la echipa care a cucerit eventul după 29 de ani.
Această performanță unică reliefează longevitatea carierei sale la Universitatea Craiova și devotamentul total față de clubul care l-a crescut și consacrat. Recordul lui Negrilă va fi extrem de greu de egalat, mai ales în contextul în care Universitatea nu a mai câștigat titlul de atunci.
Dincolo de golul istoric din meciul cu Kaiserslautern, Nicolae Negrilă a avut o contribuție constantă la toate parcursurile europene ale Universității Craiova din perioada sa de jucător. Cu 46 de apariții în cupele europene, “Negoro” este unul dintre jucătorii cu cele mai multe meciuri continentale din istoria clubului.
Fundașul craiovean a fost prezent în toate marile campanii europene ale Universității: semifinala Cupei UEFA din 1983, sferturile Cupei Campionilor din 1982, precum și în numeroase alte participări în care echipa craiovană și-a câștigat respectul adversarilor europeni. Soliditatea sa defensivă și experiența acumulată l-au făcut să fie unul dintre pilonii echipei în partidele cu miza mare.
Parcursul din Cupa UEFA 1982-1983 rămâne punctul culminant al carierei sale europene. Universitatea a eliminat succesiv AC Fiorentina (3-1 și 0-1), Shamrock Rovers (3-0 și 2-0), Bordeaux (2-0 și 0-1) și FC Kaiserslautern (1-0 și 2-3), pentru a ajunge în semifinale unde a cedat în fața Benficei Lisabona (1-1 și 0-0). În această campanie memorabilă, Negrilă a fost un component constant al echipei, culminând cu golul decisiv din meciul cu nemții.
Nicolae Negrilă a reprezentat pe parcursul carierei sale modelul profesionalismului desăvârșit, un exemplu de dedicare, seriozitate și loialitate care a inspirat generații întregi de fotbaliști. Comportamentul său exemplar pe și în afara terenului l-a transformat într-o figură respectată nu doar de suporterii Universității Craiova, ci de întreaga comunitate fotbalistică românească.
Caracteristicile care l-au definit au fost consistența, fiabilitatea și fair-play-ul demonstrat în toate partidele. În epoca în care fotbalul românesc era marcat de conflicte și controverse, Negrilă a reușit să se mențină deasupra acestor aspecte negative, concentrându-se exclusiv pe partea sportivă și pe performanța echipei sale.
Loialitatea sa față de Universitatea Craiova, demonstrată prin cei 14 ani petrecuți ca jucător la club și prin continuarea relației prin funcția de scouter, reprezintă o raritate în fotbalul modern. Această atitudine a făcut din “Negoro” un simbol al valorilor tradiționale ale fotbalului: devotamentul față de culori, respectul pentru coechipieri și adversari, și mândria de a reprezenta clubul și țara.
