
Până nu demult, dacă cineva ne-ar fi abordat cu formularea ”Bă, antrenor mai prost decât Lăcătuș/Hagi/Cîrțu/Ilie Stan/Ilie Tragedie/Stoichiță nu poate exista vreodată pe banca Stelei”, cu siguranță că i-am fi dat dreptate deplină. Au fost vremuri la Steaua, cu toți cei de mai sus în funcție, pe care orice stelist cu un minim de creier le-ar vrea șterse definitiv din istorie. Ei bine, dacă azi am fi chestionați cu problema de mai sus, cu siguranță că opiniile noastre ar fi schimbate cu 180 de grade. Da, au existat în trecutul apropiat al Stelei, și există și în prezent, antrenori mai proști, mult mai proști, decât oricare dintre cei de mai sus. Aceștia sunt, cu permisiunea și injuriile dumneavoastră: Costel Gâlcă și Mirel Rădoi.
Despărțiți de vârstă, licența PRO și o amărâtă diplomă de Bac, cei doi se încăpățânează să fie uniți într-un fel de repetență fotbalistică de-a dreptul dureroasă pentru Steaua. Dacă pe Gâlcă l-am cunoscut și i-am disecat ”calitățile” în sezonul trecut, pe Mirel Rădoi începem să-l analizăm de astăzi, la o zi după primul său meci serios pe banca Stelei, amicalul cu aproape amatorii de la SK Austria Klagenfurt.
Există mulți urmăritori ai fotbalului, iar aici vorbim atât de râgâitori cât și de jurnaliști ”experți”, care nu dau doi bani pe meciurile amicale. Poate că pentru granzi, iar aici vorbim de granzi în adevăratul sens al cuvântului, nu de niște poale-n brâu din Liga 1, meciurile amicale constituie doar un prilej de încercare a unor jucători mai puțin folosiți sau a unor juniori. Dacă vorbim însă de poalele-n brâu, meciurile amicale sunt extrem de importante. De exemplu, în sezonul trecut am văzut cum acest …
Vai de capu meu !! Aooleeeooo , #GalcaOut!!! pic.twitter.com/NdLl9RM2GT
— Haheuiah (@Mihap017) June 25, 2014
… a prevestit un sezon dezastruos pentru echipa lui Costel. Și nu vorbim de competițiile de doi lei și 60 de bani de pe plan intern, pe care le-ar fi câștigat și Ion Ionuț Luțu, ci de lucrurile care contează cu adevărat în fotbal: cupele europene. Odată ajunsă în preliminariile Ligii Campionilor, și ulterior în grupele Europa League, Steaua lui Gâlcă nu a făcut altceva decât să se facă de râs.
Ieri, la un an fără o zi de la umilința cu Lugano, Steaua a luat din nou o palmă de goluri peste ceafă. De această dată, poate păstrând și reputația antrenorului (cu/fără licență), echipa roș-albastră a coborât ștacheta. N-a mai pierdut cu o echipă de ligă secundă din Elveția, ci cu niște semi-amatori din Austria, SK Klagenfurt, o echipă promovată în acest sezon în liga secundă. Din fericire pentru ochii noștri, meciul nu a fost televizat, astfel că nu putem aprecia dezastrul la adevărata lui valoare. Putem doar cita din anumiți granguri ai presei sportive online din România prezenți la locul faptei:
”Incredibil! În numai 10 minute, Steaua a încasat 3 goluri! Austriecii conduc cu 3-0 în minutul 15! Rădoi trebuie să fie foarte nervos pe bancă. la fel şi cei care au pariat pe Steaua în acest amical. Campioana României pornea favorită cu o cotă de 1,4 la cele mai multe case de pariuri (…) Austria Klagenfurt este o echipă modestă care a jucat până în această vară în liga a treia! Acum o domină pe campioana României!” (sursa: Prosport).
Făcând abstracție de ”Mafia Umbrelor”, sugerată agresiv de un știucănism care îi iese autorului anonim prin urechi, aflăm că Steaua lui Mirel, la fel ca Steaua lui Costel, e praf. Ce e mai rușinos pe lume decât să-ți dea Klagenfurt 3 boabe în 10 minute și, pe deasupra, să te mai și domine ? Știm, să te elimine Cosmin Moți, însă despre astea vom vorbi în toamnă.
Apropo de rușine și rușini, haideți să aruncăm o privire asupra celor mulți desculți care au evoluat pentru Steaua în acest eșec, 4-5, cu super austriecii de la Klagenfurt.
Creația lui Mirel din primul act: Niță – Papp, Varela, Toșca, Târnovan (33 Râpă) – Muniru, Tănase – Popa (40 Chipciu), Stanciu, Enceanu – Iancu (40 Țucudean)
apoi, după pauză…
Cojocaru – Râpă, Luchin (84 Papp), Tamaș, Guilherme – Breeveld, Neagu, Grădinaru (80 Mihalcea), Tudorie, Chipciu – Țucudean. (sursa Digisport.ro).
Uitându-ne la aceste nume de mai sus, nu putem decât să afirmăm cu tărie că Mirel nu a fost, nu este și, mai mult ca sigur, nu va fi niciodată o minte strălucită într-ale fotbalului. În primul rând, dacă te consideri un om care vrea ceva de la această carieră sportivă, nu ai voie să joci niciodată cu Târnovan. Nu ai voie să-l bagi în apărare, nu ai voie să-l bagi la mijloc, nu ai voie să-l bagi în poartă, nu ai voie să-l bagi în atac, nu ai voie să-l bagi nicăieri. De ce ? Pentru că bietul (sau beatul) copil nu are tangență cu fenomenul. El însuși este un fenomen, însă fără absolut nicio legătură cu sportul. Un om care nu a prins nici lotul la Gaz Metan Mediaș, una dintre prăpăditele fotbalului Ligii 1 în sezonul trecut, nu are voie să mai joace în Liga 1 decât la nunți sau prin locuri unde se pune accent pe carafe.
În ceea ce privește celelalte multe nume, chiar nu are rost să ne mai pierdem timpul. Observăm că Mirel merge pe mâna acelorași nulități din mandatul ”Dorelului”. Râpă e tot acolo să are partea dreaptă ca un mormoloc în stare de ebrietate, Breeveld-ul dezordonat e neclintit din mijloc, iar Grădinaru pare că strigă cu voce de lup ”Sunt prea slab, scoateți-mă de aici și trimiteți-mă la Voluntari”.
Dacă e să vorbim și de ”antichități”, la Steaua încă mai viețuiește Dodel. Da, acel Dodel pentru care se băteau arabii ca orbii. Cum am mai spus și cu alte ocazii, trebuie să fii cretin să-l cumperi pe Tănase. Din fericire, lumea fotbalului nu a ajuns într-atât de jos încât să plătească pentru un astfel de jucător. Probabil Cristi Tănase va fi primul jucător din istoria fotbalului pentru care un club, în speță Steaua, va plăti, numai să se descotorosească de el.
Cam asta este Steaua la ora actuală. O echipă fără antrenor, cu jucători expirați, cu mulți amatori în lot și cu gânduri mari de a accede în grupele Ligii Campionilor. Bună gluma, nu ?
Deci, mizam sigur pe Trencin? 🙂