MIODRAG BELODEDICI
Născut la confluența culturilor, într-un mic sat de la granița cu Serbia, Miodrag Belodedici a devenit unul dintre cei mai valoroși și eleganți fotbaliști români ai tuturor timpurilor. “Căprioara” rămâne în istoria fotbalului ca singurul român care a câștigat de două ori Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite, o performanță care îi conferă un loc special în galeria legendelor sportului românesc.
Născut pe 20 mai 1964 în comuna Socol din județul Caraș-Severin, Miodrag Belodedici a crescut într-o zonă de graniță, unde culturile română și sârbă se întrepătrundeau. Miodrag și-a început călătoria fotbalistică la Minerul Moldova Nouă, unde a început să joace de la vârsta de 15 ani. Talentul său ieșit din comun l-a adus rapid în atenția echipelor importante, ajungând mai întâi la Luceafărul București, pepiniera de talente a fotbalului românesc din acea perioadă.
Stilul său elegant și felul aparte de a alerga i-au adus porecla de “Căprioara”, oferită de antrenorul său de la Luceafărul, Costică Toma. Această poreclă l-a însoțit pe tot parcursul carierei, reflectând calitățile care l-au consacrat: eleganța în joc, inteligența tactică și calmul în situațiile de presiune.
La 18 ani, Miodrag Belodedici ajunge la Steaua București, unde devine rapid un pilon al apărării militarilor. Jucând libero – un post care astăzi a dispărut din fotbalul modern – Belo s-a impus printr-o inteligență tactică remarcabilă și o tehnică impecabilă.
Anii petrecuți la Steaua între 1982 și 1988 au fost cei mai glorioși din istoria clubului. Miodrag Belodedici a contribuit decisiv la câștigarea a cinci titluri consecutive de campion al României și a trei Cupe. Însă momentul definitoriu al acestei perioade a venit pe 7 mai 1986 la Sevilla, când Steaua a învins Barcelona în finala Cupei Campionilor Europeni, după o legendară serie de penalty-uri în care Helmut Duckadam a apărat toate cele patru lovituri ale catalanilor.
Miodrag Belodedici însuși recunoaște că acea victorie a fost ceva unic: “A fost ceva unic, imposibil de repetat. Secretul era că, în fiecare an, noi aduceam cei mai valoroși fotbaliști români. Toți voiau să joace la Steaua. Și erau foarte buni”.
Pe 19 decembrie 1988, într-un gest care avea să îi marcheze cariera și viața, Miodrag Belodedici părăsește România comunistă, plecând cu mașina personală în Iugoslavia, însoțit de mama sa. Cu viză până pe 4 ianuarie 1989, Belo decide să nu se mai întoarcă în țară, căutând libertatea dincolo de cortina de fier.
“E interesant cum de mi-au dat pașaportul și viza de Iugoslavia, mai ales că cei de la Steaua știau că am rude în străinătate. Iar românii nu aveau pe atunci pașapoartele la ei în buzunar, ca acum”, a mărturisit Belodedici într-un interviu.
Consecințele nu au întârziat să apară. Pe 12 ianuarie 1989, Ministerul Apărării Naționale l-a declarat dezertor, iar două săptămâni mai târziu a fost trecut în rezervă și exmatriculat de la Academia Militară unde era student în primul an. A fost acuzat de dezertare și trădare de patrie, însă dosarul său a ajuns la Tribunalul Militar București abia pe 20 decembrie 1989, când regimul comunist era deja pe cale să cadă.
După plecarea din România, Miodrag Belodedici semnează în 1989 cu Steaua Roșie Belgrad, unde a trebuit să aștepte rezolvarea unui conflict între federațiile română și iugoslavă, mediat de UEFA. În Serbia, numele său a fost adaptat la grafia locală, devenind Belodedić.
La Steaua Roșie Belgrad, “Căprioara” a continuat seria succeselor, câștigând trei titluri consecutive de campion al Iugoslaviei și Cupa Iugoslaviei. Punctul culminant al carierei sale în Iugoslavia a venit în 1991, când Steaua Roșie a câștigat Cupa Campionilor Europeni, învingând Olympique Marseille în finală, tot la penalty-uri.
Această victorie l-a consacrat pe Belodedici drept primul fotbalist din istorie care a câștigat trofeul suprem european cu două echipe diferite. “Pe teren, după ce am ridicat trofeul, nu știam că sunt primul jucător care câștigă Cupa Campionilor cu două cluburi. Am aflat abia după aceea de la reprezentanții clubului. Am fost surprins și mândru de realizare, a fost și încă este un sentiment extraordinar”, a mărturisit Belodedici.
Cariera lui Belodedici a continuat în Spania, unde a jucat pentru Valencia (1992-1994), Real Valladolid (1994-1995) și Villarreal (1995-1996), apoi în Mexic la Atlante FC (1996-1998). În paralel, după amnistierea sa în ianuarie 1990, Belodedici a revenit la echipa națională a României în aprilie 1992.
Cu “tricolorii”, Belodedici a fost un pilon al celebrei “Generații de Aur”, participând la Campionatul Mondial din 1994 din SUA, unde România a atins sferturile de finală, fiind eliminată la penalty-uri de Suedia, după ce chiar Belodedici a ratat una dintre lovituri7. A mai participat la Campionatele Europene din 1996 și 2000, totalizând 55 de selecții și 5 goluri pentru echipa națională.
În iulie 1998, Belodedici a revenit la prima sa dragoste fotbalistică, Steaua București, unde a rămas până la retragerea din activitatea competițională în 2001. Această revenire a completat un cerc perfect în cariera sa, permițându-i să câștige încă un titlu de campion cu echipa care l-a consacrat.
După încheierea carierei de jucător, Belodedici s-a menținut în sfera fotbalului românesc. Din 2005, lucrează în cadrul Federației Române de Fotbal, ocupându-se de promovarea fotbalului în zonele rurale și la nivelul tinerilor. În prezent, este director al centrelor de juniori ale FRF și un ambasador activ al fotbalului românesc.
“Asta fac, sunt angajat în Federație și primesc multe telefoane din colțurile țării, cine organizează turneu de copii, de feminin, inaugurări de terenuri în sate… Mă sună și mă roagă să vin, să stau cu ei, să dau premii la copii”, a mărturisit recent Belodedici.
Miodrag Belodedici rămâne în istoria fotbalului românesc drept unul dintre cei mai valoroși și eleganți jucători. Performanța sa de a câștiga de două ori Cupa Campionilor Europeni cu două echipe diferite încă nu a fost egalată de niciun alt fotbalist român. Libero clasic, cu o tehnică impecabilă, Belodedici a demonstrat că talentul autentic transcende granițele și regimurile politice.
La cei 61 de ani pe care îi împlinește astăzi, “Căprioara” din Socol continuă să inspire generații de tineri fotbaliști prin exemplul său de profesionalism, eleganță sportivă și devotament față de fotbal. Povestea sa rămâne una dintre cele mai fascinante din sportul românesc, o mărturie vie a puterii fotbalului de a construi punți între culturi și de a transforma destine.
Viața și cariera lui Miodrag Belodedici reprezintă una dintre cele mai frumoase povești de succes din sportul românesc. De la micul sat de la granița cu Serbia până la cele mai mari stadioane ale Europei, drumul său a fost marcat de talent, determinare și capacitatea de a depăși obstacole aparent insurmontabile. În tumultul schimbărilor politice din Europa de Est de la sfârșitul anilor ’80, Belodedici a găsit puterea de a-și urma propriul drum, devenind un simbol al excelenței sportive românești pe scena internațională.
