Mihai Tänzer
(7 februarie 1905 – 22 septembrie 1993)

Mihai Tänzer: de la Chinezul Timișoara la Ferencváros, de la Olimpiada de la Paris la naționala Ungariei, povestea unui fotbalist care a jucat pentru două echipe naționale

Născut la Timișoara, în 1905, a devenit una dintre extremele drepte ale marii echipe Chinezul Timișoara, formație care domina fotbalul românesc în anii ’20. A jucat pentru România la Jocurile Olimpice de la Paris din 1924, iar câțiva ani mai târziu a ajuns la Budapesta, la Ferencváros. Acolo, Mihai Tänzer avea să devină Táncos Mihály.

Sub noul său nume, fostul jucător al Chinezului a cucerit trei titluri de campion al Ungariei, a jucat pentru naționala maghiară și a făcut parte din echipa Ferencvárosului care a învins Uruguayul — campioana mondială en titre — într-unul dintre cele mai spectaculoase meciuri ale turneului sud-american din 1929.

Iar povestea nu se termină pe marile stadioane ale Europei Centrale. După război, omul care fusese aplaudat la Timișoara și Budapesta a dus o viață discretă la Cluj, lucrând ca îngrijitor al unui bazin de înot. Aceasta este povestea lui Mihai Tänzer – Táncos Mihály.

Copilăria la Timișoara

Mihai Tänzer s-a născut la 7 februarie 1905, la Timișoara, oraș care făcea atunci parte din Austro-Ungaria. A crescut într-un mediu în care fotbalul devenea rapid una dintre marile pasiuni ale orașului. Potrivit unui profil biografic publicat în presa maghiară din Ardeal în 1998, la vârsta de 13 ani a început să participe constant la antrenamentele echipei de juniori a Temesvári VSC, clubul sportiv al funcționarilor din Timișoara. Doi ani mai târziu evolua deja pentru RMG. În 1921 avea să vină pasul decisiv: transferul la Chinezul Timișoara, clubul care urma să domine fotbalul românesc în prima parte a deceniului.

Șase campionate consecutive cu Chinezul

La Chinezul Timișoara, Tänzer nu a fost un simplu jucător de lot. A devenit una dintre piesele importante ale unei formații care a dominat fotbalul românesc. Din primul său sezon la club a cucerit campionatul, iar apoi a repetat performanța de încă cinci ori.

Șase titluri consecutive de campion. Cifra este confirmată independent de mai multe surse istorice, inclusiv de presa clujeană și de necrologul publicat după moartea sa. Era o extremă dreaptă de statură relativ mică, dar rapidă și tehnică. În linia ofensivă a Chinezului apărea alături de fotbaliști precum Rudy Wetzer, Zemler, Teszler și Matek, într-unul dintre cele mai apreciate cvintete ofensive ale fotbalului bănățean din epocă. Pentru Tänzer, însă, fotbalul avea să depășească în curând granițele României.

Paris, 1924: Olimpiada în tricoul României

În 1924, Mihai Tänzer a ajuns în lotul României pentru Jocurile Olimpice de la Paris. Nu a fost doar un fotbalist convocat. A intrat efectiv pe teren. România a întâlnit Olanda în primul său meci al competiției, iar partida s-a încheiat cu o înfrângere severă, 0-6. Rezultatul a însemnat eliminarea României din turneu.

Pentru Tänzer, însă, acea partidă a rămas un moment istoric: era debutul său olimpic și una dintre cele zece apariții pe care avea să le strângă pentru naționala României. Între 1923 și 1929, extrema Chinezului a fost selecționată de zece ori pentru România, toate aparițiile fiind consemnate ca titular.

Singurul său gol pentru România a venit la 19 iunie 1927, într-un amical cu Polonia. România și Polonia au terminat atunci la egalitate, 3-3, iar Tänzer a marcat în minutul 41.

1929: drumul spre Budapesta

În primăvara anului 1929, cariera lui Tänzer a intrat într-o nouă etapă. Fotbalistul Chinezului a fost transferat la Ferencváros, unul dintre marile cluburi ale Budapestei. Presa maghiară a vremii descria interesul mai multor cluburi pentru jucător, inclusiv al celor de la Hungária, înainte ca transferul să fie finalizat de Ferencváros. La scurt timp după sosirea la Budapesta, în mai 1929, Ferencváros a plecat într-un lung turneu în America de Sud. În lot se afla și Tänzer. Avea să fie unul dintre cele mai importante turnee din istoria clubului.

Ziua în care Ferencváros a învins viitoarea campioana mondială

În 1929, Uruguay era campioana mondială în exercițiu. Cu un an înainte, reprezentativa sud-americană câștigase turneul olimpic de la Amsterdam, iar prestigiul fotbalului uruguayan era uriaș. Ferencváros a întâlnit reprezentativa Uruguayului în cadrul turneului sud-american. Și a câștigat.

Uruguay – Ferencváros 2-3.

În formația maghiară care a obținut această victorie istorică se afla și extrema dreaptă Táncos: Amsel – Hungler II, Papp – Fuhrmann, Bukovi, Obitz – Táncos, Takács II, Turay, Toldi, Kohut. Pentru Mihai Tänzer, acesta era unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale. Fotbalistul plecat de la Timișoara ajunsese să joace pentru Ferencváros împotriva campioanei mondiale.

Mihai Tänzer devine Táncos Mihály

La Budapesta, numele lui avea să se schimbe. Presa timișoreană din 1930 vorbea despre „Tänzer Mihály”, fosta extremă dreaptă a Chinezului, care „la Budapesta a primit numele de Táncos”. Astfel, Mihai Tänzer devenea Táncos Mihály. Transformarea nu era întâmplătoare. Numele german Tänzer este legat de verbul tanzen, „a dansa”, iar forma maghiară Táncos are practic aceeași semnificație.

Într-un mod aproape poetic, numele nou se potrivea cu stilul fotbalistului: Táncos — „cel care dansează” — era extrema dreaptă care își făcea loc printre fundașii adversari prin viteză și tehnică. În presa maghiară avea să fie asociat cu extrema dreaptă a Ferencvárosului și cu salariul maxim oferit de club. Nu există însă, în sursele consultate, un document oficial care să clarifice exact momentul sau condițiile juridice ale schimbării identității și ale cetățeniei maghiare. Din acest motiv, aceste aspecte trebuie tratate cu prudență.

Trei titluri de campion al Ungariei

La Ferencváros, Táncos a continuat să adune trofee. A câștigat trei titluri de campion al Ungariei și a devenit unul dintre fotbaliștii importanți ai formației budapestane. În sezonul 1936-1937, a făcut parte din echipa care a câștigat Cupa Europei Centrale – Mitropa Cup. În finală, Ferencváros a întâlnit Lazio.

Echipa maghiară care a cucerit trofeul i-a avut în formație pe: Háda – Tátrai, Korányi – Hámori (Magda), Polgár, Lázár – Táncos, Kiss, Sárosi, Toldi, Kemény.

Așadar, la aproape un deceniu după ce plecase din Timișoara, Mihai Tänzer ajunsese să câștige una dintre cele mai importante competiții internaționale intercluburi ale Europei Centrale.

Există și o informație răspândită în unele surse moderne potrivit căreia Táncos ar fi marcat golul decisiv într-o finală din 1938 împotriva Ripensiei Timișoara. Această afirmație nu a putut fi confirmată de sursele istorice consultate și contrazice documentarea care indică finala din 1937 cu Lazio. Pentru o biografie istorică, episodul trebuie considerat neconfirmat.

Cinci selecții pentru Ungaria

Cariera internațională a lui Táncos a căpătat și o a doua dimensiune. După ce reprezentase România, fotbalistul a ajuns să joace și pentru naționala Ungariei. A fost selecționat de cinci ori, între 1930 și 1932. Debutul a avut loc la 13 aprilie 1930, în partida Elveția – Ungaria, încheiată 2-2. În atacul Ungariei apărea atunci alături de Takács II, Szofián, Toldi și P. Szabó. La următoarea selecție, într-un Ungaria – Elveția 6-2, Táncos a marcat și primul său gol pentru reprezentativa maghiară. Astfel, fotbalistul născut la Timișoara ajunsese să poarte oficial tricourile celor două naționale: România și Ungaria.

Este una dintre acele cariere care pot fi înțelese cu adevărat doar dacă privim fotbalul interbelic prin realitatea Europei Centrale de atunci, când frontierele, cluburile, limbile și identitățile sportive se intersectau într-un mod foarte diferit de cel de astăzi.

Înapoi la Timișoara

La sfârșitul anilor ’30, Táncos s-a întors la Timișoara. În august 1939, presa maghiară îl menționa pe lista jucătorilor disponibili ai Ferencvárosului. În sezonul 1939-1940, a evoluat pentru Ripensia Timișoara, acesta fiind ultimul său club cunoscut. Cariera care începuse pe terenurile Timișoarei se încheia, astfel, tot în orașul natal. Dar viața lui Mihai Tänzer avea să continue mult după ce fotbalul încetase să-i mai rostească numele în ziare.

De la marile stadioane la bazinul de înot din Cluj

Poate cea mai emoționantă parte a poveștii lui Mihai Tänzer nu se află în statisticile sportive. În 1993, jurnalistul clujean László Ferenc publica un necrolog în care își amintea de omul pe care îl cunoscuse personal cu aproximativ patru decenii înainte. Táncos lucra la Cluj, ca îngrijitor al bazinului de înot al stadionului fostei fabrici de piele. Este o imagine greu de asociat cu fotbalistul care, cu șase decenii înainte, jucase în fața campioanei mondiale Uruguay sau în finala Cupei Europei Centrale. Dar aceasta era viața lui de atunci. Un om discret, liniștit și modest, care își făcea conștiincios meseria. Autorul necrologului povestea că între ei se legase o prietenie de aproape patru decenii. Cei doi își aminteau de Timișoara, de turneul din America de Sud și de anii petrecuți la Ferencváros.

Ultimul capitol

Mihai Tänzer, devenit Táncos Mihály, a murit la 22 septembrie 1993, la Cluj-Napoca, la vârsta de 88 de ani. Necrologul publicat la scurt timp după moartea sa nu precizează cauza exactă. Menționează doar că fusese grav bolnav de câteva săptămâni. Pentru autorul necrologului, dispariția lui Táncos nu era doar moartea unui fost fotbalist. Era moartea unui prieten vechi. Iar la final apare o frază care spune poate mai mult despre omul din spatele fotbalistului decât toate trofeele:

„Fricském, ha meghalok, írj egy szép nekrológot rólam!”

Adică, aproximativ:

„Prietene, când voi muri, scrie-mi un necrolog frumos!”

Mihai Tänzer – o carieră între două lumi

• Mihai Tänzer a început fotbalul la Timișoara și a devenit campion de șase ori consecutiv cu Chinezul.
• A jucat pentru România și a participat la Jocurile Olimpice de la Paris.
• A plecat la Budapesta, unde a devenit Táncos Mihály. A câștigat trei titluri ale Ungariei cu Ferencváros și Cupa Europei Centrale în 1937.
• A jucat pentru naționala Ungariei.
• A făcut parte din echipa care a învins Uruguayul, campioana mondială en titre, cu 3-2.
• A revenit la Timișoara și a jucat pentru Ripensia.

Când marile stadioane și aplauzele au rămas în trecut, a trăit discret la Cluj. Povestea lui este mai mult decât povestea unui fotbalist. Este povestea unei generații pentru care fotbalul nu se oprea la frontieră. O generație formată într-o Europă Centrală în care Timișoara, Budapesta, Clujul și marile cluburi ale epocii erau legate prin oameni, limbi, competiții și destine.

Mihai Tänzer a intrat în istoria fotbalului românesc ca extrema dreaptă a Chinezului. Táncos Mihály a intrat în istoria fotbalului maghiar ca omul care a dansat ca extrema dreaptă a Ferencvárosului. Iar între cele două nume se află aceeași viață. O viață începută la Timișoara și încheiată, în liniște, la Cluj.