Mihai Neșu

În inima orașului Oradea, pe meleagurile unde Barcăul își șopteste poveștile către Crișul Repede, s-a scris destinul unui băiat care a transformat durerea în speranță. Mihai Neșu, fostul fundaș stânga al Stelei și Utrechtului, nu este doar un nume din istoria sportului românesc, ci un simbol al rezilienței. Povestea lui, împletită între triumfurile fotbalistice și tragedia unui accident care i-a schimbat viața, se desfășoară ca un roman de curaj și redescoperire.

Născut pe 19 februarie 1983 într-o familie cu tradiții în fotbal, Mihai a moștenit de la tatăl său, Mircea Neșu – fost jucător la U Cluj și arbitru internațional – pasiunea pentru sport. Primele sale pași pe terenurile de antrenament au fost sub îndrumarea antrenorului Ioan Naom la CSȘ Oradea, unde și-a perfecționat tehnica într-o epocă în care fotbalul românesc își regăsea identitatea post-Revoluție.

Tânărul „Bichon” – poreclă care îi va urma întreaga carieră – și-a făcut remarcat talentul încă de la juniori, atrăgând atenția oaspeților de la turneele naționale. În 2001, la vârsta de 18 ani, a semnat primul contract profesional cu Steaua București, echipă în care tatăl său jucase în anii ’60. Transferul simboliza nu doar împlinirea unui vis, ci și începutul unei legende.

Debutul în Divizia A a venit pe 21 aprilie 2002 împotriva Petrolului Ploiești, sub comanda lui Victor Pițurcă. În cei șapte ani petrecuți în Ghencea, Mihai Neșu a devenit un pilon al defensivei roș-albastre, acumulând 128 de meciuri oficiale și contribuind la câștigarea a trei titluri de campion (2004-2005, 2005-2006) și două Supercupe ale României.

Apogeul carierei l-a atins în sezonul 2005-2006, când Steaua a ajuns în semifinalele Cupei UEFA, eliminând echipe precum Valencia sau Betis Sevilla. Performanțele sale împotriva unor adversari de elită europeană i-au adus în 2006 Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a, decorat de președintele Traian Băsescu. Ascensiunea lui Mihai Neșu, l-a adus și la echipa națională, pentru care a bifat 8 prezențe în perioada 2005–2010. 

Transferul la FC Utrecht în 2008 pentru 1,2 milioane de euro a marcat un nou capitol. În primul său sezon în Eredivisie, a fost desemnat cel mai bun fundaș stânga, depășind în sondaje jucători precum Giovanni van Bronckhorst. Cele 104 meciuri jucate în Olanda au consolidat reputația sa internațională, făcându-l un idol al suporterilor olandezi.

Însă pe 10 mai 2011, la un antrenament de rutină, destinul i-a tras o perfidă festă. În urma unei coliziuni cu coechipierul Alje Schut, Mihai a suferit o fractură la vertebra C5, care l-a paralizat de la umeri în jos. „Am simțit cum tot corpul meu amorțește. Știam că ceva grav s-a întâmplat”, avea să mărturisească ani mai târziu într-un interviu.

Perioada de la spitalul din Utrecht până la Centrul de Recuperare din California a fost un maraton al durerii și speranței. În 2012, cu mobilitatea redusă la mișcările brațelor, Mihai a înființat Fundația care îi poartă numele, axată pe sprijinirea copiilor cu dizabilități neuromotorii. Primul proiect major a fost Complexul de Recuperare „Sfântul Nectarie” din Oradea, un centru ultramodern construit cu peste 5 milioane de euro strânși prin donații.

„Accidentul m-a învățat că viața nu se învârte în jurul mingii. Când vezi un copil care face primii pași după ani de terapie, înțelegi adevărata valoare a luptei”, mărturisește el în documentarele care îl prezintă lucrând alături de beneficiarii fundației.

Divorțul de Maria Laura Gherman în 2012 și decesul tatălui său în 2014 au pus la încercare rezistența sa morală. Însă Mihai Neșu a transformat aceste experiențe în motivație: „Am învățat să văd în fiecare obstacol o oportunitate de a crește. Paralizia a fost un fel de pedagog care m-a învățat să fiu mai empatic”.

Recuperarea sa, deși incompletă din punct de vedere fizic, a fost una spirituală deplină. În interviuri, recunoaște că viața sa post-accident este „mult mai împlinită”, iar proiectele umanitare îi oferă o satisfacție pe care fotbalul nu i-a oferit-o niciodată.

În prezent Mihai Neșu conduce cu pasiune proiecte care schimbă vieți. Centrul „Sfântul Nectarie” oferă terapii gratuite pentru peste 500 de copii anual, integrând tehnologii de ultimă oră cu abordări holistică. Printre realizări se numără:

• Sistemul TheraSuit pentru recuperarea mobilității
• Hipoterapie asistată de cai dresați
• Seră educațională pentru integrare socială

Premiile și recunoașterile primite – de la titlul de „Cel mai bun fundaș din istoria Utrechtului” în 2020 până la distincția „Omul Anului în Caritate” – sunt mărturii ale impactului său asupra comunității.

Într-un interviu din 2020, Mihai Neșu sintetizează credința care-l ghidează: „Nu există probleme grave, doar provocări care ne sculptează caracterul. Cu răbdare și credință, fiecare cicatrice devine o poveste de inspirație”.

Povestea lui Mihai Neșu rămâne o mărturie vie că adevărata măreție nu se măsoară în trofee, ci în capacitățința de a ridica pe alții. Așa cum el însuși spune: „Am învățat să dansez sub ploaie, chiar dacă nu-mi pot mișca picioarele. Și în acest dans, am descoperit libertatea adevărată”.â