Marian Damaschin – fotbaliști de legendă!

MARIAN DAMASCHIN

Marian Damaschin, un atacant redutabil care a lăsat amprente adânci atât în campionatul intern, cât și peste hotare s-a născut pe 1 mai 1965 în Urziceni. Cariera lui Marian Damaschin a început la Rapid București, unde și-a făcut debutul în prima divizie a fotbalului românesc. Între 1983-1984, tânărul atacant a evoluat în 25 de partide pentru giuleșteni în campionat, reușind să marcheze două goluri. Deși cifrele nu păreau spectaculoase, potențialul său a fost repede observat de specialiști.

„Joc fotbal din 1974. Am început la FEROM Urziceni, având ca antrenor pe fostul portar al Rapidului, Rămureanu. În 1980 am venit în București pentru examenul de admitere la I.E.F.S., dar nu am reușit. Am ajuns la Rapid, unde am fost primit cu afecțiune, mie revenindu-mi obligația de onoare de a mă pregăti cât mai bine, pentru a justifica speranțele puse în mine.

În timpul jocului, din dorința de a marca mai repede, pentru ca echipa să poată juca degajat, ratez foarte mult, dar cu sprijinul lui Valentin Stănescu voi remedia și acest defect. Cu extremele Manea și Cojocaru mă înțeleg foarte bine; ei mă sprijină mult, deoarece își dau seama că este absolut necesar să o facă, în contextul lipsei mele de experiență.

Pentru a răspunde eforturilor lor și pentru a-mi crea situații de gol, trebuie să exersez mult la antrenamente – și de asta vă asigur că nea Tinel nu mă iartă. Acum, după terminarea stagiului militar, sper ca anul 1983 să-mi aducă o dublă satisfacție: promovarea în Divizia A cu echipa Rapid și intrarea la I.E.F.S.”

Următoarea oprire în cariera sa a fost la Politehnica Iași, unde a petrecut sezonul 1984-1985. La echipa moldavă, Damaschin a cunoscut o evoluție remarcabilă, reușind să înscrie 9 goluri în 34 de meciuri, cifre care i-au adus transferul la una dintre cele mai puternice echipe din România la acea vreme – Dinamo București.

“Tare mi-aș dori să vin mai des aici unde mai este și acum o mare parte a sufletului meu”, mărturisea Damaschin într-un interviu pentru Ziarul de Iași, referindu-se la perioada petrecută în capitala Moldovei, demonstrând atașamentul său față de orașul unde și-a început cu adevărat ascensiunea în fotbalul mare.

Transferul la Dinamo București în 1985 a reprezentat un moment de cotitură în cariera lui Damaschin. Sub îndrumarea antrenorului Mircea Lucescu, atacantul a devenit un jucător de bază al “câinilor roșii”, contribuind la succesele echipei atât pe plan intern, cât și internațional.

Unul dintre cele mai memorabile momente ale carierei sale a avut loc pe 25 iunie 1986, când Marian Damaschin a marcat unicul gol al finalei Cupei României dintre Dinamo și Steaua București. Victoria a avut o semnificație aparte, întrucât venea la doar câteva săptămâni după ce Steaua câștigase Cupa Campionilor Europeni, învingând Barcelona în finala de la Sevilla.

“Am petrecut toată noaptea la Hotelul București (actualul Hotel Radisson). Țin minte că era spartă cupa și curgea șampanie din ea… Era găurită, poate că a fost prea veche. Lică Movilă a luat-o la un moment dat în brațe și a curs băutura pe el din cauza găurilor”, povestea Damaschin despre celebrarea acelei victorii istorice, oferind o mostră autentică a bucuriei trăite de dinamoviști după ce au învins proaspeții campioni ai Europei.

În 1987, într-o mișcare surprinzătoare, Marian Damaschin a fost transferat la Victoria București în schimbul lui Claudiu Vaișcovici. La Victoria, atacantul a continuat să impresioneze, marcând 17 goluri în 42 de meciuri de campionat. Mai mult, a contribuit la parcursul remarcabil al echipei în UEFA Cup 1988-1989, ajungând până în sferturile de finală ale competiției, unde a evoluat în 8 partide.

În 1989, Marian Damaschin a revenit la Dinamo București, unde a cunoscut noi succese. A contribuit la dubla câștigată de Dinamo în sezonul 1989-1990 (campionat și cupă), deși a jucat doar 5 meciuri în campionat, marcând un gol. În următorul sezon, Damaschin a fost în formă excelentă, înscriind 15 goluri în 31 de meciuri de campionat, inclusiv unul într-o victorie cu 1-0 împotriva eternei rivale, Steaua, care i-a adus transferul în străinătate.

Prestațiile excelente din campionatul românesc i-au adus lui Damaschin transferul la Feyenoord Rotterdam din Olanda, unde a devenit coleg cu un alt internațional român, Ioan Sabău. Debutul său la echipa olandeză a fost de-a dreptul spectaculos: pe 14 august 1991, în Supercupa Olandei, a marcat singurul gol al meciului împotriva lui PSV Eindhoven, aducând trofeul echipei sale.

În singurul său sezon la Feyenoord (1991-1992), Damaschin a evoluat în 29 de meciuri de campionat, marcând 9 goluri și contribuind la clasarea echipei pe locul al treilea în Eredivisie. A cunoscut succesul și în Cupa Olandei, câștigând trofeul în același sezon. De asemenea, a jucat în 5 meciuri în Cupa Cupelor UEFA, contribuind cu un gol la parcursul echipei până în semifinalele competiției, unde a marcat împotriva lui AS Monaco.

Ultima etapă a carierei sale profesioniste a fost la Grenoble Isère din Franța, unde a evoluat între 1992 și 1994, înainte de a se retrage definitiv din activitatea competițională.

La nivel internațional, Marian Damaschin a îmbrăcat tricoul echipei naționale a României în 5 meciuri amicale. A debutat pe 2 martie 1986, într-un meci împotriva Egiptului, când selecționerul Mircea Lucescu l-a introdus pe teren în minutul 65, înlocuindu-l pe Romulus Gabor. România a câștigat acel meci cu 1-0.

Celelalte 4 partide au fost împotriva Irakului (un 1-1 și un 0-0) și Norvegiei (un 2-2 și o înfrângere cu 1-0), aceasta din urmă fiind singura în care Damaschin a fost titular. Deși parcursul său internațional nu a fost foarte extins, prezența la echipa națională reprezintă o confirmare a valorii sale ca jucător în acea perioadă.

După retragerea din activitatea sportivă, Marian Damaschin s-a orientat către lumea afacerilor. Într-un interviu acordat Ziarului de Iași, fostul atacant menționa: “Am un en-gros, am cumpărat o piață bucureșteană… Uitându-mă în urmă pot spune deci că nu am risipit banii pe care i-am câștigat în fotbal”, demonstrând aceeași inteligență în afaceri pe care o arătase și pe terenul de joc.

Fiul său, Mihai Damaschin, a urmat de asemenea cariera de fotbalist, jucând la diverse echipe din România, inclusiv la juniorii lui Dinamo București. Marian a rămas conectat la fotbal și după retragere, urmărind îndeaproape evoluțiile echipei Dinamo: “Merg însă la aproape toate meciurile lui Dinamo mai ales că stau foarte aproape de stadion și sunt destul de conectat la ceea ce se întâmplă la club”.

Palmares

Palmaresul lui Marian Damaschin include:

• Campion al Diviziei A cu Dinamo București (1989-1990)

• Câștigător al Cupei României cu Dinamo București (1985-1986, 1989-1990)

• Câștigător al Cupei Olandei cu Feyenoord (1991-1992)

• Câștigător al Supercupei Olandei cu Feyenoord (1991)

Marian Damaschin rămâne în istoria fotbalului românesc ca unul dintre atacanții de marcă ai generației sale, un jucător versatil și eficient, care a excelat atât în campionatul intern, cât și în străinătate. Golul marcat în finala Cupei României din 1986 împotriva Stelei reprezintă, fără îndoială, momentul de vârf al carierei sale și unul dintre cele mai memorabile episoade din istoria rivalității Dinamo – Steaua.