Marcel Răducanu s-a născut pe 21 octombrie 1954 în București și a crescut în cartierul Pantelimon, unde a început să joace fotbal organizat de la o vârstă fragedă. La doar 7 ani, a început să se formeze ca jucător la Progresul București, iar la 9 ani și jumătate a făcut pasul la academia de juniori a Stelei București, fiind antrenat de Francisc Fabian. Talentul său excepțional a fost rapid remarcat, iar în 1973, la doar 19 ani, și-a făcut debutul în Divizia A pentru Steaua într-un meci împotriva echipei CSM Reșița.
În cei 9 ani petrecuți la Steaua, Marcel Răducanu a devenit unul dintre cei mai valoroși jucători din istoria clubului. El a avut o contribuție majoră la câștigarea dublei în sezonul 1975-76, când a marcat 17 goluri în 31 de meciuri, jucând sub comanda legendarului antrenor Emeric Ienei. În finala Cupei României din acel sezon, Steaua a învins CSU Galați cu 1-0, iar Răducanu a fost titular până în minutul 63, când a fost înlocuit de Viorel Năstase.
Un alt sezon remarcabil a fost 1977/78, când a ajutat Steaua să câștige din nou campionatul, contribuind cu 18 goluri în 31 de partide. În 1979, Răducanu a câștigat o nouă Cupă a României, marcând două goluri în finala câștigată cu 3-0 împotriva echipei Sportul Studențesc.
Performanțele sale din competițiile europene au fost la fel de impresionante. Într-un meci din Cupa Cupelor împotriva echipei Young Boys, Steaua a învins cu 6-0, iar Răducanu a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri din cariera sa, umilind apărarea adversă și portarul Walter Eichenberger.
În total, Marcel Răducanu a jucat 229 de meciuri în Divizia A pentru Steaua, marcând 94 de goluri, și a fost desemnat Fotbalistul Român al Anului în 1980. În același an, a fost nominalizat pentru Balonul de Aur, ocupând locul 27.
În vara anului 1981, după un meci disputat în Dortmund, Răducanu a luat decizia dificilă de a părăsi România și a rămâne în Germania de Vest, într-un gest care a fost considerat trădare de autoritățile române, deoarece el era ofițer în Armată. Drept urmare, a fost condamnat în lipsă la aproape șase ani de închisoare. După ce a semnat cu ambele cluburi, Hannover 96 și Borussia Dortmund, UEFA l-a suspendat pentru un an, dar în cele din urmă Borussia Dortmund a plătit o compensație clubului Hannover pentru a-l transfera.
Debutul său în Bundesliga a avut loc pe 20 august 1982, într-un meci împotriva lui VfB Stuttgart. În primul său sezon, Răducanu a impresionat, marcând 9 goluri în 26 de meciuri, inclusiv două goluri spectaculoase împotriva lui Bayern München, care au contribuit la un remarcabil 4-4.
Această performanță i-a adus un loc în echipa sezonului 1982/83, selectată de revista sportivă Kicker. Între 1982 și 1988, a jucat 163 de meciuri pentru Borussia Dortmund, marcând 31 de goluri și devenind unul dintre jucătorii preferați ai suporterilor.
În 1988, Marcel Răducanu a semnat un contract cu FC Zürich, unde a jucat 47 de meciuri și a marcat 12 goluri. El a contribuit decisiv la promovarea echipei în prima ligă elvețiană, Nationalliga A, în sezonul 1988/89.
Pe plan internațional, Răducanu a jucat 21 de meciuri și a marcat 3 goluri pentru echipa națională a României. A debutat pe 13 mai 1979, într-un meci împotriva Ciprului, iar printre cele mai notabile realizări ale sale se numără golul marcat împotriva Angliei în calificările pentru Cupa Mondială din 1982, când România a învins cu 2-1. De asemenea, a făcut parte din echipa care a câștigat Cupa Balcanilor în perioada 1977-1980.
După retragerea din cariera de jucător, Răducanu a avut o scurtă carieră de antrenor la Türkgücü München în sezonul 1992-1993. Din 1994, el conduce o școală de fotbal în Dortmund, unde tineri talentați, printre care și Mario Götze, și-au perfecționat abilitățile.
Marcel Răducanu rămâne o figură emblematică în fotbalul românesc și german, fiind inclus în 2022 în topul celor mai buni 50 de jucători ai Borussiei Dortmund de către publicația germană Bild. Talentul, creativitatea și driblingurile sale impresionante îl plasează în galeria marilor fotbaliști ai Europei.
Palmares:
- Divizia A: 1975/76, 1977/78
- Cupa României: 1975/76, 1978/79
- Cupa Balcanică: 1977/80
- Fotbalistul român al anului 1980
