Liga ”D”! Ogăraru, Selymeș și Protasov au plecat, freza lui Gâlcă rezistă!

Să mai numești campionatul românesc ”Liga 1” este cea mai mare tâmpenie posibilă în acest moment. Cu zeci de antrenori schimbați până în runda a 19-a, întrecerea internă ar trebui să se intituleze ”Liga D”. Asta ar avea o dublă semnificație cu valoare de definiție pentru fotbalul mioritic. În primul rând am vorbi de D, de la ”demiși” și în al doilea rând de D, de la valoarea fotbalului românesc, una de ”Divizia D”.

Revenind la chestiunea demișilor din aceste clipe tumultuoase ale primei divizii, trebuie să remarcăm faptul că ”decapitarea” lor nu este neapărat una de condamnat, ba dimpotrivă. Dacă e să-i luăm pe rând și să vedem ce probe am avea în apărarea lor, adevărul e că nu am găsi mai nimic. În schimb, în defavoarea lor ar fi tone de ”acuze”.

Ogăraru și Selymeș, doi inocenți căzuți pradă curajului prostesc!

Ești tânăr, abia ieșit din ”școala antrenoratului”. Ce faci ? În mod normal, o iei de undeva de jos, de la o echipă fără presiune, fără patron scăpat de la ospiciu, în care să-ți poți dezvolta abilitățile în liniște și pace. Aceasta este partea normală a lucrurilor. Dacă o luăm pe calea românească, cea a politicii pașilor uriași, dar mereu prin gropi, vedem cum antrenorii debutanți o iau direct în partea opusă. Așa a fost și cazul lui George Ogăraru. Băiat liniștit, cu o carieră onorabilă în spate, fostul fundaș al Stelei și al Ajax-ului și-a început cariera de antrenor exact acolo unde nu era indicat: la o echipă cu un patron ”instabil”, cu presiune maximă din partea fanilor și amenințată serios de retrogradare.

Cum era normal, rezultatele acestuia pe banca ”șepcilor roșii” au fost dezastruoase și, cum era și mai ”(an)normal”, patronul l-a schimbat. În acest moment, deși nu ne dorim cu niciun preț s-o facem, trebuie să-i dăm dreptate lui Bucșă. Ogăraru nu a demonstrat nimic la ”U” Cluj, absolut nimic. A luat o echipă cât de cât competitivă din mâna lui Teja și a transformat-o în nimic. Mai pe românește, a făcut din bici rahat, unul care mai și puțea. Unica acuză la adresa lui Walter poate fi aceea că nu l-a demis pe Ogăraru în momentul în care se vedea că lucrurile sunt grave.

Avocații lui Ogăraru ar putea veni cu parcursul lui ”U” din Cupă, acolo unde echipa a ajuns în semifinale. Da, teoretic e ceva, însă practic această calificare, într-o competiție care nu interesează echipele din subsol, nu a făcut decât să uzeze echipa. Adevăratul Ogăraru s-a văzut în acest retur: 0-3 cu ASA, 0-3 cu Dinamo și niște decizii tehnice de amator. De exemplu, în meciul din ”Ștefan cel Mare”, deși avea nevoie disperată de puncte, Ogăraru a băgat în teren amatori ca și a ținut pe bancă fotbaliști peste nivelul Ligii 1. Dacă era dinamovist îl înțelegeam, însă nu e, așa cum, din păcate pentru el, nu e nici antrenor.

De la George Ogăraru trecem la Tibor Selymeș, un antrenor care, spre deosebire de fostul fundaș dreapta, se află la finalul carierei de antrenor. Dacă primul are scuza vârstei și a lipsei de experiență, Selymeș nu are absolut nicio scuză pentru alegerile sale. Orice om cu capul pe umeri știa că Oțelul Galați este o echipă moartă și aproape îngropată. De ce să te duci într-un loc unde nu poți face nimic ? De ce îți place să fii o cârpă a unor desculți ? Pentru niște mărunțiș ? Păcat! La 44 de ani, în loc să-l privim ca pe o speranță a antrenoratului românesc, pe Tibor Selymeș nu putem decât să-l catalogăm ca fiind un tehnician depășit, care nu a știut niciodată ce vrea de la fenomen.

Cariera lui din 2010 încoace spune totul:

– sezonul 2010-2011: pierde primele două meciuri și este demis!

– în același sezon merge la FCM Târgu Mureș: după 2 eșecuri și o remiză este demis!

– în noiembrie 2011 revine la Astra, acolo unde este demis în decembrie același an!

– în iunie 2013 semnează cu Săgeata Năvodari, însă este demis după un tur dezastruos

– între ianuarie – iunie 2014 retrogradează cu Kaposvar.

– între septembrie 2014 – martie 2015 antrenează Oțelul, loc din care este demis după doar 10 puncte acumulate în 12 meciuri.

Oleg Protasov, multă seriozitate, puține rezultate!

După titlul cu Olympiakos din 2003, pentru Oleg Protasov au urmat în carieră o serie de episoade care trădează o oarecare lipsă de ”inspirație” din partea ucrainianului, ca să nu spunem valoare. Practic, după aventura greacă, Oleg a devenit un mic Selymeș. La Steaua a creat o echipă spectaculoasă în campionat și în Europa…dar Cupa Uefa, pentru că în Champions League a fost eliminat de Rosenborg. În loc să-și termina treaba în Ghencea, acesta a plecat la Dnepr, acolo unde nu a reușit să ducă echipa mai sus de locul 4. De aici a fost demis în august 2008, după un eșec rușinos cu modesta AC Bellinzona în Cupa Uefa. Până la revenirea în România, Protasov a mai trecut pe la Kuban Krasnodar și Iraklis Salonic.

Astăzi, 2 martie 2015, la 15 meciuri de la numirea sa la Astra Giurgiu, Oleg Protasov a fost demis de patronul Ioan Niculae. Ucrainianul nu a fost chiar un dezastru pentru Astra, însă nici nu a adus un plus la echipă. Adevărul este că la acel club nimeni nu ar putea aduce ceva nou. Nu în condițiile în care patronul își atacă echipa după primul insucces. Poate doar Isăilă să schimbe ceva, însă este greu de crezut că acesta poate fi fraierit încă o dată de Niculae.

Cine urmează după George, Tibor și Oleg ? Gâlcă, Trică… ?

În mod normal, următorul demis din Liga 1 ar trebui să fie Liviu Ciobotariu. Cine știe, poate șefii de la Mureș se vor supăra pe acesta pentru că ASA a învins doar cu 3-0 pe Ceahlăul și vor ceva mai spectaculos la echipă. Devenind serioși, alți antrenori cu mari probleme sunt Eugen Trică și Costel Gâlcă. Dacă pe primul nu prea are cine să-l schimbe, dat fiind faptul că insolvența nu e om, pe cel de-al doilea ar putea să-l schimbe pușcăria. Relax! Costel nu a ucis pe nimeni (în afară de fotbal). Vorbim de cineva de după gratii care ar putea să-i dea un șut în fund.

Dacă în prima parte a sezonului vorbeam de un o Steaua care nu câștigă niciun meci important, în acest debut de sezon de primăvară avem în fața ochilor o echipă roș-albastră care nu mai are capacitatea de a se impune nici măcar în meciurile cu adversari de mâna a doua. După ce Cristi Pustai i-a arătat că e un repetent la capitolul tactică, Costel Gâlcă a mai picat un examen. Este vorba de remiza, 0-0, cu CSU Craiova. Deși Steaua a jucat aproape o repriză în superioritate, Costel Gâlcă și-a arătat limitele și a stopat un succes care părea logic.

Rămâne de văzut câtă răbdare se va mai avea cu unul dintre cei mai slabi antrenori din istoria clubului. Poate că Steaua va câștiga acest titlu, însă perspectiva preliminariilor Ligii Campionilor cu această bancă tehnică este una extrem de sumbră. Echipa arată tot mai rău de la meci la meci, deși în fața ei se află adversari care nu ar trebui să pună probleme.