Nu mai departe de luni cotidianul italian La Repubblica publica un amplu reportaj în care se jurnaliștii italieni se întrebau de ce fotbalul italian s-a transformat în copilul urât al Europei. Articolul publicat de La Repubblica este doar ultimul dintr-o amplă serie în care presa tot trage semnale de alarmă în legătură cu declinul fotbalului italian. Un fotbal sterp și hâd, stadioane tot mai goale și rezultate pe măsură. Odată cu eliminarea celor de la AC Milan în optimile de finală ale Ligii Campionilor, Italia rămâne pentru a patra oară consecutiv fără echipe in semifinalelele competiției și pentru a patra oară în ultimii 15 ani fără echipe în sferturi.
„Serie A era cel mai urmărit și spectaculos campionat din lume, iar acum s-a transformat într-o ligă tristă, cu stadioane aproape goale, meciuri plicitisitoare și vedete care fug” concluzionează deznădăjduiți jurnaliștii italieni. Conform datelor prezentate de ei, stadioanele italiene se ocupă în proporție de 51%, în timp ce în Spania procentul urcă la 67,2%, iar în Germania și Anglia trec de 90%. La această situație contribuie diverși factori: televiziunile îi rețin tot mai ușor în case pe microbiști profitând și de faptul că stadioanele din Italia, tot mai vechi și mai urâte din cauză că nu sunt proprietatea cluburilor ( excepție Juventus ), s-au transformat într-o scenă a scandalurilor, a scandărilor rasiste și a torțelor. S-au dus vremurile în care Gullit, Van Basten, Vialli, Baggio sau Maradona făceau din Serie A unul dintre punctele de atracție ale week-end-urilor fotbalistice. Campionatul italian pierde adepți în mod vertiginos, iar primii care ridică semnele de întrebare sunt chiar italienii. Cum s-a ajuns aici și ce e de făcut? Cum de e posibil ca în decurs de doar o săptămână, naționala și cea mai titrată echipă de club la nivel internațional să fie practic umilite de reprezentatele fotbalului spaniol, situație total inversată dacă ne uităm retrospectiv două decade.
2006 …
În iulie 2006 Italia câștiga pentru a patra oară titlul mondial la nivel de naționale, după ce învingea Franța la loteria penalty-urilor. Fotbalul din ”cizmă” era deja băgat până dincolo de gât în scandalurile de corupție ( Moggigate sau Calciopoli ), cu directorul general de la Juventus considerat a fi capul răutăților la capitolul mituirii de arbitrii și cu pedepse dure pe lângă echipa din Torino și pentru Milan, Lazio sau Fiorentina. Din unda expansivă a acelui Mondial și cu puțin noroc, Milan câștigă Liga Campionilor 2006-2007 în urma finalei de la Atena în care a învins Liverpool, iar de atunci, doar Inter-ul cărat în șuturi de către Jose Mourinho până în finala de pe Santiago Bernabeu în 2010 a mai scos steagul italian în fazele finale ale competițiilor europene. Ca o comparație, cu excepția celor două, Milan și Inter, doar Fiorentina a mai atins o semifinală de cupă europeană după Mondialul din 2006, în timp ce Spania, Anglia și Germania au depășit duzina de prezențe în această fază.
Acel succes al naționalei nu s-a văzut reflectat și în campionatul intern. Marile talente sunt pe cale de dispariție, iar Serie A este suprapopulată cu fotbaliștii străini de nivel tot mai scăzut. Prezența fotbaliștilor italieni este tot debilă, ajungând de la 71,9% spre 53%, pepinierele cluburilor fiind înțesate cu puști africani sau sud-americani cu vârsta între 14 și 18 an
Un alt posibil motiv al acestui declin pot fi și regulile financiare. Restricțiile economice și pedepsele administrative sau sportive ce apar dacă nu sunt respectate obligă cluburile să își chibzuiască atent bugetele, fiindu-le tot mai greu să transfere mari vedete ale fotbalului mondial.
Scandarile rasiste sunt o altă plagă abătută peste fotbalul italia, capii răutăților fiind suporterii celor de la Inter, Roma și Lazio, cei pentru care cluburile au trebuit să plătescă peste 200 000 de euro în amenzi numai în 2013, fiind tot mai dese cazurile în care în peluzele stadioanelor se vede numai cimentul tribunelor din cauza suspendărilor dictate de federație. Ca efect și mai grav, trecând peste amenzi sau suspendări, scandările rasiste atacă chiar la rădăcina fotbalului, fiind cunoscut cazul lui Kevin Prince-Boateng care a plecat din Serie A în Bundesliga tocmai din cauza acestor tipuri de incidente.
După Atletico Madrid -AC Milan 4-1 ( 0-1 în tur ) și cu Juventus în Europa League, e tot mai clar că fotbalul italian trece printr-una dintre cele mai dure crize din istoria sa și doar un miracol îl mai poate readuce pe linia de plutire.
Rezultatele zilei de marți în Liga Campionilor:
Atletico Madrid – AC Milan 4-1 ( în tur 1-0 ) , 5-1 scor general
Bayern Munchen – Arsenal 1-1 ( în tur 2-0 ) , 3-1 scor general.
sursa foto gazzetta.it
doar cu Juventus in EL?
Vorbeam de echipele mari. Fiorentina a mai fost și ea in semifinale de UEFA după 2006, in 2008 daca nu ma insel, cu Mutu printre protagonisti.
Acel ”doar” nu isi avea locul lui acolo 🙂
Aha, am inteles acum 🙂
Nu stiu daca regulile financiare sunt de vina pentru declinul fotbalului italian. Din cate stiu si in campionatul Germaniei sunt reguli financiare stricte, dar totusi bundesliga e printre cele mai spectaculoase campionate din lume. Nu stiu daca statul german scuteste echipele de anumite taxe fata de statul italian, facand cluburile profitabile sau cluburile germane sunt mai bine organizate.
2019. Chiar daca au fost eliminate din UCL din grupe foarte grele (Inter si Napoli), fotbalul italian si-a revenit in sfarsit. AS Roma in semifinale UCL, Juve semifinala-finala (excepție sexonul trecut) Clar, si interesul pt Ronaldo la Juve a dus la aceasta revenire.
Sa ne asteptam la o scadere a La Liga.