Pe 29 aprilie 1909, în satul Sân Mihai (astăzi parte a Serbiei) se năștea Lazăr Sfera (foto stânga), unul dintre cei mai buni fundași români din perioada interbelică – epocă în care a făcut pereche în defensiva naționalei și a echipei Venus cu celebrul Gheorghe Albu (foto dreapta).
Cu o carieră de aproape 20 de ani la Poli Timișoara, FC Universitatea Cluj și Venus Bucuresti, la ultima câștigând de trei ori campionatul. Internațional român, acesta a fost prezent cu echipa națională antrenată de Constantin Rădulescu la Mondialul din 1934 și 1938.
Probabil cel mai emoțional moment s-a petrecut în jurul zilei de 24 mai 1941, când Venus a jucat la Belgrad un meci în compania echipei campioane a Iugoslaviei și a pierdut cu 3-0. Meciul a început la ora 16.
Comportamentul lui Lazăr în acea zi a fost unul atipic pentru că a avut premoniția unui tragedii de care avea să afle o zi mai târziu – nu a participat la banchetul de după meci, nu a mâncat nimic,a avut o stare de neliniște.
La întoarcerea în țară, aflase de la soția sa ca fata lor murise subit fără să fie bolnavă, fără să fi avut ceva, iar tatăl ei nu a mai putut-o vedea niciodată, deoarece fusese incinerată. Decesul a fost consemnat la ora 16.
Această tragedie și acest moment din viață l-a făcut să se retragă definitiv din fenomen, după data de 1 iunie când a purtat pentru ultima oară banderola de căpitan într-un meci cu Germania, pierdut cu 1-4 pe stadionul ANEF din București.
Bănățeanul cu suflet mare iubit de galeriile celor de la Timișoara, Cluj și Venus a murit pe 24 august 1992 la vârsta de 83 de ani.
