Ajax are una dintre cele mai fascinante școli de fotbal. Olandezii chiar pun preț pe jucătorii tineri pe care mai apoi ori îi pot da spre export ori îi pot ține pentru a face performanță sportivă, nu financiară. O grămadă de jucători ne-au încântat cu fotbalul lor de pe altă planetă. Din lăncieri au devenit extratereștrii sau galactici însă nu și-au uitat niciodată originile. Diferențele sunt mari, ei joacă ofensiv de la mic la mare iar noi punem autobuzul-n poartă din prima secundă în care ne dăm seama că se pot câștiga bani din fotbal indiferent de stilul de joc…
Au inventat fotbalul spectacol, au devenit mecanici iar acum trec printr-o perioadă de reconstrucție după ratarea Euro 2016, dar au cu ce, prețuiesc tinerii și nu se obosesc să cumpere ”vedete” din țări vecine.
E născut și crescut la Amsterdam, e în totalitate un produs al școlii de fotbal a lăncierilor. A cucerit lumea de 3 ori și a uimit-o de încă câteva ori. A sărbătorit propriile goluri în tricoul alb-roșu de peste 200 de ori și a avut o întreagă țară la picioare. După 9 ani la Ajax a plecat la Barcelona unde ca un profesor veritabil a predat săptămânal lecții din materia lui favorită ”fotbalul spectacol”. A jucat pentru 6 echipe însă a antrenat doar 3. Și-a încheiat cariera de fotbalist în 1984 iar apoi și-a dat doctoratul în fotbal antrenând echipele pentru care a scris rânduri de istorie în ghete, Ajax Amsterdam și FC Barcelona. Nu a antrenat echipe de fotbal, a antrenat stări de spirit.
Jucătorul cu origini în Surinam ajuns idol în două țări, Olanda și Spania. A făcut minuni în tricoul lui Ajax, echipă pentru care a debutat la 17 ani și nu i-a lăsat pe fani să aștepte. A înscris din prima. A marcat la debut într-un meci câștigat de Ajax cu 4-2. A ridicat multe trofee în tricoul lui Ajax iar după 7 ani a plecat în Portugalia unde nu a evoluat deloc pentru Sporting. A fost împrumutat la Zaragoza iar apoi a ”vizitat” Milano pentru ca la finalul carierei să se întoarcă acasă, la Amsterdam.
Nu a antrenat-o pe Ajax însă a antrenat naționala Olandei pentru ca în 2003 să ajungă pe Camp Nou pentru a prelua frâiele formației din Catalunia. În 2003 i-a dat credit unui tânăr, acel tânăr și-a umplut vitrina de baloane de aur și a declarat de mai multe ori că cel mai important antrenor din cariera sa este marele Rijkaard. După despărțirea de Barcelona a intrat în vacanță. A vizitat Istanbulul și Arabia Saudită.
Ajuns la 47 de primăveri, Dennis Bergkamp are ce povestii nepoților. A ”exersat” la Ajax și Inter pentru a devenii ”tunar șef” în regatul lui Wenger. 87 de goluri pentru Arsenal, 87 de momente magice. A deschis drumul unei noi ere pentru o formație la care strălucea și francezul Henry. El a făcut istorie, ei i-au făcut statuie și i-au declarat dragoste eternă.
”Crocodilul cu ochelari”. Edgar Davids a fost spaima adversarilor. Unii l-au cunoscut pentru că era singurul jucător care intra pe teren cu ochelarii la ochi iar alții l-au cunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni mijocași. Un jucător inculs de marele Pele în Top 100 cei mai buni jucători în viață. A fost mic și rău, la 1.70 înălțime, Davids era un simbol al siguranței la mijlocul terenului. A intrat în istoria a două mari echipe. Fanii lui Ajax și Juventus nu-l vor uita vreodată pe cel care dădea 200% la fiecare meci. Un fel de Gattuso mai mic…cu 7 centimetrii.
Patrick Kluivert are ceva în comun cu Frank Rijkaard. A apărat culorile a două mari echipe, Ajax și Barcelona. Și a făcut-o bine, atât de bine încât a rămas în istorie. La Ajax a pus în vitrină trofeul Champions League după ce în magicul minut 83 a răpus defensiva celor de la AC Milan și și-a trecut numele în cartea de istorie a fotbalului.
Seedorf, idol la Amsterdam, idol la Madrid, idol la Milano și într-un final idol și în Brazilia după ce a semnat cu Botafogo. A cucerit două continente, a fascinat milioane de oameni. El a făcut ce n-au putu face alții, alții considerați mai mari, mai buni, mai faimoși. A cucerit trofeul Uefa Champions League cu 3 echipe diferite. A jucat 300 de meciuri ”în cap” pentru Milan dar prima dată a călcat pe San Siro în tricoul negru-albastru al celor de la Inter pentru care a evoluat în 64 de meciuri și a celebrat 8 goluri. E din Surinam, asemenea altor jucători din istoria lui Ajax iar finalul carierei l-a surprins în Brazilia, la Botafogo. A antrenat-o pe Milan dar nu a avut nici pe departe pe succesul de pe vremea când juca la mijloc alături de Pirlo.
”Lăncierii” au făcut ce au știut mai bine, au crescut și au șlefuit tinere talente. O fabrică care nu oprește niciodată procesul de producția. O resursă nelimitată de spectacol, de fotbal la cel mai înalt nivel. Pe lângă cei de mai sus, ne-am mai delectat privirile cu evoluțile de clasă ale altor super fotbaliști precum Frank şi Ronald de Boer, Wesley Sneijder, Ryan Babel, John Heitinga, Klaas-Jan Huntelaar, Rafael van der Vaart, Nigel de Jong sau Maarten Stekelenburg.
Ei au reușit și o să mai reușească. Fac asta de mult timp, au experiență. În fotbalul nostru un singur om se ghidează după principile creatorilor de la Ajax. Este vorba despre Gică Hagi. Însă e singur într-un văzduh, într-o ”nămoligă” din care dispar echipe iar conducătorii de cluburi preferă să aducă anti talente din țări cunoscute pentru soare și vacanțe de neuitat mai mult decât pentru fotbal. Nu mai avem stadioane, nu mai avem suporteri, nu mai avem juniori, nu mai avem echipe așadar nici performanță.
Ca cei de la Ajax sunt puțini. Mulți încearcă să-i copieze dar puțini reușesc să ajungă la nivelul la care magicienii din Amsterdam se mențin de ani buni. Barcelona a reușit, West Ham sau Sporting Lisabona încă învață. În timp ce noi, noi suntem la ani lumină…
