„Johan Cruyff (68 de ani) a murit în pace la Barcelona, înconjurat de familia sa după o luptă grea cu cancerul. Cu mare tristețe vă rugăm să respectați intimitatea familiei în această perioadă tristă.”
Acesta era mesajul pe care site-ul The World of Johan Cruyff (Lumea lui Johan Cruyff) îl publica pe 24 martie 2016, o zi în care s-a încheiat o eră!
Johan Cruyff a început fotbalul la Ajax Amsterdam, echipă pentru care a strâns 240 de partide în perioada 1964-1973, marcând 190 de goluri. În cele 10 sezoane petrecute pe Amsterdam ArenA, Cruyff a câștigat titlul de campion al Olandei de 8 ori, Cupa Olandei de 5 ori, o Cupă UEFA Intertoto, Cupa Campionilor Europeni de 3 ori, Super Cupa Europei și Cupa Intercontinentală.
În vara anului 1973, Cruyff a fost vândut Barcelonei pentru suma record la acea vreme de 6 milioane de guldeni (moneda națională a Olandei din acea perioadă), aproximativ 2 milioane de dolari. Ultimul meci în tricoul lui Ajax a fost un fiasco de bun rămas împotriva formației FC Amsterdam, încheiat cu scorul de 6-1. Ajuns pe Camp Nou, Cruyff conduce echipa catalană către primul titlu după 1960. Cu el în teren, Barcelona învinge marele Real Madrid cu scorul de 5-0 chiar pe Bernabeu. În 1974, Cruyff a fost desemnat Fotbalistul Anului în Europa. Acesta avea să joace pentru echipa catalană până în anul 1978 când semnează cu americanii de la Los Angeles Aztecs. Un lucru mai puțin cunoscut din perioada petrecută la Barcelona, se derulează în anul 1975, când Cruyff joacă două meciuri în tricoul formației PSG în cadrul unui turneu organizat la Paris. Prezența olandezului în formația pariziană s-a datorat simpatiei pe care acesta o avea față de designerul Daniel Hechter, președintele echipei PSG la aceea vreme.
În America, Cruyff nu a jucat decât două sezoane. 1979-1980 la echipa din Los Angeles, Aztecs – sezon în care a câștigat titlul de cel mai bun fotbalist NASL (Noth American Soccer League – Liga Nord Americană de Fotbal). Sezonul următor, 1980-1981, l-a prins în tricoul echipei Washington Diplomats. Pentru echipa din capitala Statelor Unite, Cruyff a jucat în toate meciurile acelui sezon (30) și a marcat 12 goluri. În mai 1981, olandezul a jucat în echipa lui AC Milan în cadrul unui turneu, în urma căruia s-a ales cu o accidentare. La puțin timp după această accidentare a decis să părăsească echipa americană și s-a întors în Europa.
Cruyff joacă în 3 meciuri de pregătire cu formația FC Dordrecht dar doar pentru a nu-și ieși din formă. Rămas fără angajament, mangerul formației Leicester City, Jock Wallace, a încercat să-l aducă pe olandez la clubul englez. Negocierile dintre cele două părți au durat trei săptămâni dar transferul nu s-a realizat deși Cruyff și-a prezentat dorința de a îmbrăca tricoul vulpiilor. În cele din urmă, Cruyff ajunge în liga a două spaniolă semnând cu Levante. Debutul la noua sa echipă are loc în martie 1981. Șederea acestuia la echipa din Segunda a fost presărată cu accidentări și neînțelegeri cu cei de la conducerea clubului. De altfel, olandezul bifează doar 10 partide pentru Levante în care marchează două goluri. Ratarea promovării pe prima scenă a fotbalului spaniol a coincis cu plecarea acestuia de la formația spaniolă.
După experiențele din SUA și Spania, Cruyff se întoarce la Ajax, semnând cu echipa din Amsterdam în decembrie 1981. Ajax devine campioană două sezoane la rând (1981/1982 și 1982/1983) cu Johan Cruyff pe teren și își trece în palmares o Cupă a Olandei. La sfârșitul sezonului 1982/1983, conducerea lui Ajax a hotărât să nu-i prelungească contractul astfel că aceasta semnează cu rivala Feyenoord Rotterdam. Un moment care a intrat în istoria fotbalului a fost golul marcat de Cruyff din penalty după ce a pasat coechipierului Jesper Olsen care i-a returnat balonul după care a trimis în poarta goală. Primul gol marcat în urma unei astfel de execuții a fost marcat în 1957..
Ajuns la 36 de ani, Johan Cruyff își dorea să se retragă în tricoul echipei la care a început fotbalul și pentru care a jucat peste 250 de meciuri însă oficialii lăncierilor au considerat că este prea bătrân pentru a mai juca. Cruyff s-a dus atunci tocmai la marea rivală, Feyenoord, cu care a câștigat cupa și campionatul, făcându-și astfel o ieșire glorioasă de pe teren. Până în acel moment, Feyenoord nu mai câștigase titlul de 10 ani. În acel sezon, Cruyff a jucat în toate partidele de campionat, mai puțin una, și a fost ales cel mai bun fotbalist olandez pentru a 5-a oară. La sfârșitul sezonului, Cruyff și-a anunțat retragerea. Ultimul meci oficial l-a jucat pe pe 13 mai 1984 în partida de campionat cu PEC Zwolle, meci în care a și marcat un gol. Ultimul meci jucat de legendarul fotbalist a fost meciul pe care Feyenoord l-a jucat în Arabia Saudită împotriva formației Al-Ahli Jeddah.
În naționala Olandei, Johan Cruyff a jucat 48 de partide marcând 33 de goluri. Olandezii nu au pierdut niciun meci în care Cruyff s-a aflat pe lista marcatorilor. Debutul său pentru portocalii a avut loc pe data de 7 septembrie 1966 într-un meci contând pentru preliminariile europeanului din 1968 când Olanda a întâlnit Ungaria. Partida s-a terminat 2-2 și Cruyff s-a aflat printre marcatori. În al doilea meci al său pentru națională împotriva Cehoslovaciei, un amical, Cruyff a primit roșu, iar Federația Olandeză de Fotbal l-a suspendat pentru câteva meciuri la echipa de club (Ajax).
Deoarece Cruyff semnase un contract de sponsorizare cu firma de echipamente sportive Puma, iar Federația Olandeză de Fotbal se afla sub contract cu Adidas, fotbalistul a fost singurul care purta un tricou cu doar două linii pe mâneci și nu trei, caracteristică definitorie a echipamentului înființat de Adolf Dassler. Era perioada când primul 11 purta numerele standard, adică de la 1 la 11. Cruyff a fost primul fotbalist care nu s-a conformat acestei regului și a ales să joace cu numărul 14 la națională chiar dacă începea din primul minut. De atlfel, datorită lui nu s-a mai ținut cont de această regulă.
Campionatul Mondial din 1974 l-a prins în mare formă pe Cruyff. Cu el în teren, Olanda practica un „fotbal total” învingând Argentina cu 4-0, Germania de Est și Brazilia cu 2-0. Olanda ajungea în marea finală unde întâlnea puternica echipă a Germaniei de Vest, care era și țara gazdă. Începutul de meci a fost unul care a intrat în cărțile de istorie. Fotbaliștii olandezi au pasat de 13 ori până când Cruyff să fie faultat în care de către Uli Hoeness. Neeskens a marcat de la punctul cu var și Germania de Vest se vedea condusă după numai două minute de la primul fluier, și jucătorii nemți nici măcar nu atinseseră balonul. Din păcate pentru el și pentru coechipierii lui, Germania de Vest a câștigat finala cu 2-1 (goluri Paul Breitner, min. 25 din penalty și Gerd Muller în min. 43). Johan Cruyff a fost declarat jucătorul turneului. Acesta a marcat 5 goluri la Mondialul din Germania de Vest.
Cariera internațională a lui Johan Cruyff s-a terminat în octombrie 1977 deși echipa se calificase la Mondialul din Argentina 1978. Fără el în echipă, Olanda a jucat finala din nou, însă a pierdut-o împotriva gazdelor. Într-un interviu acordat postului Catalunia Radio în 2008, Cruyff a descris povestea neparticipării sale la acel mondial. El și familia sa au fost subiectul unui atentat de răpire petrecut în Barcelona cu doar un an înaintea turneului final. Întâmplarea cu pricina a fost cauza retragerii acetuia din naționala Olandei. „Pentru a juca la o Cupa Mondială, trebuie să fi 200% ok. Sunt momente în viață când există alte valori mai importante.” La momentul respectiv, în Argentina regimul era supus unui dictatorial militar.
Cluburile la care a evoluat în cariera de fotbalist:
1964–1973: Ajax – 240 meciuri, 190 goluri
1973–1978 : FC Barcelona – 143 meciuri, 48 goluri
1979–1980 : Los Angeles Aztecs – 23 meciuri, 13 goluri
1980–1981 : Washington Diplomats – 30 meciuri,12 goluri
1981: Levante – 10 meciuri, 2 goluri
1981–1983: Ajax – 36 meciuri, 14 goluri
1983–1984 : Feyenoord – 33 meciuri, 11 goluri
Echipele pe care le-a antrenat:
1985–1988 : Ajax
1988–1996 : FC Barcelona
2009–2013 : Catalonia
Spre deosebire de viață, din fotbal a plecat când a vrut el.
Pe 7 noiembrie 1978, cu câteva luni înainte de a împlini 31 de ani, Ajax i-a organizat lui Johan Cruyff meciul de retragere. Părea a se încheia o carieră prodigioasă, care își atinsese vârful și care adusese lăncierilor trei Cupe ale Campionilor. Cruyff era pe atunci semi-retras, după cinci sezoane cu suișuri și coborâșuri la Barcelona, perioadă în care a câștigat cu echipa catalană doar o ligă, o cupă și o mulțime de eșecuri europene.
Meciul de retragere – unul neoficial, însă – venea ca o încununare a unui ciclu. Bayern, adversara din acel meci, nu a arătat un prea mare respect pentru cariera celui care a strâns multe porecle – ”Olandezul zburător”, ”Laleaua de aur”, ”Magicianul”, ”Salvatorul”, ”Slăbănogul” etc -, bavarezii câștigând cu 8-1, încă un semn că nemții nu sunt invitați reverențioși la astfel de evenimente.
Pesemne acea umilință n-a fost retragerea visată de Johan, căci ”Magicianul” a decis să-și continue cariera. Cum Europa nu părea să-l mai vrea, a decis să plece în SUA, la Los Angeles Aztecs, refuzând-o pe mai cunoscuta New York Cosmos, la care evolua pe atunci Franz Beckenbauer. A jucat mai puțin de un sezon, dar a câștigat titlul de cel mai bun jucător din campionat, pierzând însă titlul de campion în fața echipei Kaiserului.
Anul următor, Cruyff a plecat la Washington, la Diplomats, o altă echipă obscură. A plecat și de acolo după doar un an, fără a rupe gura târgului. S-a întors în Europa, la Levante, echipă care-i oferea din nou șansa de a juca în roș-albastru în Spania, doar că în liga a doua. Salariul, unul exorbitant pentru acea vreme, 10 milioane de pesetas pe lună (în banii de azi, cam 60.000 de euro). După doar zece meciuri jucate și două marcate, olandezul și-a luat zborul din Valencia și s-a reîntors acasă, în Olanda. Avea deja 34 de ani.
S-a dus, unde altundeva?, la Ajax. În 1981, s-a întors ”căpitanul”. Puțini jucători își permit luxul de a reveni la echipa care le-a organizat deja meciul de retragere. Michael Jordan, Magic Johnson și Johan Cruyff. Ultimii săi ani ca jucător nu invitau la optimism, însă, dar chiar și așa Ajax a câștigat două titluri la rând cu Johan Cruyff. Tot în acea perioadă a marcat celebrul penalty indirect, copiat deunăzi de Messi și Luis Suarez.
În 1983, la 36 de ani, ”Magicianul” a cerut prelungirea cu încă un an a contractului. Președintele ”lăncierilor”, Tom Harmsen, nu doar că l-a refuzat, dar l-a umilit public: ”Nu mai ai valoare de prima ligă olandeză”. Poate că Johan nu mai domina campionatul, ca în alte vremuri, în parte și din cauza indolenței sale celebre, dar nici nu-i poți spune lui Cruyff că nu mai are valoare. Fie și la 36 de ani.
Cruyff nu avea de gând să se retragă umilit. Așa că a făcut ceea ce numai unul ca el putea fi în stare. A plecat glonț la Rotterdam, unde a semnat cu marea rivală Feyenoord. Pentru asta a refuzat o ofertă de la PSG, unde avea șansa să joace alături de Luis Fernandez. ”Olandezul zburător” voia altceva acum. Voia răzbunare.
Feyenoord nu mai câștigase de nouă ani un titlu în Olanda, când a ajuns Cruyff. Fanii lui Feyenoord nici nu au știut cum să-l primească pe Johan. Să-l huiduie, să-l aplaude? Când toată viața îl insulți pe un jucător, ce te faci când, deodată, joacă în echipa ta?
Sezonul 1983/1984 a fost unul ciudat. Pentru început, Feyenoord a fost spulberată, cu 8-2, de Ajax, cu o „triplă” marcată de Van Basten. După acel meci, Cruyff făcea singur notă discordantă: ”Nu contează, vom câștiga titlul”. Pentru că acel sezon campionatul a devenit o luptă între Cruyff și granzii momentului: Ajax și PSV. A urmat o serie de rezultate fabuloase, care a făcut-o pe Feyenoord lider până la finalul turului.
Cruyff era dezlănțuit. Juca aproape ca în perioada sa de aur, de parcă depindea de fiecare meci viața sa. În optimile de finală ale Cupei, destinul sau zeița răzbunării i-a scos în cale pe Ajax. Meciul se juca într-o singură manșă, pe teren neutru. A fost 2-2 mai întâi, urmând rejucarea. În al doilea meci a fost 1-1, iar în prelungiri Feyenoord a câștigat cu 2-1. Apoi avea să câștige trofeul. ”Slăbănogul” răzbunase acel 2-8.
N-avea să fie singurul trofeu câștigat de Cruyff în acel an. Feyenoord avea să încheie sezonul neînvinsă pe teren propriu, câștigând și titlul de campioană – vă amintiți – după 9 ani, la 5 puncte de PSV și la șase de Ajax. Cel mai bun jucător al sezonului avea să fie desemnat Johan Cruyff, același care, potrivit lui Harmsen, nu mai avea valoare de prima ligă batavă. Cireașa de pe tort a fost meciul retur cu Ajax: 4-1, cu Cruyff marcând un gol, iar Ruud Gullit, altul.
Cruyff a marcat 13 goluri în acel sezon, marcând și în ultimul meci al ediției de campionat, într-o victorie cu PEC Zwolle. Era 13 mai 1984 și abia acum ”Olandezul zburător” a decis că e momentul retragerii, la 6 ani distanță de la cea care trebuia să fie ultima sa partidă. ”Am 37 de ani, nu mai pot juca la nivelul la care vreau eu”, s-a justificat, scurt, ”Magicianul”. După câteva luni revenea la Ajax, ca director sportiv, iar puțin după aceea devenea antrenorul ”lăncierilor”, în locul lui Leo Beenhakker.
De aici: http://www.jotdown.es/2012/10/guillermo-ortiz-la-venganza-fria-de-johan-cruyff/
[…] no Frank Rijkaard. No Cruyff, no Pep Guardiola | Johan, prin Rep și Kovacs | Cariera lui Johan Cruyff | Cruyff, tată, Cruyff | 100 vintage […]
Yeah that’s what I’m talking about babyn–ice work!