Iuliu Hajnal la 75 de ani: golul din minutul 89 care i-a deschis drumul spre națională

România și Italia terminaseră deja de trei ori egal, cu goluri de o parte și de alta, când Causio a dus scorul la 2–3, în minutul 75. Meciul părea decis. În minutul 89, un debutant de 20 de ani de la ASA Târgu Mureș a egalat, 3–3 — și așa a intrat Iuliu Hajnal în istoria naționalei. Pe 30 august, el împlinește 75 de ani.

Golurile veniseră toate din partea cealaltă a terenului: un autogol al lui Spinosi, în minutul 19, apoi dubla lui Prati, în minutele 32 și 33, în fața unei echipe cu Zoff în poartă și cu Mazzola și Bonisegna în atac. România mai reușise un singur gol, prin Domide, în minutul 59, înainte ca Causio să readucă avantajul Italiei, 2–3, în minutul 75. Meciul se apropia de final.

Atunci a intrat în joc numele lui Hajnal. Antrenorul României la acel meci era, în amintirea lui, Angelo Niculescu — care l-ar fi întrebat, chiar înainte de fluierul de start, dacă îi va da un gol Italiei. Hajnal, spune el, i-ar fi răspuns că poate. În minutul 89, a trecut de vigilența lui Zoff și a egalat, 3–3, scorul final. Presa de a doua zi a consemnat exact atât: golul de 3–3, în minutul 89, marcat de debutant.

Gyussi, copile, dai gol Italiei? / Poate dau!

Am marcat pentru 3-3 în minutul 89.

Cu doi ani înainte de acel meci, Hajnal ajunsese deja un nume cunoscut al primei echipe de la ASA Târgu Mureș, alături de un alt tânăr mijlocaș, László Bölöni — cei doi apar împreună, ca nume ale echipei, încă din toamna anului 1971. Cariera lui de senior s-a desfășurat integral la același club, între 1969 și 1983.

Cel mai bun sezon al perioadei a fost 1974–75, încheiat cu vicecampionatul Diviziei A. Hajnal își amintea și de o victorie a ASA cu Steaua, 2–0, din acel sezon. Anul următor, ASA a jucat și în cupele europene, într-un meci cu Dynamo Dresda — competiția exactă și rezultatul nu se păstrează clar în amintirea lui, dar episodul rămâne unul dintre puținele momente europene ale unei echipe de provincie în acei ani.

Câte goluri a marcat exact pentru ASA nu se știe cu precizie. O rubrică din 2001 dedicată sportivilor născuți în acea zi îi atribuie 77 de goluri în Divizia A; alte surse, mai recente, vorbesc despre peste 70. Diferența n-a fost niciodată lămurită, dar faptul de bază nu variază: paisprezece ani, un singur club.

Loialitatea față de Târgu Mureș nu a fost, în amintirea lui Hajnal, ceva simplu. El povestește că a primit oferte de la Steaua, Dinamo, Farul și Argeș, pe care le-a refuzat față în față unor generali ai epocii — o ofertă ar fi venit chiar prin intermediul ministrului apărării, clubul militar fiind atunci cel mai atractiv obiectiv de transfer pentru orice jucător talentat din provincie.

A existat, totuși, o plecare reală: Hajnal a jucat pentru scurt timp la UTA Arad. S-a întors, spune el, după ce familia lui a fost supusă unor presiuni — mama sa ar fi fost evacuată din locuință în acea perioadă. Revenirea la Târgu Mureș, în relatarea lui, nu a fost doar o alegere sentimentală, ci și o lecție învățată sub presiune.

Contextul familiei explică, poate, de ce acea presiune a funcționat. Tatăl lui Hajnal, spune el, a fost arestat pentru implicări politice și condamnat la închisoare pe viață, la Gherla — a ieșit după 29 de ani, cu domiciliu forțat la Hunedoara. Hajnal a crescut într-o familie de șapte copii, în mare parte fără tată, într-o vreme în care orice presiune suplimentară asupra rudelor unui sportiv cântărea greu.

Pe mama au evacuat-o… Mi-am învățat lecția și m-am întors la Târgu Mureș.

Din ce am înțeles ulterior, pe tata l-au arestat pentru implicările lui politice. A fost condamnat la închisoare pe viață, la Gherla. A ieșit după 29 de ani, cu domiciliu forțat la Hunedoara.

Relația cu László Bölöni datează, cel puțin documentat, din 1971 — cei doi jucau deja împreună la ASA înainte ca Hajnal să debuteze pentru națională. La reprezentativă, Hajnal îi numește printre coechipieri și pe Nicolae Dobrin și pe Mircea Balaci, despre care vorbea ca despre un frate mai mic.

Chiar și în anii buni, diferența dintre un club de provincie și unul din București se vedea în detalii mărunte: ASA călătorea cu autobuzul, Steaua zbura cu avionul, iar prima de meci a uneia era, potrivit amintirii lui Hajnal, de zece ori mai mare decât a celeilalte. Într-un asemenea context, victoria din 1974–75, 2–0 cu Steaua, cântărea altfel.

Noi mergeam 50 în autobuz, iar ei, cu avionul. Ei, primă 5.000 de lei, noi, 500 lei.

Golul cu Italia nu i-a adus lui Hajnal o carieră scurtă la națională, dar nici una foarte lungă: 12 selecții și 3 goluri pentru prima reprezentativă, între 1972 și 1978. A fost aproape de un turneu final — Hajnal își amintea că România a ratat calificarea la Campionatul Mondial din 1978 după ce a condus cu 3–2 la pauză, în ultimul meci decisiv cu Iugoslavia, meci încheiat 4–6. El și Balaci nu s-ar fi regăsit, oricum, pe lista finală pentru turneu, deși veniseră dintr-o formă bună — o absență pe care Hajnal o punea, retrospectiv, pe seama unor vremuri în care alte criterii decât cele sportive puteau cântări greu.

O amintire spune ceva despre felul în care își trăia meseria: chiar în ziua nunții lui, povestește Hajnal, avea meci cu Jiul Petroșani. A stat la propria petrecere aproape 15 minute, a jucat, a marcat de trei ori într-o victorie cu 5–1, iar până s-a întors, restaurantul se închisese deja.

Păi ne trebuia victoria cu Iugoslavia în ultimul meci din calificări, aveam 3-2 la pauză, a ieșit 4-6.

Eram generalii la putere, așa erau vremurile…

Cariera de senior s-a încheiat la ASA în 1983, după paisprezece ani la același club. Legătura cu fotbalul din Târgu Mureș n-a dispărut odată cu ea. Se pare că a existat o ceremonie de retragere, organizată la Reghin, în jurul anului 2000, iar în 2010, la 59 de ani, Hajnal juca încă un meci al foștilor jucători ai ASA, cu fostul președinte al clubului, Cornel Cacovean, prezent pe marginea terenului — semn că, în comunitatea fotbalistică din Târgu Mureș, rămăsese o prezență de fiecare zi, nu doar un nume din palmares.

Cifrele exacte ale carierei lui de club, sau competiția precisă jucată cu Dynamo Dresda, probabil nu se vor mai clarifica niciodată complet. Un singur minut, în schimb, e limpede: al 89-lea, dintr-un meci în care România alergase tot timpul din urmă scorul — și în care un debutant de la Târgu Mureș a adus, în ultimele secunde, egalarea care i-a purtat numele mai departe.

Iuliu Hajnal în perioada în care a evoluat pentru ASA Târgu Mureș.

ASA Târgu Mureș în sezonul 1981–1982.