Unul dintre cei mai mari fotbaliști români în perioada dinaintea celui de-al doilea Război Mondial a fost Iuliu Baratky, câștigător al campionatului Ungariei cu formația Hungária și câștigător al Cupei României în șase rânduri cu Rapid. A jucat atât în naționala României cât și cea a Ungariei. A fost recunoscut pentru șutul foarte puternic dar și abilitatea de a-și dribla adversarii foarte ușor. Câteva informații interesante despre Iuliu Baratky interesante am găsit în Revista Flacăra.
Textul integral din Revista Flacăra despre Baratky:
Pentru perioada dinaintea celui de-al doilea Război Mondial e foarte dificil de făcut un clasament al celor mai buni jucători de fotbal deoarece o privire retrospectivă asupra acestei perioade ne aduce în minte numeroase nume de fotbaliști celebri. Și, totuși, în clasamentul celor mai buni centri înaintași, Ghiusi Baratki ocupă un loc de frunte. Așa îl recomandă precizia și tăria șuturilor sale, driblingul său fiu și abil, surprinzătoarea sa gândire tactică.
O lovitură liberă de la 25 m, executată de Baratki, putea fi considerată aproape matematic gol. Chiar atunci când lovitura aceasta îl viza pe Mircea David (denumit „Il Dio”), portarul echipei „Venus”. Și chiar atunci când îl avertiza: „Atenție că trag în colțul din dreapta!”…
Născut la Oradea, pe Baratki îl găsim de mic în rândurile „piticilor” de la clubul muncitoresc local, Stăruința. Juca portar, fundaș, half, înaintaș — deși cei care și-l mai amintesc încă de atunci susțin totuși că nu juca decât… fotbal. În anii 1925-1926 joacă titular în formația Stăruința Oradea — după care, prin intermediul clubului C.A.O., ajunge în echipa maghiară „Hungaria”. Susținând 32 de meciuri internaționale, Ghiusi devine repede celebru în partidele dintre echipa reprezentativă a Ungariei și formațiile Austriei, Cehoslovaciei, Germaniei, Suediei, Greciei, Franței, Statelor Unite, Mexicului, Egiptului și Cubei — Baratki a fost cel mai bun jucător din 11-le maghiar.
În 1933 el revine în țară, la echipa arădeană Crișana. În România debutul ca internațional și l-a făcut în 1934 la Berna, în meciul Elveția – România din preliminariile campionatului Mondial (2-2). Din perioada aceasta a rămas în memoria amatorilor de sport meciul Crișana – Venus, disputat la București și încheiat cu surprinzătoarea victorie a orădenilor prin punctul înscris de Baratki dintr-o lovitură liberă de la 25 m.
Un an mai târziu, Ghiusi apare în următoarea formație: Petrică Rădulescu- Wetzer, Roșculeț – Vintilă, Rășinaru, Rafinski – Bogdan, Moldoveanu, Baratki, Auer, Cuedan. V-o mai amintiţi?Da, exact! E vorba de F.C. Rapid. Și un mic incident caracteristic pentru atmosfera vieții sportive de atunci, când meciul F.C. Rapid – Venus, disputat pe Giulești, s-a încheiat cu scorul 2-1 în favoarea echipei lui Baratki, președintele clubului Venus — Gavrilă Marinescu — în calitate de prefect al poliției Capitalei hotărăște… arestarea jucătorilor de la Rapid. Sub presiunea opinei publice, tot Gavrilă Marinescu, de data aceasta în calitate de președinte al Federației de Fotbal, hotărăște rejucarea meciului. În fața unei apărări de „calibrul” David — Sfera, Albu — Bărbulescu, Iuhasz, Demetrovici, — centrul înaintaș Baratky de la Rapid aduce o contribuție hotărâtoare la obținerea unei răsunătoare victorii: 4-2.
În 1938, Ghiusi începe să activeze și ca antrenor, profesiune căreia i se dedică cu toată pasiunea. După 1944 mai susține jocuri la I.C.O. unde lucrează și ca antrenor, pentru ca din 1951 să intre în clubul Dinamo unde se ocupă de echipa de fotbal. Jucătorii tineri găsesc în veșnic tânărul Ghiuși o pildă de pasiune pentru sport, exemplul unui jucător la a cărui tehnică au datoria și mai cu seamă multe posibilități să ajungă și ei.
A. Zigu
Articol apărut în Revista Flacăra, Nr. 7 (153), Anul VII, 15 februarie 1958
Aici, un super interviu cu Iuliu Baratky realizat în anul 1939 de către ziarul Rampa:
– partea a I-a
– partea a II-a
