Israel – România 2-1 într-un meci amical jucat pe 8 aprilie 1981

Israel – România 2-1
Meci amical – 8 aprilie 1981

Pe 8 aprilie 1981, naționala României juca al 8-lea meci din istorie împotriva Israelului. Înaintea acestui meci, aveam 5 victorii, un egal și o înfrângere. Din păcate, la finele celor 90 de minute, se consemna cea de-a doua înfrângere din duelurile cu israelienii. Toate întâlnirile precedente cu reprezentativa israeliană, inclusiv acest meci, au fost amicale. 

Mijlocașul celor de la Hapoel Tel Aviv, Moshe Sinai deschidea scorul după numai 3 minute de la primul fluier. Avantajul gazdelor nu avea să rezistea prea mult grație lui Mircea Sandu. Atacantul Sportului Studențesc restabilea egalitatea la doar un minut de la reluarea jocului. Gazdele aveau să obțină victoria în minutul 89 prin nou intratul Shlomo Mizrahi. În această partidă au debutat Nicolae Ungureanu în vârstă de 24 de ani, jucătorul Universității Craiova și Septimiu Câmpeanu (Câmpeanu II), 23 de ani de la U Cluj, introdus pe teren în startul reprizei secunde în locul marcatorului golului, Mircea Sandu.

Deși presa israeliană a întâmpinat tricolorii cu un respect deosebit, elogiind performanțele recente ale echipei și palmaresul valoros, meciul în sine avea să spună o altă poveste. O Românie lipsită de coeziune, cu un joc lent și nesigur, a lăsat impresia unei formații aflate încă în căutarea identității.

Meciul a debutat sub semnul indeciziei în defensiva noastră. Nu trecuseră decât două minute când gazdele au profitat de o nesincronizare evidentă între Ungureanu și Nicolae. Tabak, bine deservit de mijlocașul Sinai – cel mai activ om al partidei – a deschis scorul cu un șut precis care nu i-a lăsat nicio șansă lui Iordache.

Replica românilor a venit rapid, în minutul 4 Aurel Țicleanu a trimis o pasă verticală spre Beldeanu, care a pătruns în forță și a șutat în bară. Marius Sandu a fost pe fază și, venit din spate, a trimis balonul în plasă, egalând scorul și reaprinzând speranțele. Din păcate, acesta avea să fie singurul moment de luciditate ofensivă din prima repriză.

Prima repriză a fost clar dominată de israelieni, care au arătat un joc combinativ, rapid și inspirat. În contrast, echipa noastră s-a zbătut fără prea mare convingere, evoluând crispat și fără vlagă. Linia de mijloc, cu pase lente și imprecise, a pierdut frecvent balonul, iar compartimentul defensiv s-a arătat vulnerabil, deseori depășit de atacurile adverse.

Antrenorii români au intervenit la pauză în speranța redresării situației, introducându-i pe M. Zamfir, Augustin și Câmpeanu II. Mutările au adus o ușoară revigorare în joc, iar inițiativa a trecut pentru o perioadă în mâinile tricolorilor. Au urmat minute bune de presiune constantă, dar lipsa de eficiență în fața porții a fost din nou evidentă.

Ocaziile s-au succedat: în minutul 49, Crișan a centrat excelent de pe stânga, dar Răducanu a șutat direct în portar. Două minute mai târziu, Câmpeanu a ratat întâlnirea cu balonul la câțiva metri de poartă. Augustin și Iordănescu au avut și ei șanse bune, dar ori a lipsit precizia, ori intervențiile israelienilor au fost salvatoare – ca în minutul 72, când fundașul Zitoni a respins miraculos de pe linia porții mingea trimisă de Iordănescu.

Când totul părea că se îndreaptă spre o remiză echitabilă, a venit lovitura finală. În minutul 90, Mizrachi, abia intrat pe teren, a șutat de la peste 25 de metri, iar Iordache, poate și obosit, poate neatent, a fost surprins. Mingea a poposit în plasă și tabela a arătat un 2–1 care avea să rămână final.

La finalul partidei, Ștefan Kovács, vicepreședinte al Federației Române de Fotbal, a oferit următoarea declarație:

„Echipa noastră a jucat slab în toate compartimentele. Am suferit fizic, am fost lipsiți de inspirație și am ratat prea mult. Sigur, ne-au lipsit patru titulari importanți, dar nici cei testați nu au convins. Vom analiza această partidă cu seriozitate, mai ales în perspectiva meciului important cu Anglia.”