Iosif Stibinger, reșițeanul care a câștigat titlul de campion atât în Ungaria cât și în România

0
433

În anii turbulenți ai anilor 1940, fotbalul românesc a dat naștere unor jucători excepționali, capabili să lase o amprentă puternică pe teren. Printre acești talente remarcabile, se numără și Iosif Ioan Stibinger, cunoscut și sub numele de János Stibinger sau János Barna. Deși cariera sa a fost scurtă și întreruptă brusc la vârsta de doar 25 de ani, Stibinger rămâne o figură legendară, apreciată atât pentru talentul său pe gazon, cât și pentru contribuțiile sale la marile succese ale echipelor pentru care a jucat.

Iosif Stibinger
Iosif Stibinger

Iosif Stibinger s-a născut pe 24 septembrie 1923 în Reșița, un oraș industrial cu o pasiune profundă pentru fotbal. Primii pași în fotbalul profesionist i-a făcut la vârsta de 18 ani, evoluând pentru echipa ungară Elektromos. Această experiență timpurie i-a permis să capete încredere și să își dezvolte abilitățile ca atacant. După un an petrecut în Ungaria, Stibinger s-a transferat la Nagyváradi AC sau NAC (echipă cunoscută astăzi ca C.A. Oradea – CAO), într-o perioadă în care regiunea Crișana se afla sub ocupație maghiară. Alături de NAC, a reușit să contribuie la câștigarea campionatului maghiar în sezonul 1943–1944, marcând 3 goluri în 20 de partide.

În anul 1945, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Iosif Stibinger s-a întors pentru o scurtă perioadă la Elektromos, însă adevărata consacrare a venit odată cu transferul său la echipa arădeană ITA (azi UTA). Debutul său în Divizia A a avut loc pe 11 mai 1947, într-un meci împotriva celor de la CFR București (azi Rapid București), încheiat la egalitate, 1-1. În primul său sezon la Arad, Stibinger a impresionat printr-o serie de evoluții excelente, reușind să marcheze 4 goluri în 6 partide și contribuind decisiv la câștigarea titlului de campioană.

Sezonul următor, 1947-1948, avea să fie apogeul carierei sale. Iosif Stibinger a jucat un rol esențial în obținerea eventului de către ITA, echipa triumfând atât în Divizia A, cât și în Cupa României. Cu 12 goluri înscrise în 26 de meciuri de campionat, Stibinger a rămas în istorie pentru performanța remarcabilă din meciul cu C.S.C.A. București (redenumită Steaua mai târziu), disputat pe 7 martie 1948, când el și colegul său, Adalbert Kovács, au reușit câte un hat-trick fiecare în victoria cu 6-1. Acest meci a marcat prima dată când doi jucători din aceeași echipă au înscris câte trei goluri într-un meci din Divizia A.

Ultima sa apariție pe prima scenă a fotbalului românesc a fost într-un meci împotriva echipei CFR Cluj, meci încheiat cu victoria echipei sale, 4-1. De-a lungul carierei sale la în echipa arădeană, Stibinger a acumulat un total de 50 de meciuri și 19 goluri în prima divizie a fotbalului românesc.

Iosif Stibinger a îmbrăcat tricoul naționalei României de două ori, debutând sub comanda selecționerului Colea Vâlcov în cadrul Cupei Balcanice din 1947, într-o înfrângere cu 3-1 împotriva Iugoslaviei, pe stadionul Giulești din București. A doua sa și ultima apariție pentru tricolori a avut loc tot pe stadionul Giulești, într-un meci pierdut cu 1-0 în fața Albaniei, în ediția din 1948 a aceleiași competiții.

Cariera promițătoare a lui Iosif Stibinger a fost curmată brusc în vara anului 1949, când s-a stins din viață la doar 25 de ani, răpus de o formă severă de icter. Decesul său prematur a fost o pierdere imensă nu doar pentru ITA, ci și pentru fotbalul românesc, care pierdea un atacant de mare perspectivă, aflat în plină ascensiune.

Lasă un comentariu

Lasă comentariul tău
Introdu numele tău