Ion Pârcălab – fotbaliști de legendă!

0
2565

Ion Pârcălab s-a născut pe 5 noiembrie 1941 în satul Sfârnaș din județul Bihor. Bihorean cu rădăcini adânci și frate vitreg cu legendarul antrenor Coco Dumitrescu, a cunoscut o ascensiune rapidă la UTA, una dintre echipele puternice ale campionatului, a fost un adevărat “Shazam” (știți voi, personajul acela din filmele cu eroi care zburdă ca un fulger). De altfel, celebrul antrenor argentinean l-a numit “Săgeata Carpaților”. 

Ion Pârcălab
Ion Pârcălab

Ion Pârcălab considerat unul dintre cei mai rapizi fotbaliști de pe banda dreaptă nu doar din România, ci chiar din Europa anilor ’70. Despre Pârcălab se spune că putea alerga 100 de metri în mai puțin de 12 secunde cu mingea la picior, lăsând în urmă fundașii adversari ca pe niște jaloane.

Ion Pârcălab la Dinamo
Ion Pârcălab la Dinamo

Adesea, își depășea oponenții folosind pista de atletism pentru a-i ocoli, iar odată ajuns în apropierea careului mare, se strecura abil spre centru și șuta cu precizie la poartă, de multe ori cu piciorul stâng. Centrările sale din viteză, trimise cu o precizie extraordinară, erau adevărate daruri pentru vârfurile Piți Varga, Frățilă și Dumitrache, chiar dacă pentru scurt timp. La 27 de ani, a plecat în Franța, la Nîmes, împreună cu Voinea, atacantul stelist cunoscut pentru prezența sa letală în fața porții, dar și pentru ratarea unor ocazii istorice.

Transferul la Nîmes Olympique

În perioada comunistă, transferurile fotbaliștilor români în străinătate erau extrem de rare. Le puteai număra pe degete. Totuși, în iunie 1970, un eveniment notabil a deschis o oportunitate neașteptată pentru doi fotbaliști români. Nicolae Ceaușescu, aflat într-o vizită oficială în Franța la invitația președintelui Georges Pompidou, a fost dus într-un tur al orașului Nîmes, cunoscut pentru faptul că Partidul Comunist câștiga constant alegerile acolo.

În timpul vizitei sale, Ceaușescu a discutat cu primarul orașului, care i-a exprimat nemulțumirea față de rezultatele slabe ale echipei locale de fotbal, Nîmes Olympique. Într-un gest surprinzător, Ceaușescu i-a promis primarului că va trimite doi fotbaliști români să ajute echipa din Nîmes.

Pentru a selecta jucătorii, oficialii francezi au fost trimiși să urmărească finala Cupei României din 1970, un meci câștigat cu 2–1 de Steaua București împotriva echipei Dinamo București. În urma acestei partide, au fost aleși doi jucători: Florea Voinea de la Steaua și Ion Pârcălab de la Dinamo.

Finala Cupei Romaniei 1970 - Florea Voinea ridicând trofeul deasupra capului
Finala Cupei Romaniei 1970 – Florea Voinea ridicând trofeul deasupra capului

Contactul cu Franța

Pe aeroport nu i-a așteptat nimeni și, timp de o zi, s-au hrănit numai cu nuci! Într-un interviu acordat ziarului Evenimentul Zilei în 2011, Ion Pârcălab și amintește:

„La început voiau să ne trimită înapoi. Spuneau că i-am păcălit și că ei n-au adus străini care să-i țină pe bancă pe francezii lor! Până la un meci în care, conduși la pauză cu 3-0, a ieșit scandal în vestiar. Apoi, în repriza a doua, Voinea a dat patru goluri și am câștigat. De atunci nu ne-au mai scos din echipă. Jucam pe prime de 200-300 de dolari la victorie.

Florea Voinea și Ion Pârcălab
Florea Voinea și Ion Pârcălab

Primul contract a fost de 1.500 de dolari pe sezon. Primarul stătea ca boierul în tribună și fuma trabuc. Aveam în lot un algerian, un spaniol, un senegalez… Era și un fundaș stânga din Martinica. Nu voia nimeni să stea cu ăsta în cameră, așa că m-am mutat eu! Francezii nu-i sufereau pe negri! Despre noi spuneau că am venit în «misiune», că luaseră un căpitan de Armată și unul de la Miliție! I-am dus an de an în Cupa UEFA. Cum ne-au ales? După o vizită a lui Ceaușescu la Nîmes. Primarul de acolo s-a văitat că echipa retrogradează și i-a cerut jucători. Ăsta i-a dat ordin unuia din staff să se ocupe de problemă. Francezii au venit la finala Cupei României și au zis: «îl vrem pe numărul 9 de la albaștri și pe numărul 7 de la albi!». Când am ajuns acolo, nu ne-a așteptat nimeni de la club, fiindcă ne amânasem deja de două ori sosirea și credeau că nu mai venim. Am stat o zi prin aeroport și am mâncat ce aveam prin valize, nuci și altele.“ 

În cele din urmă, transferurile celor doi la Nîmes Olympique s-au dovedit a fi de succes! În primul sezon, 1970/71, echipa a terminat pe locul 4. În sezonul imediat următor, 1971/72, Pârcălab și Voinea au contribuit semnificativ la performanțele echipei, fiecare marcând câte 11 goluri, ceea ce a ajutat clubul să termine pe locul doi în campionat. Fotbalul francez era dominat la acea vreme de trio-ul Saint-Étienne, Marseille și Nantes. Nîmes a reprezentat o mare surpriză mai ales din prisma faptului că principalul obiectiv al echipei a fost acela de salvarea de la retrogradare. Această clasare a fost ultima mare realizare a echipei. Nîmes Olympique mai terminase pe doi în anii de glorie a echipei, 1958, 1959 și 1960.

Echipa Națională

Ion Pârcălab a jucat 26 de meciuri și a marcat trei goluri. Debutul său a avut loc pe 8 octombrie 1961, într-un meci amical împotriva Turciei, sub conducerea antrenorului Gheorghe Popescu I. Acest meci s-a încheiat cu o victorie categorică pentru România, scor 4–0, marcând începutul unei perioade importante pentru Pârcălab în tricoul național.

Următorul său meci pentru România a fost în cadrul calificărilor pentru Cupa Națiunilor Europene din 1964, într-o victorie cu 3–1 împotriva Spaniei. Pârcălab a înscris primul său gol pentru echipa națională într-un meci amical împotriva Germaniei de Est, în care România s-a impus cu 3–2. De asemenea, el a avut o contribuție semnificativă în campania de calificare pentru Cupa Mondială din 1966, unde a jucat șase meciuri și a marcat un gol în victoria cu 2–0 împotriva Portugaliei, echipa legendarului Eusébio.

Ultimul său gol pentru echipa națională a venit într-un meci amical împotriva Israelului, în care România a câștigat cu 2–1. De asemenea, Pârcălab a fost prezent și în campaniile de calificare pentru Euro 1968 și Cupa Mondială din 1970, contribuind la eforturile echipei naționale.

Pe lângă performanțele sale la echipa națională, Pârcălab a jucat și 12 meciuri pentru echipa olimpică a României, participând la Jocurile Olimpice de vară din 1964, desfășurate la Tokyo. Aici, el a marcat două goluri importante: unul într-o victorie cu 3–1 împotriva Mexicului și altul într-o victorie cu 3–0 împotriva Iugoslaviei, ajutând echipa să termine pe locul 5 în competiție.

Drumul României spre Jocurile Olimpice de la Tokyo, 1964

Pârcălab își amintește într-un interviu pentru DigiSport despre acea participare:

„Am făcut parte din Grupa A. Am debutat cu dreptul, victorie 3-1 cu Mexic, meci în care am marcat. A urmat egalul, 1-1, cu echipa Germaniei, iar în ultimul joc am întâlnit Iranul. Ne-am calificat neînvinși în sferturile de finală, unde am dat de Ungaria, care avea să câștige titlul olimpic. Meciul a fost echilibrat, deși ungurii au deschis scorul foarte repede. Pe final am scos un penalty, ratat însă de Gheorghe Constantin, cel care, la întoarcerea în țară, a fost scos țap ispășitor de toată lumea. Până s-a lăsat de fotbal, oamenii, conducători, suporteri, i-au reproșat acel penalty a cărui execuție nici măcar nu o văzuseră! Am continuat în turneul de consolare. Am bătut Ghana, scor 4-2, iar în meciul pentru locul 5 am învins Iugoslavia, 3-0. Am și marcat!“ 

Ion Pârcălab avea să se retragă din activitatea de fotbalist la Nîmes Olympique la finalul sezonului 1972/73.

Perioada de antrenorat și condamnarea la închisoare

După ce s-a retras din cariera de fotbalist, Ion Pârcălab a început-o pe cea de antrenor. A început ca antrenor secund la UTA, după care a devenit principal la Gloria Buzău. A mai antrenor apoi o grupă de juniori de la Sportul Studențesc după care a preluat formația IMUM Medgidia.

În 1980, Ion Pârcălab și-a continuat cariera în fotbal ca antrenor la Progresul Pucioasa, o echipă din Divizia C. După o victorie în campionat, Pârcălab a decis să-și recompenseze jucătorii, invitându-i la un restaurant pentru a sărbători succesul. Atmosfera, inițial prietenoasă, s-a transformat într-un conflict după ce Pârcălab și portarul echipei, Nicolae Stancu, au început să se certe din cauza unei chelnerițe.

Tensiunile au escaladat rapid, iar cei doi s-au retras în baie pentru a-și rezolva disputa. Acolo, lucrurile au luat o turnură tragică. Conform acuzațiilor, Pârcălab l-ar fi ucis pe Stancu. În urma incidentului, Ion Pârcălab a fost condamnat la trei ani de închisoare, dar a fost eliberat condiționat după doi ani.

Deși și-a ispășit pedeapsa, Pârcălab a susținut la începutul anilor 2000 că este nevinovat și că a fost condamnat pe nedrept. Această afirmație a stârnit controverse, dar detaliile precise ale incidentului rămân neclare, lăsând o umbră asupra carierei și vieții lui Ion Pârcălab.

 

Lasă un comentariu

Lasă comentariul tău
Introdu numele tău