Ion Moina este unul dintre cei mai mari atleți români pe care i-a avut România. A fost campion al României de 27 de ori stabilind 23 de recorduri naționale în special la 100 și 200 de metri viteză cât și la săritura în lungime. Are în palmares peste 70 de concursuri internaționale. Cea mai bună participare la concursurile internaționale a fost Balcaniada de la Tirana (Albania) acolo unde a cucerit 5 medalii de aur.
În continuare redăm o prezentare pe care Ion Moina și-o face în al doilea număr al ziarului Sportul Popular din 25 martie, 1945:
M-am născut la 10 mai 1921 în Nimigea de Jos, județul Bistrița-Năsăud. Ca elev la Cluj, am debutat în sport mai întâi la football, ramura mea preferată chiar și astăzi. Campionatele interșcolare la care am ieșit primul la 100 mtr. înălțime mi-au arătat drumul pe care trebuie să merg.
În 1937 am fost legitimat la clubul “Șoimii” condus de d. prof. Iuliu Hațieganu, în care am activat până în anul 1940, dată când am părăsit Clujul din pricina cedării Ardealului.
Primele noțiuni de atletism mi-au fost date de către d. dr. Arnăutu și d. prof. Onoriu Chețianu, antrenori oficiali la “Șoimii”. În 1938 mp clasez onorabil la campionatul național de juniori. Un an mai târziu câștig titlul pe țară la lungime printr’o săritură de 6,73 mtr. Anul 1939 nu-mi e favorabil. la Klagenfurt, în matchul România-Germania, mă clasez ultimul, iar la Balcaniada dela Atena sunt nevoit să accept, din pricina unui accident la picior, situația de spectator. În 1940 stabilesc cele mai bune recorduri la juniori (100 mtr. 10,8; 200 mtr. 22,1) și devin pentru prima dată campion național la aceste probe. În 1943 reușesc cea mai bună performanță europeană a anului la 200 mtr. cu timpul de 21,1 secunde. Egalez recordul pe 100 mtr. cu 10,5 sec. și sunt declarat laureat al Premiului Național pentru Sport.
În total, am fost de 7 ori internațional, reprezentând culorile României în matchurile cu Germania la București (1941), cu Slovacia la Bratislava (1942), cu echipa Croației în Capitala noastră (1943) și din nou cu Germania la Timișoara unde am obținut o dublă victorie asupra nemților la 100 și 200 metri.
Desigur; ANEF-ul m’a ajutat foarte mult în realizarea acestor performanțe și mă simt dator să aduc și aci mulțumirile mele pline de recunoștință d-lor prof. dr. Horia Dumitrescu și prof. Virgil cari mi-au dat și sfatul cel mai bun și grija cea mai părintească.
