Ioan Ovidiu Sabău s-a născut pe 12 februarie 1968, la Câmpia Turzii. Viața lui s-a intersectat cu fotbalul într-o călătorie marcată de determinare, talent și o refuz constant de a ceda presiunilor externe. Supranumit “Moțul” după oamenii rezistenți din Țara Moților, ambiția lui Sabău l-a propulsat de la rădăcinile fotbalului românesc până la culmile competiției europene.
Odiseeia fotbalistică a lui Ioan Ovidiu Sabău a început în 1985, când și-a început cariera de junior la Universitatea Cluj, sub îndrumarea antrenorilor Alexa Uifăleanu și Nicolae Szoboszlay. Debutul său profesionist în sezonul 1984/85 al Diviziei B a marcat începutul unei ascensiuni remarcabile. Sub îndrumarea antrenorului Remus Vlad, Ioan Ovidiu Sabău a jucat un rol crucial în promovarea Universității în Divizia A.
Ascensiunea lui Ioan Ovidiu Sabău a început încă de la debutul în Divizia A în 1986. În 1988, era ofertat de marile echipe din capitală, Dinamo București și Steaua București. În cele din urmă a ales Dinamo.
Perioada sa la Dinamo a adus succese mixte, culminând cu un triumf memorabil în sezonul 1989/90, când a jucat un rol crucial în obținerea titlului de campioană și a victoriei în cupă. Cu toate acestea, a fost mutarea sa ulterioară la Feyenoord, în urma Revoluției Române, care a pus cu adevărat în valoare talentele sale pe scena europeană. Timp de două sezoane, Sabău a lăsat o amprentă importantă, contribuind la succesele în cupă și la o cursă memorabilă în Cupa Cupelor.
În 1992, Ioan Ovidiu Sabău ajunge Serie A, alăturându-se lui Mircea Lucescu la Brescia. În Italia s-a afirmat rapid și a fost numit cel de cel mai bun mijlocaș dreapta din Serie A, apărând chiar pe coperta celebrului simulator FIFA. Alăturându-se compatrioților Hagi, Răducioiu, Mateuț, Lupu, Sabău a jucat un rol integral în succesul lui Brescia, scriindu-și numele în istoria clubului.
În ciuda succeselor sale continentale, Sabău a revenit în România pentru a-și continua cariera la Rapid București. Figură pivotală în renașterea clubului, a jucat un rol crucial în triumful lor la titlu după o așteptare de 32 de ani. Pasiunea lui Sabău pentru joc s-a extins dincolo de terenul de fotbal, așa cum o dovedește perioada sa ca jucător-antrenor la Universitatea Cluj, ghidând echipa spre promovare înainte de a pleca în urma unor conflicte.
Un nou retur la Rapid l-a văzut pe Sabău adăugând mai multe trofee la palmaresul său, inclusiv încă un titlu de campioană. Cariera sa ilustră culmină cu un final glorios la Gaz Metan Mediaș, unde a îmbrăcat atât rolul de jucător, cât și de antrenor.
Cariera internațională a lui Sabău a început pe 3 februarie 1988, la frageda vârstă de 19 ani, sub îndrumarea antrenorului Emeric Ienei. Debutul său, într-un meci amical împotriva Israelului, s-a încheiat cu o victorie în deplasare, scor 2–0, marcând începutul unei tenure remarcabile. Doar trei zile mai târziu, Sabău a înscris primul său gol internațional într-un meci amical contra Poloniei, terminat la egalitate, 2–2.
Punctul culminant al carierei internaționale a lui Sabău a venit în timpul calificărilor pentru Cupa Mondială din 1990. A jucat un rol important, apărând în șase meciuri și marcând două goluri. Contribuțiile sale, inclusiv golurile împotriva Greciei și Danemarcei, au propulsat România spre calificarea la turneul final. Prezența lui Sabău ca titular în toate cele patru meciuri ale turneului a demonstrat indispensabilitatea sa în echipă.
În anii următori, Ioan Ovidiu Sabău a continuat să fie o piesă de bază pentru echipa națională a României. A participat la calificările pentru Euro 1992, la cele reușite pentru Cupa Mondială din 1994 și la cele pentru Euro 1996. Cu toate acestea, visul său de a reprezenta România la Cupa Mondială din 1994 a fost împiedicat de o accidentare, privându-l de oportunitatea de a concura la turneul final.
Cu toate obstacolele întâlnite, angajamentul lui Sabău față de echipa națională a rămas neclintit. A jucat un rol important în calificările pentru Euro 2000, deși nu a fost selectat pentru turneul final. Ultima sa apariție internațională a avut loc în timpul calificărilor pentru Cupa Mondială din 2002, unde a jucat ultimele trei meciuri pentru echipa națională. Cu toate eforturile sale, România a fost eliminată în play-off de Slovenia.
Contribuțiile lui Ioan Sabău la fotbalul românesc nu au rămas neobservate. În recunoașterea prestațiilor sale de excepție la Cupa Mondială din 1990, a fost decorat cu Ordinul “Meritul Sportiv” – clasa III de către președintele României, Traian Băsescu, pe 25 martie 2008. Această distincție prestigioasă este o dovadă a impactului său durabil și a statutului său ca adevărată legendă a fotbalului românesc.
