Ilie Oană, cunoscut sub numele de „Americanul”, a fost una dintre figurile emblematice ale fotbalului românesc, atât ca jucător, cât și ca antrenor. Născut pe 16 august 1918 în Indiana Harbor din Chicago, Statele Unite, într-o familie de români emigrați din Transilvania, Oană a revenit în România împreună cu familia sa în 1921, stabilindu-se la Sibiu.
Cariera de jucător
Ilie Oană și-a început cariera fotbalistică în 1935, la echipa locală Șoimii Sibiu din Divizia B. Talentul său l-a propulsat rapid către Divizia A, unde a debutat în 1937 la Juventus București, sub îndrumarea jucătorului-antrenor Coloman Braun-Bogdan. În următorii ani, Oană a devenit un jucător-cheie pentru Juventus, contribuind semnificativ la echipă, deși rezultatele nu au fost întotdeauna pe măsura așteptărilor. Chiar și în momentele dificile, precum retrogradarea din 1940, Oană a rămas fidel clubului și a contribuit la revenirea sa în prima ligă.
După al Doilea Război Mondial, Oană a continuat să joace pentru Juventus, devenind unul dintre cei mai importanți jucători ai echipei. În sezonul 1945/46, el a marcat 11 goluri în 14 meciuri, ajutând Juventus să obțină un loc în Divizia A pentru sezonul următor. S-a retras din activitatea de jucător în 1951, lăsând în urmă o carieră impresionantă în care a fost recunoscut pentru dăruirea și profesionalismul său.
Ilie Oană antrenorul: Succes și inovație
Cariera de antrenor a lui Ilie Oană a început în 1952 la Juventus București, echipă care a fost redenumită Petrolul și mutată la Ploiești. Prima sa experiență ca antrenor a fost marcată de retrogradarea echipei în Divizia B, însă Ilie Oană nu a renunțat la echipă. Cu ajutorul antrenorului de la centrul de tineret, Traian Ionescu, a construit o echipă nouă, promovând jucători tineri precum frații Dridea și Constantin Tabarcea, și recrutând talente din ligile inferioare. Eforturile sale au fost răsplătite în 1954, când Petrolul a promovat din nou în prima ligă.
Perioada de aur a carierei sale de antrenor a venit în anii 1957-1959, când Petrolul Ploiești a câștigat două titluri consecutive în Divizia A.
De asemenea, sub conducerea sa, echipa a cucerit Cupa României în 1963 și a ajuns până în sferturile de finală ale Cupei Orașelor Târguri, o premieră pentru fotbalul românesc. Ilie Oană a părăsit Petrolul după 12 ani pentru a prelua echipa națională a României, unde a continuat să obțină rezultate notabile.
La națională, Ilie Oană a debutat cu o victorie impresionantă împotriva Turciei în cadrul preliminariilor pentru Cupa Mondială din 1966. În cei doi ani petrecuți pe banca tehnică a naționalei, a obținut victorii împotriva unor echipe de prestigiu precum Cehoslovacia, Portugalia și Franța. Totuși, a fost demis după înfrângerea drastică, cunoscută drept „dezastrul de la Zürich”, în fața Elveției cu 7-1, în preliminariile pentru Euro 1968.
Ultimii ani și moștenirea lăsată
După perioada petrecută la națională, Ilie Oană s-a întors la Petrolul, dar nu a reușit să repete succesele anterioare. A avut apoi o scurtă experiență în străinătate, antrenând echipa grecească Panserraikos între 1969 și 1971, înainte de a reveni în România pentru a antrena din nou Petrolul și, ulterior, alte echipe precum Politehnica Iași și Universitatea Craiova. La Craiova, Ilie Oană a reușit să câștige Cupa României în 1978, consolidându-și astfel reputația de antrenor de succes.
Ilie Oană a avut o carieră impresionantă, acumulând un total de 572 de meciuri ca antrenor în Divizia A, cu 232 de victorii, 124 de remize și 216 înfrângeri, fiind al doilea antrenor cu cele mai multe meciuri în prima ligă din România, după Florin Halagian.
Ilie Oană s-a stins din viață pe 27 aprilie 1993, lăsând în urma sa o moștenire impresionantă în fotbalul românesc. Stadionul din Ploiești îi poartă numele, iar o statuie a sa este amplasată în fața acestuia, un omagiu adus unuia dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut România.
