HELMUT RAHN
(16 august 1929 – 14 august 2003)
Helmut Rahn, cunoscut sub prenumele de „Șeful” (Der Boss) nu a fost doar un atacant prolific, ci omul căruia Germania (de Vest) îi datorează primul titlu mondial din istorie! Rahn a înscris golul ce a adus germanilor cupa mondială în 1954, într-un meci care a depășit granițele sportului.
Helmut Rahn și finala din 1954: momentul care a definit o națiune
Statutul de legendă al lui Helmut Rahn se leagă de finala Cupei Mondiale din 1954, un eveniment cunoscut astăzi în Germania drept „Das Wunder von Bern” (Miracolul de la Berna).
 "Helmut Rahn, „Der Boss”: Eroul „Miracolului de la Berna” care a schimbat destinul Germaniei 1")
Contextul era descurajant. Germania de Vest, o echipă pe care nimeni nu o vedea în finală, înfrunta Ungaria, formidabilii „Maghiari magici”. Echipa lui Ferenc Puskás era neînvinsă de patru ani și, mai mult, zdrobise Germania cu 8-3 în faza grupelor aceluiași turneu.
Finala a început conform scenariului. După doar opt minute, Ungaria conducea cu 2-0. Dar Germania a refuzat să cedeze. Helmut Rahn, jucând ca extremă dreapta, a fost instrumental în revenire. El a oferit pasa decisivă pentru primul gol al Germaniei și, la scurt timp, a marcat el însuși golul de 2-2.
Apoi, cu șase minute înainte de final, s-a scris istoria. Rahn a primit mingea în afara careului, a depășit un fundaș maghiar și, chiar înainte de a fi contrat, a șutat incredibil cu piciorul său mai slab, stângul. Mingea a țâșnit în colțul de jos al porții. Germania conducea cu 3-2.
Victoria împotriva echipei aparent invincibile a Ungariei a fost mai mult decât un triumf sportiv. Este considerată pe scară largă un moment crucial în reconstrucția moralului național german după cel de-Al Doilea Război Mondial.
„Tunul din Essen”: O carieră de succes
Deși faima sa este legată de Berna, cariera lui Helmut Rahn la nivel de club a fost, de asemenea, impresionantă.
- Începuturile: Și-a început cariera la Altenessen 1912 (1938-1946), a continuat la SC Oelde 09 (unde a marcat 52 de goluri) și Sportfreunde Katernberg.
- Vârful carierei (Rot-Weiss Essen): Perioada sa de glorie a fost la Rot-Weiss Essen (1951-1959). Aici și-a câștigat și porecla „Tunul din Essen”. Cu Essen, a câștigat finala Cupei Germaniei (DFB-Pokal) în 1953 și campionatul Germaniei în 1955.
-
Finalul carierei: A mai jucat un an la 1. FC Köln (1959-1960), apoi s-a transferat în Olanda la Sportclub Enschede. Și-a încheiat cariera în Bundesliga, la MSV Duisburg, retrăgându-se în 1965 din cauza unei probleme la genunchi. El și Hans Schäfer au fost printre ultimii membri ai echipei din 1954 care s-au retras din activitate.
Helmut Rahn la Echipa Națională a Germaniei de Vest
Pe lângă triumful din 1954, Helmut Rahn a fost o figură centrală pentru Germania de Vest și la Cupa Mondială din 1958, unde echipa a ajuns în semifinale.
Cu golul său împotriva Iugoslaviei în 1958, Rahn a devenit la acea vreme al treilea cel mai bun marcator din istoria Cupei Mondiale (cu 10 goluri în total, depășit doar de Just Fontaine și Sándor Kocsis) și primul jucător care a marcat cel puțin patru goluri la două ediții diferite ale Cupei Mondiale.
În total, Helmut Rahn a adunat 40 de selecții pentru Germania de Vest, marcând 21 de goluri.
Viața de după fotbal
După retragere, „Der Boss” și-a deschis propria reprezentanță auto în Essen. Era cunoscut pentru simțul umorului ieșit din comun și pentru plăcerea de a sta de vorbă cu oamenii. O anecdotă celebră ilustrează perfect personalitatea sa:
Întrebat de un prieten cum funcționează afacerea sa cu mașini, Rahn a răspuns: „Cumpăr o mașină cu 1.000 de mărci și o vând cu 4.000 de mărci. Și trăiesc din profitul de trei procente.”
Helmut Rahn a decedat în Essen, cu două zile înainte de a împlini 74 de ani. Moștenirea sa trăiește. Regizorul Sönke Wortmann i-a dedicat celebrul film „Miracolul de la Berna”. De asemenea, pe 11 iulie 2004, la 50 de ani după meciul istoric, o statuie în mărime naturală a lui Rahn a fost dezvelită în piața care îi poartă numele, lângă stadionul Georg-Melches din Essen.
Pe plan personal, Rahn s-a căsătorit cu Gerti Seller în 1953 și a avut doi fii, Uwe și Klaus. Există, de asemenea, o legătură de familie neașteptată în fotbalul modern: se pare că Rahn este vărul bunicului fotbalistului Kevin-Prince Boateng.
