GIUSEPPE MEAZZA
(23 august 1910 – 21 august 1979)
De-a lungul timpului, fotbalul italian a născut artiști ai balonului rotund – poeți ai balonului, sculptori ai golului, visători în alb și albastru. Dar înainte de toți, înainte de Gianni Rivera, Gigi Riva sau Roberto Baggio, a fost el – Giuseppe Meazza, geniul care a transformat fotbalul într-un spectacol de eleganță și pasiune.
Născut pe 23 august 1910, la Porto Vittoria, Milano, Giuseppe Meazza și-a pierdut tatăl pe frontul Primului Război Mondial. Crescut doar de mama sa, Ersilia, micul „Peppino” cum era poreclit în copilărie, ajuta la vânzarea fructelor în piață și visa la o minge adevărată. La doar 12 ani, ajunsese la Gloria FC, o echipă modestă, dar acolo s-au aprins primele scântei ale unui talent ce avea să impresioneze întreaga Italie.
La 13 ani, cu inima plină de speranță, a bătut la porțile clubului AC Milan – echipa pe care o iubea. A fost refuzat, pe motiv că era prea firav, prea slab, prea „subnutrit” pentru fotbalul dur de atunci. Ironia sorții a făcut ca salvarea lui să vină chiar din tabăra rivalilor: un căutător de talente de la Inter l-a zărit jucând pe maidan, cu o minge făcută din cârpe.
Inter i-a văzut potențialul și i-a oferit mai mult decât o șansă: i-a oferit un viitor. I-au dat de mâncare, i-au dat fripturi și ceva mai important decât atât, i-au dar încredere! Iar Giuseppe Meazza le-a întors răsplata pe teren. A fost mutat din apărare în atac, iar în sezonul 1929-1930, la doar 19 ani, a marcat 31 de goluri în 33 de meciuri – un record care rezistă până astăzi!
Giuseppe Meazza n-a fost doar un fotbalist. A fost primul superstar italian. Avea sponsori personali, promova pastă de dinți și bijuterii, fuma în vestiar (cu acordul antrenorului) și venea uneori la meciuri direct din saloanele luxoase ale vieții sale de playboy. Adora femeile frumoase, mașinile și șampania.
Dar pe teren, timpul se oprea. Driblingul său era o promisiune de poezie, pasa o invitație la dans, iar golul – o operă de artă. Așa s-au născut expresiile: „Gol alla Meazza” și „finte alla Meazza”.
„Gol alla Meazza” și „finte alla Meazza” au devenit expresii populare printre fanii fotbalului italian, folosite pentru a descrie un gol cu adevărat inspirat, marcat după o serie de driblinguri spectaculoase sau fente elegante. Expresia „gol ad invito”, care se referea la momentul când Meazza îl „invita” pe portar să iasă din poartă pentru ca apoi să-l dribleze și să înscrie, a devenit la rândul ei o sintagmă celebră.
Între 1930 și 1939, Meazza a purtat de 53 de ori tricoul „Squadrei Azzurra” și a înscris 33 de goluri. Sub comanda lui Vittorio Pozzo, Italia a devenit campioană mondială de două ori – în 1934 și 1938. Înaintea turneului din ’38, Mussolini i-a trimis o telegramă: „Învingeți sau muriți!”. Presiunea ar fi frânt pe oricine, dar nu pe Meazza. Cu eleganță și curaj, a condus Italia spre glorie, devenind un simbol al mândriei naționale.
Antrenorul Pozzo spunea despre el:
„Giuseppe Meazza a fost un atacant înnăscut. Vedea jocul, înțelegea situația, pasa cu grijă și făcea echipa să acționeze perfect. Cu el în teren, era ca și cum începeam meciul de la 1-0.”
După 13 ani petrecuți la Inter, Meazza a ajuns, în 1940, la clubul inimii lui din copilărie – AC Milan, cel care cândva îl respinsese. Înainte de primul derby ca „rossonero”, a plâns în vestiar. A ieșit pe teren și a marcat. A fost modul lui de a spune „v-am iertat”.
A mai jucat la Juventus, Varese și Atalanta, înainte să-și încheie cariera acolo unde totul începuse – la Inter.
După retragere, Giuseppe Meazza a rămas aproape de gazon. A antrenat Atalanta, Inter (în trei rânduri), Beșiktaș, Pro Patria și chiar echipa olimpică a Italiei. Oriunde mergea, numele său era sinonim cu respectul.
În vara lui 1979, Giuseppe Meazza s-a stins din viață, cu doar două zile înainte de a împlini 70 de ani. Știa că moartea lui va stârni emoție, așa că a cerut ca funeraliile să fie discrete.
„Eu am fost Meazza! În zece, douăzeci de ani, oamenii care vor merge la meciuri vor ști cine am fost.”
Și a avut dreptate. În martie 1980, stadionul „San Siro”, templul fotbalului milanez, a primit un nou nume: „Stadio Giuseppe Meazza” – casa eternă a celui care a făcut Italia să viseze.
Giuseppe Meazza a fost geniul care a arătat Italiei că fotbalul nu este doar competiție – este frumusețe, pasiune și artă! Un zâmbet fermecător, o pasă cu exteriorul, un gol care făcea inimile să bată mai tare – Il Genio trăiește și astăzi, de fiecare dată când mingea se rostogolește pe gazonul de la Milano.
Pe TIKITAKA.RO aducem la viață poveștile marilor romantici ai fotbalului!
