GIGI RIVA
(7 noiembrie 1944 – 22 ianuarie 2024)
A fost poreclit „Tunetul”. Sau „Regele”. A fost omul providențial într-o echipă care a rămas în istoria clubului Cagliari. A fost de trei ori golgheter în Serie A. Încă este cel mai bun marcator din istoria naționalei Italiei, înaintea unor monștri sacri precum Giuseppe Meazza sau Silvio Piola. Vorbim despre Gigi Riva, fotbalistul care a pus Sardinia pe harta fotbalului.
S-a născut pe 7 noiembrie 1944, în Leggiuno, o micuță localitate din Lombardia. A iubit mingea de mic, fiind un fan al Interului. și-a încercat norocul acolo, dar „nerazzurri” au dat cu piciorul unui talent uriaș. O decizie pe care o vor regreta mai târziu. Așa se face că tânărul Gigi a ajuns în 1961 la Legnano, o obscură grupare din Serie C. Valoarea însă se vede oriunde, astfel că Riva va rămâne doar un an în al treilea eșalon din Italia, fiind cumpărat de Cagliari. Clubul din Sardinia era unul de tradiție în Peninsulă – s-a înființat în 1920 -, dar fără succese. Acest lucru avea să se schimbe aproape instantaneu.
Gigi a ajuns la Cagliari, în Serie B, găsind acolo jucători precum Mario Martiradonna sau Ricciotti Greatti. Alături de ei, va pune umărul la promovarea micuțului club din Sardinia în Serie A, în 1964. În vara acelui an va veni la echipă și Pierluigi Cera. Epopeea putea începe.
Dar începutul a fost greu. Un debut jenant, înfrângere cu 12-1 în fața Romei, și un tur de campionat încheiat pe ultimul loc, cu doar 9 puncte. și când nimeni nu mai credea, Cagliari a revenit senzațional în retur și a încheiat sezonul pe locul 6. Mai mult decât o echipă-minune, Italia descoperea un atacant senzațional. Riva a marcat 9 goluri și speriase fundașii adverși cu lovitura sa de cap puternică și un stâng neiertător. Odată pornit, vârful sarzilor nu a mai putut fi oprit. Trei titluri de golgheter (1967, 1969 și 1970), totul culminând cu scudetto cucerit în 1970 în fața Interului, cu o echipă în care mai sosireră portarul Enrico Albertosi și atacantul Angelo Domenghini.
Riva avea Sardinia la picioare și, înainte de Mondialul mexican, toată lumea aștepta duelul său cu celălalt monarh al fotbalului, Pele. Deși promisese că va ataca recordul lui Fontaine, Riva a marcat primele sale goluri în Mexic abia în sferturi, contra gazdelor, până la finalul competiției mai înscriind un singur gol, dar ce gol, contra Germaniei în semifinale. Duelul atât de așteptat cu Pele a fost câștigat la scor de brazilian în ultimul act, lui Gigi rămându-i doar satisfacția triumfului european din 1968 alături de „squadra azzurra”.
Din păcate, la scurt timp după Campionatul Mondial, Riva a suferit o gravă accidentare într-un meci cu Austria, care l-a scos pentru multă vreme din circuit. De altfel, cariera italianului a stat sub semnul accidentărilor grave. În 1966 și-a rupt piciorul stâng, într-o confruntare cu Portugalia, iar în 1976 a suferit o ruptură a tendonului, care avea să-i pună capăt aventurii în fotbal.
Deși naționala Italiei și Cagliari au dezamăgit în anii următori, Riva a continuat să facă ceea ce știa mai bine: să bage mingea în poartă. În iunie 1973, într-o victorie cu Brazilia, scor 2-0, a egalat recordul de goluri în tricoul „squadrei azzurra” deținut de Meazza, 33 de reușite. Va depăși acest record trei luni mai târziu, într-un meci cu Suedia, pentru ca ultimul său gol ca internațional să-l înscrie contra Elveției.
Finalul a fost trist. Accidentarea din 1976, într-o partidă cu Milan, a însemnat practic sfârșitul carierei de fotbalist a lui Riva. Mai mult decât atât, la capătul acelui sezon, Cagliari retrograda în Serie B, după 12 ani fabuloși la nivel înalt. Practic, Gigi ieșea din arenă, pentru a intra în legendă.
