GHEORGHE DUNGU
(5 aprilie 1929 – 15 iunie 2023)
În lumea fotbalului românesc, există figuri legendare ale căror povești transcend timpul, rămânând adânc întipărite în inimile suporterilor. Gheorghe Dungu, portarul emblematic al Rapidului București din anii ’50-’60, reprezintă una dintre aceste legende.
Cu o carieră impresionantă ce s-a întins pe parcursul a 15 ani în Giulești, Dungu a rămas în istorie nu doar ca un portar excepțional, ci și ca un om a cărui pasiune pentru fotbal a învins orice obstacol. De la începuturile modeste în Făgăraș până la peste 200 de meciuri în poarta vișiniilor, povestea sa este una de determinare, pasiune și dedicare pentru culorile alb-vișinii.
Născut în București pe 5 aprilie 1929, Gheorghe Dungu și-a început călătoria în lumea fotbalului pe un traseu neobișnuit. La vârsta de șase ani, familia sa s-a mutat la Făgăraș, unde tânărul Gheorghe a început să fie atras de magia fotbalului, în ciuda opoziției tatălui său.
“Tata, care era zidar, mi-a zis clar: «Să nu te prind la sport! La școală, că-ți rup oasele!»… Am început ca atacant. Mă antrenam pe ascuns, tata a aflat târziu, de la vecini”, povestea cu nostalgie fostul portar într-un interviu.
Destinul său avea să se schimbe radical la vârsta de 15-16 ani, într-un meci între Nitramonia Făgăraș și Metrom Brașov, când portarul titular s-a accidentat. Dungu a fost trimis între buturi și, surprinzător, a apărat chiar și o lovitură de la 11 metri. Prestația sa l-a impresionat pe antrenorul Andrei Sepci, fostul portar al României în anii ’30, care a decis pe loc: “Gata, portar rămâi!”.
Această decizie avea să se dovedească inspirată, iar Dungu a îmbrățișat noul rol cu pasiune, dezvoltând o filozofie aparte despre acest post: “Eu cred că o echipă de fotbal este formată din 10 jucători și un artist. Portarul este un artist, pentru că face multe lucruri pe care un jucător de câmp nu le face. Mi-a plăcut să fiu portar, pentru că aveam mai multe de făcut”.
Talentul lui Gheorghe Dungu nu a rămas neobservat mult timp. După ce s-a transferat la CFR Făgăraș, a fost remarcat de fundașul Rapidului, Remus Ghiurițan, care l-a recomandat clubului din Giulești.
“La un meci, m-a văzut Ghiurițan, care juca fundaș la Rapid. M-a recomandat, au mai trimis oameni să mă urmărească, că mergeau prin țară să mai vadă tineri. M-au chemat apoi la un trial în București, unde veniseră 44 de jucători. După trei partide de verificare, în care n-am luat gol, am rămas, împreună cu alți trei”, își amintea Dungu.
La Rapid, tânărul portar a avut șansa să fie luat sub aripa protectoare a unuia dintre cei mai importanți oameni din istoria clubului: “Aveam 20 de ani, la Rapid apăra Valentin Stănescu, iar antrenor era Ronay, un om deosebit. Am avut noroc că Valentin m-a plăcut, a fost mentorul meu, m-a pregătit ca pe urmașul lui”.
Debutul său în Divizia A a venit pe 4 martie 1949, într-un meci împotriva Metalului Reșița, câștigat cu 3-0. A fost începutul unei cariere impresionante la Rapid, unde a evoluat până în 1963, adunând peste 200 de meciuri oficiale în campionat.
Cariera de portar în anii ’50 venea cu provocări specifice, pe care Dungu le-a înfruntat cu stoicism și pasiune pentru sportul pe care îl iubea atât de mult.
“Am multe amintiri din carieră, dar cel mai mult mi-au rămas accidentările. Ca portar, era foarte ușor să te accidentezi pe vremea aia. Mingile erau grele, mai grele ca cele de astăzi, nu aveam mănuși… Dar dragostea de sport, de afirmare, era atât de mare, încât treceam peste acest lucru”, mărturisea fostul portar.
Performanțele sale în poarta Rapidului i-au adus și convocări la echipa națională a României, unde a bifat două selecții. Debutul la națională a avut loc pe 30 septembrie 1962, într-un meci amical cu Maroc (4-0), disputat pe Stadionul „23 August” din București.
România – Maroc 4-0 într-un meci amical jucat pe 30 septembrie 1962
După încheierea carierei de jucător în 1963, Gheorghe Dungu a îmbrățișat cu aceeași pasiune meseria de antrenor. Absolvent al IEFS (Institutul de Educație Fizică și Sport), el a pregătit numeroase echipe, printre care Progresul Alexandria, Chimia Făgăraș, Metalul Cugir și Oțelul Galați.
Unul dintre cele mai interesante episoade din cariera sa de antrenor a fost perioada petrecută la conducerea reprezentativei din Zanzibar (1972-1974), o experiență inedită pentru un tehnician român.
A revenit și la Rapid, unde a fost antrenor al portarilor, unul dintre elevii săi fiind celebrul Rică Răducanu. De asemenea, în sezonul 1985/1986, a fost secundul lui Ion Motroc pe banca tehnică a giuleștenilor.
După o lungă perioadă în care nu mai fusese prezent în Giulești, Gheorghe Dungu a revenit pe noul stadion al Rapidului în 2022, cu ocazia inaugurării arenei. La 93 de ani, fostul portar a fost profund impresionat de atmosfera creată de suporterii vișinii.
“Mi-a plăcut la inaugurare. Nu mai fusesem pe Giulești de peste 35 de ani. Cel mai mult m-a impresionat galeria, că pune suflet. Rapid a atras mereu lumea la stadion, era echipa oamenilor simpli”, declara Dungu.
Privind spre fotbalul modern, fostul portar observa diferențele fundamentale de mentalitate și atitudine: “Sunt mai superficiali, îi interesează numai prima de joc. Nu mai au chemarea pe care o aveau fotbaliștii pe vremea mea. Era mai multă pasiune, mai multă dragoste. Plus că prietenia între jucători la acea vreme era mai mare, iar datorită acestei legături de prietenie câștigam mai ușor meciurile.”
De la băiatul care se antrena pe ascuns, sfidând interdicțiile tatălui, până la portarul care a apărat poarta Rapidului în peste 200 de meciuri, viața lui Dungu este o mărturie a iubirii pure pentru fotbal.
“Când jucam noi, nu erau condițiile de acum. Uneori jucam pe un teren unde nu erau tribune, lumea trebuia să stea în picioare. Acum nu trebuie să mai faci niciun efort și te trezești mare jucător de fotbal”, spunea Dungu, subliniind diferențele între generații și valorile care l-au definit.
Gheorghe Dungu s-a stins din viață la 15 iunie 2023, la vârsta de 94 de ani, fiind cel mai vârstnic fost jucător al Rapidului.
