Pe 29 aprilie 1900 se năștea la Arad primul marcator din istoria naționalei de fotbal a României – Francisc Ronay – arădeanul a cunoscut cea mai bună perioadă în epoca interbelică la CAO – Club Atletic Oradea.
Golul a fost marcat de la 11 metri în minutul 41, ducând scorul 1-1, în final selecționata lui Teofil Moraru reușind să bifeze prima victorie din istoria echipei naționale. Meciul s-a jucat pe 8 iunie 1922 la Belgrad în compania Iugoslaviei, cu ocazia nunții regelui Alexandru cu principesa Maria.
Totuși există voci și documente – care îl văd pe Francisc Ronay ca protagonist mai mult sau mai puțin voluntar în activitățile horthiste ale fasciștilor maghiari ajunși în Transilvania după anexarea din 1940, el lucrând în cea perioadă ca electrician la ICO.
Totuși, trebuie să avem în vedere că multe dintre acele observații și note informative – documente – au apărut după venirea comuniștilor la putere, iar orice om legat mai mult sau mai puțin de proximitatea unei asemenea zvon devenea țintă pentru agenții regimului. În consecință, există posibilitatea ca acesta să fie un fake-news al anilor 50 – tipic politicii de inspirație sovietică.
Revenind la zona sportivă, după ce s-a retras, a devenit la finalul anilor 40 antrenor, fiind responsabil de pregătirea celor două mari echipe bucureștene CSA Steaua București și FC Rapid 1923 în perioada anilor 50.
Selecționerul în anul de grație – 1947 – acesta a murit douăzeci de ani mai târziu pe 6 aprilie 1967, la vârsta de 66 de ani în orașul Târgu-Mureș.
