Fotbalul n-a murit

Castigatorul premiului neoficial de “om al anului in fotbalul romanesc” este fara doar si poate Dan Petrescu, antrenorul Unirii Urziceni.Performanta sa este uluitoare.Par a fi cuvinte mari, dar peste ani, cand ne vom aminti de isprava celor din Urziceni, ne vom da seama de cele intamplate.Si cat de mare este performanta lor.Nu e usor pentru o echipa mica, fara un buget impresionant, fara prea multi suporteri si cu jucatori ce luati separat nu spuneau mare lucru.Insa numele lor ii spuneau multe lui Dan Petrescu.

Avand parte de ajutorul unui patron caruia nu-i place sa fie pionul principal, dar si de ajutorul unui presedinte de club uns cu toate alifiile si bun cunoscator al fotbalului romanesc, Dan Petrescu a stiut sa stranga acesti jucatori in jurul lui, a stiut sa-i puna in teren si sa-i motiveze.Am vazut , dupa mult timp , o echipa asezata magistral in teren, o echipa in adevaratul sens al cuvantului, jucatori care stiu sa se dubleze, care stiu cand e momentul sa tatoneze adversarul sau sa-l atace decisiv.Jocul Urziceniului nu este unul foarte spectaculos, dar este simplu si foarte eficient.Metamorfoza rapida de la o echipa care rateaza foarte mult la o echipa care inscrie dintr-o jumatate de ocazie nu poate fi pusa decat pe seama muncii asidue depusa la antrenamente, a mentalitatii britanice vis-à-vis de angajament si munca, importata de Dan Petrescu din insula.Se stie ca nici antrenorii si nici suporterii din Anglia nu tolereaza jucatori care cad la prima atingere sau stau intinsi pe teren…

Dan Petrescu a invatat multe in perioada in care a jucat in Anglia.Si a aplicat cu succes la Urziceni.In primul rand respectul pentru adversar , care s-ar traduce nu prin declaratii frumoase, ci prin tratarea rivalilor foarte serios, din punct de vedere pur-sportiv.Indiferent ca era vorba de o echipa din partea de sus a clasamentului sau o echipa de pe ultimele locuri.In al doilea rand “le-a ridicat capetele” jucatorilor sai si i-a convins ca nimeni nu este de neinvins.Iar capetele ridicate au observat mult mai bine jocul, care pana la urma este extrem de simplu…doar ca unii il complica inutil.In al treilea rand le-a insuflat acea rautate in teren, tipic britanica, facandu-i sa lupte pentru orice minge, sa lupte pana in ultimul minut pentru victorie.Astfel a ajuns Bilasco sa castige mai toate angajamentele aeriene, chiar daca fundasii prezentau talie ridicata.Galamaz a ajuns din gafeur la Dinamo unul dintre cei mai constanti fundasi din Romania, iar Varga, din baiat de distractie a ajuns sa are terenul si sa dea lumina atacurilor.Asa a ajuns Unirea Urziceni sa practice un joc mecanic, in care fiece jucator stie unde ii e locul, iar pasele merg ca visate.

Unirea Urziceni merita din plin acest titlu de campioana.Au format cea mai constanta echipa de-a lungul intregului sezon.O echipa care primea foarte greu goluri, dar si o echipa care inscria aproape meci de meci.O echipa care a alergat mai mult decat celelalte, devenind prin prisma angajamentului cu adevarat o echipa britanica.Si pana la urma au desfiintat acea teorie conform careia “fara bani multi nu se pot castiga titluri”.Este nevoie doar de ceva bani, intelepciune, liniste si munca.Multa munca.Si un antrenor.Dan Petrescu este un antrenor .Un antrenor scolit in Anglia.
Vor putea oare ceilalti antrenori sa invete cate ceva de la Dan?

-144 de meciuri (66v-43e-35i) a bifat in prima liga ca antrenor Dan Petrescu; -echipele conduse de pe banca tehnica de “Bursuc” sunt: Sportul Studentesc (45 meciuri), Rapid (6 meciuri) si Unirea (93 meciuri); -91,2% din partidele ialomitenilor in Liga 1 au fost cu Dan Petrescu antrenor; -primul duel al Urziceniului cu fostul international pe banca s-a consemnat la data de 1 octombirie 2006, etapa 10, in fata fostei colege din Liga a 2-a, Universitatea Craiova si a fost pierduta pe teren propriu cu scorul de 2-1, golul gzdelor fiind inscris de Bogdan Aldea (11m); Asa arata echipa atunci: Grigore, Epaminonda (Leandro), Rohat (cpt), Jovanović,Filatov, Dobre, Pojer, Negoita, Constantin (Vlad), Costescu (Odoroaba), Aldea;