Fotbaliști de legendă: Ionel Dănciulescu

0
496

Ionel Dănciulescu (Ionel Daniel Dănciulescu pe numele său întreg) s-a născut la 6 decembrie 1976 la Slatina. Deține recordul pentru cele mai multe meciuri jucate pe scena primului eșalon fotbalistic din România, cu 515 meciuri în decursul a 10 de ani. Dănciulescu este al doilea cel mai bun marcator din istoria Ligii 1 cu 214 goluri, în spatele lui Dudu Georgescu, care are 252. A înscris, de asemenea, 35 de goluri în Cupa României și este jucătorul cu cele mai multe apariții, 36, în derby-ul Dinamo – Steaua, în care a marcat 13 goluri (8 pentru Steaua și 5 pentru Dinamo), ceea ce îl plasează ca cel mai bun marcator alături de Florea Voinea.

Ionel Dănciulescu a început fotbalul în orașul său natal, la CSȘ Slatina, alături de Claudiu Niculescu, Ionuț Luțu și Augustin Chiriță, sub îndrumarea antrenorului Ion Pârvulescu.

În 1993, Ionel Dănciulescu ajunge la Electroputere Craiova, echipă cu care debutează în Divizia A la vârsta de 16 ani. Dănciulescu își face astfel debutul pe 6 octombrie 1993, într-un meci împotriva rivalilor din acea perioadă, Universitatea Craiova, care s-a încheiat cu scorul de 2-2. Pe parcursul a două sezoane petrecute la Electroputere, el a marcat 8 goluri în 31 de meciuri de campionat, primul său gol fiind într-un meci 2-2 împotriva lui Dinamo București. A înscris și o dublă într-o înfrângere cu scorul de 4-2 în fața Stelei. În această perioadă, a jucat alături de jucători precum Ștefan Nanu, Gabriel Popescu și alți doi colegi (mai târziu, colegi la Steaua), Sabin Ilie și Claudiu Răducanu.

În 1995, Electroputere a retrogradat în a doua ligă, dar Dănciulescu rămânea în prima divizie semnând cu Dinamo București, fiind convins de oficialii clubului, Mircea Stoenescu și Cornel Dinu. A petrecut două sezoane cu “câinii roșii”, marcând 22 de goluri în 64 de meciuri din Divizia A, inclusiv primul său hat-trick în competiție într-un meci 3–0 împotriva echipei FCM Bacău.

În prima jumătate a sezonului 1997/98, Dănciulescu a jucat o perioadă scurtă în Turcia pentru Altay, echipă care l-a transferat la pichetat alături de Marius Coporan în schimbul a 400.000 de dolari. La Altay jucat șapte meciuri și a marcat un gol împotriva lui Beşiktaş. Cei doi s-au întors în România după ce Steaua București a plătit lui Altay aceeași sumă pe care au plătit-o pentru achiziționarea lor de la Dinamo. Dănciulescu a contribuit la câștigarea titlului în primul său sezon petrecut la club, fiind utilizat de Mihai Stoichiță, antrenorul roș-albaștrilor de la acea vreme, în 25 de meciuri în care a marcat 14 goluri, fiind al doilea marcator al echipei, cu trei goluri mai puțin decât Cătălin Munteanu. În sezonul următor, a câștigat Cupa României în 1998/99, fiind folosit de antrenorul Emeric Ienei în primele 51 de minute când l-a înlocuit cu Ionuț Luțu în victoria la loviturile de departajare din finala împotriva Rapid București.

Dănciulescu a contribuit la calificarea echipei în șaisprezecimile Cupei UEFA din sezonul 1999/2000, jucând șapte meciuri în acea campanie, eliminând Levadia Tallinn, LASK Linz (împotriva cărora a marcat un gol) West Ham United, fiind eliminată de Slavia Praga. A câștigat un alt titlu în sezonul 2000/01 cu militarii, contribuind cu 6 goluri marcate în cele 26 de apariții acordate de antrenorul Victor Pițurcă. La mijlocul sezonului 2001/02, Dănciulescu a avut un conflict cu antrenorul Pițurcă, și a fost nevoit să părăsească echipa.

Ajunge din nou la Dinamo București, echipă care a transferat 350.000 de dolari în contul Stelei în schimbul transferul său. La începutul acestei a doua perioade a avut, probabil, cea mai dificilă perioadă a carierei sale, deoarece fanii lui Dinamo îl înjurau la meciuri pentru că jucase pentru Steaua și marcase împotriva lui Dinamo. A marcat trei goluri în cele 13 apariții în care a fost folosit de Cornel Dinu și Ion Marin, iar echipa a câștigat titlul la sfârșitul sezonului 2001/02, o perioadă în care a jucat chiar și în liga a doua la acea vreme, pentru echipa satelită a lui Dinamo, Poiana Câmpina. S-a întors motivat în sezonul următor și a marcat 16 goluri în 26 de meciuri, ajutând, de asemenea, echipa să câștige Cupa României, fiind folosit de antrenorul Ioan Andone în toate minutele din victoria cu 1–0 în finala împotriva FC Național. Fanii l-au acceptat în cele din urmă pe măsură ce a devenit golgheterul echipei, formând un cuplu de succes în atacul echipei în anii următori cu Claudiu Niculescu, presa românească numindu-i “Cuplul N&D”, un pseudonim inspirat de primele litere ale numelui lor de familie și de trupa pop românească “N&D”.

A ajutat echipa să realizeze “dubla” în sezonul 2003/04, contribuind cu 21 de goluri înscrise în cele 29 de meciuri de campionat în care a fost folosit de Andone, devenind astfel golgheterul sezonului. Cu toate acestea, nu a jucat în victoria cu 2–0 în fața Oțelului Galați din finala Cupei României, deoarece a fost suspendat după ce a primit un cartonaș roșu. De asemenea, a contribuit la eliminarea Liepājas Metalurgs și Șahtior Donețk, marcând două goluri împotriva primilor și unul împotriva celor din urmă, în Cupa UEFA, campania încheindu-se atunci când au fost eliminați în turul al doilea al competiției de Spartak Moscova, împotriva cărora a marcat un dublu în manșa secundă.

În prima jumătate a sezonului următor, a marcat 11 goluri în 15 meciuri în campionat, jucând și în fazele de calificare ale Ligii Campionilor, reușind să înscrie golurile în ambele manșe, care au fost victorii cu 1–0 împotriva lui Žilina, apoi forțându-l pe Quinton Fortune să înscrie un autogol împotriva lui Manchester United în înfrângerea cu 5–1 la general. Aceste performanțe și dubla reușită în tricoul echipei naționale în victoria de senzație cu 5–1 din amicalul împotriva Germaniei i-au adus lui Dănciulescu premiul Fotbalistului Român al Anului 2004.

În sezonul 2006/07 a fost al doilea marcator al echipei, după Claudiu Niculescu, cu 15 goluri în 31 de meciuri. A mai apărut în 12 meciuri în care a marcat 5 goluri, iar clubul a ajuns în șaisprezecimile Cupei UEFA 2006/07, unde a pierdut cu 3–1 la general în fața lui Benfica. În sezonul următor, Dinamo avea obiectivul de a ajunge în faza grupelor a Ligii Campionilor, iar Dănciulescu a reușit să înscrie un gol în remiza 1–1 din prima manșă a turului trei preliminar împotriva lui Lazio Roma. Cu toate acestea, nu s-au calificat, pierzând cu 3–1 în manșa secundă. A format un cuplu în atacul lui Dinamo cu Florin Bratu, presa românească numindu-i “B.D. în acțiune”, un pseudonim inspirat de primele litere ale numelui lor de familie și de filmul românesc “B.D. în acțiune”. Până la sfârșitul sezonului 2007/08, echipa nu avea nicio șansă să câștige titlul, dar rivalii de la Steaua erau pe primul loc, având programat un meci pe terenul lui Dinamo care s-a încheiat cu victoria “câinilor roșii” cu 2–1, fiecare dintre ei marcând un gol. Această victorie a ajutat CFR Cluj să avanseze pe prima poziție și să devină campioni după ultima etapă a sezonului, iar Dănciulescu a devenit golgheterul sezonului cu 21 de goluri.

În august 2009, după ce a marcat o dublă împotriva Ceahlăului Piatra Neamț, a devenit al patrulea marcator din istoria Ligii 1 cu 187 de goluri, după Dudu Georgescu, Rodion Cămătaru și Marin Radu. A contribuit la realizarea “Minunii de la Liberec” după ce a câștigat cu 3–0 meciul din deplasare împotriva lui Slovan Liberec, după ce prima manșă fusese pierdută cu același scor, calificându-se după lovituri de departajare în faza grupelor Europa League, sezonul 2009/10.

În 2005, Dinamo l-a împrumutat pe Ionel Dănciulescu la echipa chineză Shandong Luneng pentru suma de 500.000 de dolari. Aici a marcat 10 goluri în 26 de meciuri de campionat, ceea ce a ajutat echipa să termine pe poziția a treia în clasament. De asemenea, a ajuns în finala Cupei Chinei, în care a jucat toate minutele în înfrângerea cu 1–0 în fața echipei Dalian Shide, și a reușit să ajungă în sferturile de finală ale Ligii Campionilor AFC.

În august 2009, Ionel Dănciulescu a semnat un contract pe doi ani cu echipa spaniolă Hércules Alicante din Segunda División, care a plătit aproximativ 400.000 euro către Dinamo. Dănciulescu a marcat 10 goluri în 25 de meciuri din campionat, contribuind astfel la obținerea locului secund pentru Hércules la sfârșitul campionatului și promovarea în La Liga după o pauză de 13 ani. De asemenea, a înscris două goluri în Cupa Spaniei împotriva echipei SD Huesca și Almería.

După doar un an petrecut la Hércules, contractul său a fost reziliat, așa că Ioenl Dănciulescu s-a întors la Dinamo în iulie 2010, unde s-a reunit cu antrenorul Ioan Andone. La 26 septembrie 2011, a marcat al 198-lea său gol în Liga 1 într-un meci împotriva echipei Petrolul Ploiești, alăturându-se astfel lui Rodion Cămătaru ca al doilea cel mai prolific marcator, și cam trei săptămâni mai târziu a înscris al 200-lea gol în Liga 1, într-un meci împotriva echipei Ceahlăul. A contribuit la victoria echipei în Cupa României 2011/12, fiind folosit de antrenorul Dario Bonetti în primele 71 de minute, când a fost înlocuit cu Cătălin Munteanu, în victoria cu 1–0 din finala împotriva Rapid București. La 16 martie 2013, după ce a jucat într-un meci împotriva echipei Petrolul, Ioen Dănciulescu a devenit primul fotbalist care a atins 500 de apariții în prima ligă din România.

Ionel Dănciulescu a jucat ultimul meci din Liga 1 pe 6 octombrie 2013, exact la 20 de ani de la debutul său, jucând pentru Dinamo într-un meci 1–1 împotriva echipei Ceahlăul, având un record de 515 meciuri jucate în competiție cu 214 goluri marcate, ceea ce îl plasează pe locul doi în topul marcatorilor, după Dudu Georgescu care are 252.

A marcat, de asemenea, 35 de goluri în Cupa României și este jucătorul cu cele mai multe apariții, 36, în derby-ul Dinamo – Steaua, în care a înscris 13 goluri (8 pentru Steaua și 5 pentru Dinamo), ceea ce îl face cel mai bun marcator alături de Florea Voinea.

Ionel Dănciulescu a debutat în echipa națională a României pe 3 martie 1999, într-o victorie cu scorul de 2–0 împotriva Estoniei. Cu toate acestea, el nu a făcut niciodată parte din planurile lui Victor Pițurcă, omul care l-a convocat pentru prima dată în echipa națională împotriva Estoniei, și nu a mai fost chemat din cauza disputei pe care a avut-o cu Pițurcă atunci când era la Steaua. Ionel Dănciulescu a jucat în șapte meciuri, inclusiv în trei meciuri de calificare pentru Mondiale din 2006 și 2010, în perioada 2004 și 2009, fiind convocat de Anghel Iordănescu și Răzvan Lucescu.A jucat doar opt meciuri pentru naționala României, cel mai bun dintre acestea fiind un meci amical împotriva Germaniei, care s-a încheiat cu o victorie 5–1, când a marcat singurele două goluri pentru echipa națională.

Cu Steaua are în palmares două titluri, o cupă și o Super cupă. Cu Dinamo are trei titluri, trei cupe și o Super cupă a României. A fost cel mai bun marcator al campionatului în două rânduri, sezoanele 2003/24 și 2007/08. În 2004 a fost votat Fotbalistul Anului la gala premiilor Gazetei Sporturilor.

Articolul precedent#PronoLiga1. Un singur jucător pe locul 1. Urmează runda a 19-a
Articolul următorPovestea lui Jean Lăpușneanu, portarul României de la primul Campionat Mondial din Istorie, Uruguay 1930

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here