Pe 6 ianuarie 1969, într-o familie care trăia într-un cartier mărginaș al capitalei, se năștea Ilie Dumitrescu. Tatăl lui Ilie, Ștefan sau nea Fane cum era cunoscut, era un mare susținător al Stelei și i-a insuflat microbul fotbalului și micuțului său fiu încă de la frageda vârstă de 2, 3 ani când îl căra pe umeri în Ghencea, la meciurile militarilor.
Primii pași în fotbal și prima accidentare
În urma unui anunț din ziarul Sportul, Ilie Dumitrescu se înscrie la o acțiune de selecție organizată de clubul Steaua. A reușit să fie ales între cei 26 de pitici din peste 200. Avea 8 ani. Atât de mare a fost dorința lui de afirmare încât era dispus să renunțe la orice pentru a-și vedea visul împlinit: să joace la echipa de suflet. Era atât de determinat încât prefera să facă două antrenamente pe zi decât să meargă la școală. La școală nu excela dar nu avea probleme la învățătură.
La 14 ani avea să se consume una dintre cele mai grele momente ale sale de pănă atunci. Dublă fractură de maleolă. Nimeni nu mai credea că revine pe teren însă el nu percepea viața lui fără fotbal. A urmat o perioadă de recuperare după care a reintrat în circuitul antrenamentelor. Datorită talentului dar și a seriozității cu care se antrena și trata fotbalul, s-a remarcat repede și a fost convocat la naționalele U15 și U16 ale României.
Promovarea în echipa mare a Stelei
Văzând mai multe invitații de convocare pe numele Ilie Dumitrescu, Anghel Iordănescu a început să întrebe de el. I s-a transmis că juniorii republicani la care joacă Ilie, are meci cu Aripile Pitești. Iordănescu s-a dus special la meci să-l vadă iar acesta nu a dezamăgit. Steaua s-a impus cu 3-1 iar două dintre goluri fuseseră marcate de Ilie Dumitrescu. După meci, Iordănescu se duce către el:
– Puștiule, ai ghete?
– Am! Două perechi de ghete am! Și turnate și înșurubabile.
– Mâine dimineață la ora 9 să vii la teren. Vreau să faci antrenament cu echipa mare.
După o noapte în care nu a dormit, fiind copleșit de emoții, următoarea zi la 9 dimineața era în holul care ducea către cantina Stelei. Nu avea tupeul să intre. După câteva minute ajunge și Iordănescu:
– Hai puștiule, la masă!
Când a intrat, i s-au muiat picioarele. Duckadam, Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Bălan, Majearu, Stoica, Balint, Lăcătuș Pițurcă, Pușcas, Radu II… Toți erau acolo.
Debutul la Steaua
După o perioadă în care s-a antrenat cu echipa mare a Stelei, își face și debutul într-o zi de sâmbătă, 13 iunie 1987. Era etapa a 31-a a campionatului Diviziei A. Înaintea etapei, Steaua conducea clasamentul cu 10 puncte avans față de Dinamo dar și cu un meci în minus. Steaua juca la Râmnicu Vâlcea cu Chimia. După 70 de minute, tabela arăta 3-0 pentru Steaua. În acel moment, Marius Lăcătuș vine la banca de rezerve și-i zice lui Iordănescu să-l pună și pe puști (Ilie Dumitrescu).
– În locul cui să-l bag?
– În locul meu!
În minutul 78 Ilie Dumitrescu îl schimba pe colegul său de cameră, Marius Lăcătuș și bifa primele sale minute în tricoul Stelei! Un vis din copilărie devenit realitate! Partida avea să se încheie cu 4-0. Până la finalul sezonului, mai bifează un singur meci. A fost integralist în ultima etapă cu Universitatea Craiova (scor 1-1), când Steaua era deja campioană.
În sezonul 1986/87, Steaua își trecea în cont cel de-al 12-lea titlu de campioană din istorie.
Împrumutul la FC Olt
Pentru următorul sezon, 1987/88, este trimis să se călească la satelitul Stelei, FC Olt. Concurența era acerbă. În acel sezon, la Scornicești jucau Marian Popescu, Leța, Iftimie, Laurențiu Pena, Turcu, Dan Petrescu, Mihai Zamfir, Minea și alții. Pentru că nu avea loc pe postul său de mijlocaș ofensiv, a acceptat să joace fundaș atât în partea dreapta cât și în stânga, cam oriunde era nevoie. Din cele 34 de meciuri a evoluat în 33 dintre ele. Unul îl ratase din cauza cumului de cartonașe galbene.
Cu FC Olt termină campionatul 1987/88 pe poziția a 15-a din 18 echipe, salvându-se de la retrogradare cu două puncte peste Poli Timișoara și Petrolul.
Revenirea la Steaua
Evoluția bună din acel sezon l-a adus în atenția altor două echipe mari din țară: Dinamo și Universitatea Craiova. Era cerut la pachet cu Dan Petrescu. Cei de la Steaua nu au vrut să audă de așa ceva și l-au adus înapoi la prima echipă. Aici avea să se bată pentru un loc în echipă cu Gică Hagi, Tudorel Stoica, Iosif Rotariu, Lucian Bălan, Gabi Balint, Lucian Măstăcan și Ilie Stan.
După mai multe meciuri în care nu a prins niciun minut pe teren, este trimis titular într-un meci cu Partizan Belgrad din Cupa Steaua aflată la ediția a II-a. Ilie face un meci bun și chiar marchează și un gol. Înaintea startului de sezon, Steaua joacă un meci amical cu Baia Mare. Ilie Dumitrescu este trimis din primul minut însă are o evoluție ștearsă și este schimbat la pauză. Nu se aștepta să mai prindă loc în primul 11 în meciul din prima etapă cu FC Brașov.
Om de bază în primul XI la Steaua
În ciuda meciului slab cu Baia Mare, Ilie Dumitrescu este anunțat titular în prima etapă, meci pe teren propriu cu FC Brașov. În minutul 9, Ilie obține un penalty după ce este faultat în careu. Execută Hagi însă ratează, trimițând în bara transversală. Contrar jocului, brașovenii deschid scorul în minutul 13 prin Terheș care îl învinge pe Silviu Lung cu un șut de la 10 metri. În minutul 33 Ilie Dumitrescu iese din nou la rampă, de această dată cu un gol egalizator. Centrarea lui Bumbescu este reluată cu capul de către Ilie iar mingea intră în poartă după ce lovește bara. Era 1-1. Pe finalul primei reprize, același Dumitrescu își trece dubla pe lista marcatorilor aducând-o pe Steaua în avantaj. Gol tot cu capul însă de această dată, servantul a fost Lăcătuș. Militarii intră la cabine cu 2-1 grație golurilor lui Ilie Dumitrescu. După pauză, brașovenii restabilesc egalitatea în minutul 65 prin Barbu. Steliștii reușesc să câștige prin golul lui Belodedici din minutul 81. Scor final Steaua 3, FC Brașov 2.
Pe 7 august 1988, Ilie Dumitrescu debutează în Cupa Campionilor în victoria cu 5-2 în fața Spartei la Praga. Steaua avea să ajungă atunci până în finală, pierdută însă cu 4-0 în fața marelui Milan. Dumitrescu avea să rateze acea finală, prima din cele două mari regrete ale sale din carieră.
Debutul în Cupa Campionilor Europene și regretul ratării finalei
În returul semifinalei cu Galatasaray, Ilie intră titular și marchează golul egalizator al Stelei în minutul 39 după ce turcii deschideau scorul 3 minute mai devreme. Steaua era la adăpostul unei victorii cu 4-0 la București iar calificarea în ultimul act era ca și rezolvată. Ilie este avertizat cu un galben care-i interzice prezența în finală datorită cumului de cartonașe. La o repunere de la margine, Dumitrescu merge să execute autul dar Hagi îi zice să-i lase lui mingea. Dumitrescu se conformează și lasă mingea însă englezul Keith Hackett se repede la el și-i arată cartonașul galben considerând că trage de timp.
=== SFÂRȘITUL PRIMEI PĂRȚI ===