Oamenii vor discuta întotdeauna în contradictoriu. Iar în fotbal, ca în orice alt sport, competiția este și mai mare atunci când vine vorba de cine este sau cine a fost cel mai bun. Care sunt țările unde diferența de valoare dintre cel mai bun jucător și cel de pe locul 2 este în continuare uriașă?
Liberia: Sincer, nu sunt mulți care pot numi un fotbalist liberian în afară de George Tawlon Manneh Oppong Ousman Weah, George Weah mai pe scurt. Sigur, căutând în arhive, îl mai recunoaștem și pe Christopher Wreh. Dar cine se poate lăuda cu o asemenea enciclopedie fotbalistică?
Vasilis Hatzipanagis în Grecia? Desigur, dacă nu cumva grecii îl recunosc pe Giorgos Karagounis ca fiind cel mai bun al tuturor timpurilor.
San Marino: Massimo Bonini. Nu reușim să găsim pe altcineva, a jucat la echipe precum Cesena, Juventus sau Bologna.
Armenia = Henrikh Mkhitaryan. Asta dacă nu cumva armenii îi văd pe fraţii Karamian ca pe niște legende ale fotbalului românesc.
El Salvador: finii cunoscători ai fotbalului recunosc acest nume. Jorge Alberto González Barillas, cunoscut sub numele de El Mágico. Rămâne pe primul locul, asta și datorită faptului că nu cunoaștem foarte multe din istoria fotbalului din zonă, dar știm sigur că fostul jucător al Vasluiului, Carlo Costly era din Honduras.
Indiferent cum se va termina cariera lui Mohamed Salah, starul lui Liverpool, a eclipsat tot ce a existat și tot ce am văzut noi vreodată la jucătorii egipteni de-a lungul anilor.
Noua Zeelandă: Cineva aproape de Wynton Rufer, în afară de familia lui? Nu putem găsi pe cineva mai apropiat ca valoare…
Mexic: Hugo Sanchez. Este Rafael Márquez al 2-lea? S-ar întreba până și Donald Trump.
Finlanda: Litmanen, Hyypiä au fost destul de buni, totuși cine este al treilea? Ni-l mai amintim pe Jääskeläinen care a jucat pentru Bolton.
Estonia: Fotbaloncilopedia ne dă ca rezultat pe Mart Poom și Ragnar Klavan.
Irlanda de Nord: „Maradona Good, Pele Better, George Best”
Ungaria: Ferenc Puskás, deși aici mai putem aminti și pe Nándor Hidegkuti sau Sándor Kocsis, dar ambii au admis că nu au fost nici măcar puțin în apropierea marelui Puskás.
#RETRO mai avem și din Paraguay: Arsenio Erico sau din Chile pe Elías Figueroa (Alexis Sánchez e bun, dar s-a stins parcă prea repede).
Există desigur și țări unde clasamentul este mai strâns. În Danemarca este foarte greu să te contrezi cu localnicii, Michael Laudrup fiind considerat în continuare cel mai bun jucător danez si scandinav care a jucat vreodată, deși din punctul de vedere al fanilor, sunt și cei care-l susțin pe Simonsen, Schmeichel sau poate Preben Elkjær. Problema cu Laudrup, spre deosebire de fratele său mai mic, Brian, a fost că el a jucat doar la 25% din potențialul său pentru Danemarca în amicale sau calificări, cu excepția cazurilor în care Danemarca juca împotriva țărilor mari sau la Campionatele Europene sau Mondiale. El a părut tot timpul mai motivat să joace pentru clubul său decât pentru țară.
Dobrin, Ilie Balaci, Hagi sau o întreagă generație de aur. România stă mult mai bine la acest capitol, competiția este strânsă, valorile apropiate. Adrian Mutu, cel mai bun din generația sa? Poate este o exagerare în presa și media românească sau internațională, dar de exemplu în Italia, Mutu a fost considerat în anul 2007, mai bun decât câștigătorul Balonului de Aur, Ricardo Izecson dos Santos Leite: Kaká.
