La gura canalului Beagle, îmbrățișat de brațele stâncoase ale munților Martial, primind din față , de la o distanță de mai puțin de o mie de kilometri, răsuflarea rece a Antarctidei , exercitându-și funcția de capitală a Țării de Foc, se află orașul Ushuaia: orașul de la capătul lumii.

Ushuaia este un loc ciudat, gazdă pentru aproape 70 000 de locuitori, cu temperaturi de un grad în luna iulie sau zece grade în ianuarie, un loc în care ploile și ninsorile ocupă cam 200 de zile din an, loc în care pe timpul verii soarele răsare la ora 4:00 și apune după ora 23:00. De fapt, recordurile de temperatură sunt de -20°C în iulie și +31°C în decembrie.

Și totuși, la capătul lumii se joacă și fotbal. Vă vine să credeți sau nu, în Ushuaia s-au construit o mulțime de terenuri de fotbal ce se închiriază cu ora, însă pentru a găsi o portiță liberă trebuie să te înscrii cu zile bune înainte. În urmă cu puțin timp, oficialitățile din Ushuaia au făcut un recensământ al echipelor de fotbal din localitate și au contabilizat nu mai puțin de 350. Dacă înmulțim cu 11 ajungem la o sumă care ne arată că aproximativ 5 la sută din oamenii de acolo joacă fotbal. Asta fără să mai punem la socoteală copii care bat mingea pe străzi sau pe terenurile de joacă.

Pe durata verii, orașul de la capătul lumii prinde viață o dată cu sosirea în oraș a vaselor de croazieră ce își duc turiștii până la capul Horn: japonezi, germani, englezi, danezi sau americani, israelieni sau australieni… Ingrediente suficiente pentru a se încinge adevărate meciuri la nivel internațional. Iar când nu se joacă, barurile din Ushuaia sunt martori rezistenți al manifestărilor acestei gloate adunate de prin toate colțurile mapamondului: dacă nu se joacă în Premier League se joacă în Primera Division, dacă e miercuri e Champions League. Nimic nu poate însă atinge întâlnirea sacră a localnicilor cu fotbalul: marele derby al fotbalului argentinian: Boca Juniors – River Plate.

Și totuși, majoritatea terenurilor de fotbal din Ushuaia își etalează în loc de gazon un conglomerat de pământ și pietre, iarba având șanse aproape nule de a răzbate în clima capricioasă ce învăluie orașul. Există însă și o pată verde în mijlocul acestui peisaj dezolant: Complexul Sportiv Municipal, al cărui stadion se mândrește cu verdele ostentativ al unui gazon artificial. Cel mai mândru de de acest gazon, pe care s-a pășit pentru prima oară în 2008, este însuși primarul orașului:

 Oamenii tind să creadă că aici se joacă fotbal doar când o permit condițiile meteoroligice. Nu e așa: dacă ar fi după vreme, aici nu s-ar juca niciodată fotbal. Pasiunea pentru fotbal a oamenilor din Ushuaia poate cu vântul, ploaia și zăpada. L-am adus pe cel care se ocupă de stadionul celor de la Boca Juniors pentru a face calcule și a ne aranja gazonul. Acum, pe acest stadion se pot juca trei meciuri săptămânal.

Deocamdată stadionul din Ushuaia ( capacitate 3000 de locuri ) se mândrește doar cu două meciuri cât de cât mai importante; primul un meci pe care selecționata sub-20 a Argentinei l-a disputat împotriva selecționatei locale; al doilea un meci prilejuit de evenimentele ce au aniversat 25 de ani de la momentul în care Argentina a recuperat Insulele Malvine de la englezi în urma unui mic dar dureros război, meci în care s-au înfruntat o echipă îmbrăcată într-un tricou a cărei parte frontală era argentiniană, în timp ce spatele era al echipamentului englez și o echipă al cărui echipament era exact inversul celui purtat de către prima echipă, față engleză, spate argentinian. Departe de polemici, fotbalul spărgea încă o dată bariera diferențelor create de orgoliile politicienilor.

Ushuaia, orașul de la capătul lumii, își primește cu brațele deschise miile de turiști ce le descarcă vasele de croazieră la gurile Canalului Beagle, Vară sau iarnă însă, unul dintre lucrurile care unește capătul de restul lumii, este fotbalul. Dovadă clară că este cel mai iubit și răspândit sport pe mapamond. La această oră, în momentul în care citiți acest articol, în Ushuaia plouă iar temperatura este de 5 grade. Însă la fel ca noi, cei care în copilărie băteam mingea pe zăpada așternută printre blocuri, copii din Ushuaia își pregătesc din fesuri și fășuri porțile terenurilor de fotbal pe care încearcă să îi imite pe alde Messi sau Cristiano Ronaldo.

Poveste culeasă de Alex_Tikitaka 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here