Când ești portar, lumea nu-și amintește când îți salvezi echipa dar cu siguranță își amintește când greșești la un gol. Cazul lui Florin Prunea e cel mai elocvent exemplu în acest caz. Pentru cei care ați revăzut meciul cu Suedia de la Campionatul Mondial din SUA 1994, în prelungirile prelungirilor, Prunea ne-a salvat de două ori în fața lui Kennet Andersson și Henrik Larsson.
Florin Prunea a greșit la golul egalizator al lui Kennet Andersson și nu a fost deloc inspirat la loviturile de la 11 metri, dar meciul a fost pierdut de întreaga echipă nu doar de Prunea. S-a greșit și din partea băncii tehnice. Alegerea executanților de penalty-urilor nu fost cea mai bună. Probabil că Basarab Panduru ar fi fost o alegere mult mai bună decât Dan Petrescu care era foarte obosit (ceva normal la cât ne-am apărat) dovadă că nici măcar nu și-a luat elan înainte de a executa penalty-ul. În schimb, Panduru era mai proaspăt, intrase pe teren în minutul 84. În plus, Panduru avea mai multă experiență în fața porții decât Petrescu, fiind mijlocaș. Mergând pe aceleași considerente, în locul lui Belodedici ar fi trebuit să execute Tibor Selymes. Probabil că Selymes n-ar mai fi nevoit să execute dacă Panduru ar fi executat… Nu vom ști niciodată.
Revenind la Florin Prunea, nu a fost în formă la acel Mondial. Din păcate nici Bogdan Stelea nu a impresionat, primind 4 goluri în meciul cu Elveția. A mai fost desigur Ștefan Preda însă, cum nu fusese folosit în niciun meci, nu prea avea cum să fie titularizat în tocmai cel mai important meci de la acel turneu final. Peste ani, chiar portarul suedezilor, Thomas Ravelli afirma că România ar fi câștigat cu Stelea în poartă. Din nou, nu vom știi niciodată. Poate Stelea ar fi scos centrarea lui Nilsson din care a ieșit golul lui Andersson dar poate ar fi greșit la altă fază.
Poate puțin surprinzător este faptul că Anghel Iordănescu avea deja o experiență pozitivă la penalty-uri dar cu toate acestea nu a pregătit echipa pentru un astfel de moment. Steaua câștiga la penalty-uri chiar cu el în teren, finala Ligii Campionilor cu Barcelona cu 8 ani mai devreme. Atunci toți cei care au executat din partea Stelei, au fost mijlocași și atacanți.
Acum nu putem face decât supoziții. Chiar și după atât de mult timp, frustrarea rămâne și cel mai probabil, Prunea va fi întotdeauna învinuit de pierderea calificării iar noi întotdeauna vom căuta vinovați sau ne vom opri doar atunci când naționala va depăși performanța de la Mondialul american (dacă se va întâmpla asta vreodată).
✻✻✻
Înainte de meci (România – Suedia – CM SUA ’94), am avut oferte de la Marseille și PSV Eindhoven și-i zic lui nea Mircea, lui Petrescu (impresarul lui Prunea de la acea vreme):
– Ce zici? Să mai așteptăm? Poate mai vine ceva?
M-a îmbârligat să mai stăm (…) și am hotărât cu el să mai stăm un meci… Și am stat bine! Nu a mai sunat nimeni. Portarii se transferau foarte greu pe vremea aia. Am jucat și eu puțin în “Occident”, vorba lui Lupescu: în Turcia, Bulgaria și Grecia!
Florin Prunea ar fi avut un salariu de 300 de mii de dolari dacă accepta una din ofertele primite după meciul cu Argentina de la Mondial american din 1994. În România, la acea vreme, contractele pe an erau de 10-15 mii de dolari pe an.
